R─âzboiul cu dacii, una dintre cele mai bine preg─âtite invazii jpeg

R─âzboiul cu dacii, una dintre cele mai bine preg─âtite invazii

­čôü Dacia antic─â
Autor: Eduard Nemeth

Marcus Ulpius Traianus s-a n─âscut la 18 septembrie 53 d.Hr. ┼či a ajuns pe tronul Imperiului Roman prin adop┼úia sa de c─âtre ├«mp─âratul Marcus Cocceius Nerva ├«n anul 97 d.Hr. ┼či prin acordarea titlului de ÔÇ×CaesarÔÇŁ, ceea ce ├«l desemna succesor la tron. Nerva nu avea fii biologici, iar Traian f─âcea parte din cercul s─âu apropiat. Astfel, ├«mp─âratul ├«┼či asigura succesiunea ├«n sensul dorit de el ┼či de apropia┼úii s─âi, care au sprijinit aceast─â op┼úiune.

├Än momentul adop┼úiei, Traian era guvernator al provinciei Germania Superior, la st├ónga de cursul superior al Rinului; ceea ce este ast─âzi, ├«n mare, partea de sud-vest a Germaniei ┼či o por┼úiune din nord-estul Fran┼úei. Vestea mor┼úii lui Nerva, ├«n ianuarie 98 d.Hr., a ajuns la Traian c├ónd acesta era ├«nc─â ├«n Germania. Ar fi fost de a┼čteptat ca noul ├«mp─ârat s─â mearg─â direct la Roma, pentru a lua ├«n primire titlurile oficiale de ÔÇ×AugustusÔÇŁ ┼či ÔÇ×p─ârinte al patrieiÔÇŁ, care f─âceau parte din titulatura oric─ârui ├«mp─ârat roman. Totu┼či, Traian a primit aceste titluri ├«n absen┼ú─â, pentru c─â a decis s─â ├«nceap─â o c─âl─âtorie de-a lungul grani┼úelor Imperiului de pe Rin ┼či Dun─âre. Aceast─â c─âl─âtorie avea scopul de a inspecta trupele romane aflate pe aceste grani┼úe, de a reface ┼či a ├«nt─âri fortifica┼úiile, dar ┼či de a ├«nt─âri, respectiv de a re├«nnoi tratatele de alian┼ú─â cu popoarele vecine.  

dfdfd jpg jpeg

Totul pare s─â indice c─â Traian dorea s─â se asigure c─â situa┼úia de la frontierele romane de pe Rin ┼či Dun─ârea mijlocie este sub control deplin, a┼ča ├«nc├ót s─â se poat─â dedica r─âzboiului ├«mpotriva Daciei lui Decebal. ├Än ceea ce prive┼čte Dun─ârea de Jos, Traian a ordonat refacerea ┼či des─âv├ór┼čirea drumului s─âpat ├«n st├ónc─â pe malul drept al fluviului prin zona de cataracte a Cazanelor, drum care ├«ncepuse s─â fie construit ├«nc─â din vremea ├«mp─âratului Tiberius (14-37 d.Hr.) ┼či care asigura circula┼úia ┼či controlul asupra fluviului de c─âtre romani. Finalizarea lucr─ârilor este consemnat─â ├«n cunoscuta inscrip┼úie plasat─â pe st├ónc─â, denumit─â ÔÇ×Tabula TraianaÔÇŁ ┼či datat─â ├«n anul 101 d.Hr. O alt─â m─âsur─â luat─â de Traian a fost construirea unui canal paralel cu Dun─ârea ├«n zona localit─â┼úii s├órbe┼čti de azi ┼áip, despre care o alt─â inscrip┼úie ne spune c─â a fost terminat ├«n anul 100 d.Hr. Datorit─â acestui canal a devenit posibil─â naviga┼úia flotelor romane prin evitarea cataractelor celor mai periculoase din Cazane, ceea era important pentru ├«nt─ârirea controlului roman asupra fluviului ┼či pentru rolul flotei ├«n logistica r─âzboiului pe care Traian ├«l preg─âtea ├«mpotriva dacilor.

Preg─âtirile pentru r─âzboiul cu dacii: Traian concepuse un atac distrug─âtor 

O parte important─â a preg─âtirilor pentru r─âzboi a fost reprezentat─â de aducerea de unit─â┼úi militare romane suplimentare la Dun─ârea de Jos, ├«n provinciile Moesia Superior (├«n mare, Serbia de azi) ┼či Moesia Inferior (azi, Bulgaria). Un rol de prim─â importan┼ú─â l-au jucat desigur legiunile, unit─â┼úi militare mari, cu un efectiv de cca. 5.500 de solda┼úi ┼či ofi┼úeri, compuse din cet─â┼úeni romani.

