Reacția germană după declanșarea Operațiunii Uranus: Situația forțelor române „ne obligă să adoptăm măsuri radicale”

Inițial, Armata a 6-a germană nu a conștientizat pericolul iminent. Pe 19 noiembrie 1942, la ora 18:00, comandamentul armatei a comunicat că planifica continuarea acțiunilor de către elementele de cercetare în Stalingrad pe 20 noiembrie.

Totuși, un ordin transmis la ora 22:00 de către comandantul Grupului de Armate „B” arăta gravitatea situației:

„Situația care se profilează pe frontul forțelor Armatei a 3-a române ne obligă să adoptăm măsuri radicale în scopul dislocării foarte rapide a unor forțe pentru acoperirea flancului Armatei a 6-a germane și asigurarea securității aprovizionării sale pe calea ferată în regiunea Lihaia (la sud de Kamensk-Șahtinski) – Cir.

În acest sens, ordon următoarele:

1. Încetarea imediată a acțiunilor ofensive în Stalingrad, cu excepția acțiunilor subunităților de cercetare, ale căror informații sunt necesare pentru organizarea luptei de apărare.

2. Armata a 6-a va transfera imediat două formațiuni mobile (Diviziile 14 și 24 Blindate), o divizie de infanterie și, dacă este posibil, un comandament (Corpul XIV Blindate) și, de asemenea, cât mai mult armament antitanc, și să concentreze această grupare de forțe eșalonat în spatele flancului său stâng, în scopul lansării unui atac spre nord-vest sau vest.

Semnat Baron von Weichs”

După ce și-a revenit din șocul inițial, comandamentul Armatei a 6-a a început să execute o activitate febrilă pentru mobilizarea trupelor și crearea de raioane de plecare la ofensivă pentru o eventuală străpungere din afara „încercuirii” care se profila. Pe 20 noiembrie, la ora 14:45, Paulus a transmis un ordin pentru organizarea unui aliniament defensiv orientat către vest. De remarcat calmul care a stăpânit conducerea Armatei a 6-a germane, care a luat deciziile în mod rapid și logic.

„Asul” din mâneca Armatei a 6-a germane era reprezentat de Corpul XIV Blindate (comandat de generalul Hans Hube), ce urma să fie redislocat din nordul Stalingradului în scopul organizării unui front la vest de Don. În acel moment însă, corpul blindat german se afla în curs de concentrare a diviziilor sale la vest de Stalingrad, având misiunea de blocare a înaintării sovietice spre Don.

Corpul avea în subordine Gruparea tactică Don din cadrul Diviziei 24 Blindate, care dispunea de 49 de tancuri și se afla deja în regiunea Suhanov-Skvorin de-a lungul Râului Liska, precum și o grupare tactică din Divizia 16 Blindate cu 34 de tancuri. Cea de-a treia unitate, Divizia 14 Blindate, se afla angajată deja în lupte, însă se putea atașa în câteva ore corpului lui Hube. Dacă Corpul XIV Blindate își putea concentra cu succes toate cele trei divizii blindate, ar fi controlat o masă de manevră cu peste 110 tancuri.

Din nefericire pentru germani, tancurile corpului blindat se aflau împrăștiate pe un front de 70-80 km, cu puțin peste 30 de tancuri într-o singură locație. În consecință, corpul avea șanse puține de reușită în a îndeplini misiunea imposibilă de a stopa sau înfrânge cele trei corpuri de tancuri sovietice, fiecare cu aproape 100 de tancuri, care înaintau împreună spre sud în direcția Donului.

În cuprinsul unora dintre primele ordine emise de Paulus în urma declanșării Operațiunii Uranus, se poate observa intenția de a se retrage din „punga” care se profila, inițiindu-se „o ofensivă de pe acest aliniament spre vest”. Însă cel mai interesant aspect îl constituie faptul că pozițiile stabilite nu existau acolo unde frontul se va stabiliza ulterior de-a lungul laturii vestice a „încercuirii”.

Localitățile enumerate în cuprinsul ordinului – Suhanov, Skvorin, Ieruslanovschi – se aflau dispuse pe malul de vest al Donului, la nord-est de Kalaci, care urma să devină un important nod de concentrare a unităților care se deplasau spre front. Paulus intenționa să-și păstreze suficiente forțe și poziții favorabile pentru executarea unei străpungeri către vest.

Cu toate acestea, derularea rapidă a evenimentelor pe direcția Kalaci a împiedicat Armata a 6-a să formeze un cap de pod puternic pe malul de vest al Donului. Corpul XIV Blindate, care ducea o luptă de întâlnire cu corpurile Armatei a 5-a Tancuri, nu a fost în măsură să organizeze o apărare stabilă. Forțele sovietice au sesizat, nu fără dificultăți, golurile din dispozitivul inamic.

Descoperă radiografia Bătăliei de la Stalingrad, o luptă crucială istoria celui de-al Doilea Război Mondial, în numărul 53 al revistei „Historia Special” (revista:special/53), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 22 decembrie 2025 – 21 martie 2026, și în format digital pe paydemic.com.