├Än Moesia Superior se g─âseau deja dou─â legiuni, IV Flavia felix ┼či VII Gemina. Lor li s-au al─âturat legiunile I Adiutrix ┼či XIII Gemina, aduse din Pannonia. Aceste legiuni nu porneau singure ├«n astfel de opera┼úiuni militare, ci ├«nso┼úite de trupe auxiliare de infanterie (cohorte) ┼či cavalerie (ale). Toate aceste unit─â┼úi militare s-au ad─âugat celor aflate deja ├«n provincia Moesia Superior. Dar aceasta nu era dec├ót acea parte a armatei romane de invazie, care a pornit ├«n r─âzboi sub comanda lui Traian ├«nsu┼či. A existat, de asemenea, un corp de armat─â care a pornit din provincia Pannonia, probabil sub comanda autonom─â a guvernatorului acestei provincii romane, ┼či care a atacat Dacia dinspre vest, simultan cu ofensiva dinspre sud condus─â de Traian. Nucleul acestui corp expedi┼úionar era constituit de legiunea II Adiutrix, sta┼úionat─â la Aquincum (Budapesta de azi), ┼či trupe auxiliare din provincia Pannonia. De asemenea, un alt atac simultan asupra dacilor a pornit din Moesia Inferior, unde guvernatorul acestei provincii avea sub comanda sa dou─â legiuni, V Macedonica ┼či I Italica, ┼či numeroase alte trupe auxiliare. Alte deta┼čamente al─âtuite din legiuni ┼či trupe auxiliare au fost aduse tocmai din provincia Britannia, altele din Germania, altele din Africa de nord (Mauretania) sau din provinciile orientale ale Imperiului (Syria, Cappadocia etc.). Unele dintre aceste trupe aveau stiluri de lupt─â specifice zonei de provenien┼ú─â, cum ar fi palmirenienii din Syria sau maurii din Africa de nord (arca┼či c─âlare).

fgf jpg jpeg

O alt─â component─â, deloc de neglijat, au fost trupele de gard─â ale ├«mp─âratului, cohortele pretoriene ┼či garda c─âlare, care ├«l ├«nso┼úeau pe Traian ├«n acest r─âzboi ┼či al c─âror efectiv se putea ridica p├ón─â la 4.000 de oameni. De asemenea, trupe de cercetare inspectau terenul ├«n avangard─â ┼či deta┼čamente de solda┼úi-constructori realizau drumuri de ├«naintare sub conducerea topografilor militari.

Mai mult dec├ót at├ót, popula┼úii de la Dun─ârea Mijlocie, din afara Imperiului Roman, dar aflate sub tutela roman─â, cum ar fi popoarele germanice ale marcomanilor ┼či cvazilor, precum ┼či sarma┼úii iazigi, care locuiau la vest de Dacia, ├«n fa┼úa Dun─ârii pannonice, au pus la dispozi┼úia romanilor contingente de lupt─âtori ├«mpotriva dacilor. O estimare a istoricului Karl Strobel indic─â o cifr─â aproximativ─â a efectivelor mobilizate de romani ├«mpotriva Daciei lui Decebal la cca. 50.000 de solda┼úi din legiuni ┼či ├«nc─â 50.000 din trupe auxiliare de diverse tipuri Totul arat─â c─â ├«mp─âratul Traian concepuse un atac distrug─âtor, menit s─â-i cople┼čeasc─â pe dacii lui Decebal de la bun ├«nceput; ┼čtim ast─âzi c─â lucrurile nu s-au ├«nt├ómplat ├«ntocmai a┼čtept─ârilor romane.  

R─âzboiul cu dacii ÔÇô una din cele mai bine preg─âtite invazii 

Atacul principal ├«n primul r─âzboi, condus de Traian ├«nsu┼či, a parcurs un traseu pe care ├«l avusese deja expedi┼úia victorioas─â a generalului roman Tettius Iulianus ├«n anul 88 d.Hr., ├«nc─â sub ├«mp─âratul Domitian. Acest traseu ducea de la Dun─âre prin Banatul estic de ast─âzi ┼či lega localit─â┼úile numite azi Ram (├«n Serbia) ┼či V─âr─âdia, Surducu Mare, Berzovia, F├órliug, Cornu┼úel, Jupa Z─âvoi (toate din jud. Cara┼č-Severin), cu direc┼úia spre depresiunea Ha┼úeg, unde a avut loc prima confruntare cu dacii lui Decebal, ├«ntr-un loc numit Tapae, ├«nc─â neidentificat cu precizie.

Acest corp expedi┼úionar ├«n frunte cu Traian este estimat la cca. 45.000 de oameni. ├Än acela┼či timp a avut loc o ofensiv─â roman─â din Moesia Inferior, condus─â de guvernatorul acestei provincii, Manius Laberius Maximus, de-a lungul v─âii Oltului spre Transilvania. Este de presupus c─â un alt corp de armat─â a ├«naintat dinspre Pannonia, ├«n amonte, de-a lungul v─âii Mure┼čului, sub conducerea guvernatorului acestei provincii romane, Quintus Glitius Atilius Agricola. Alte coloane romane au ├«naintat dinspre Or┼čova (Dierna) prin defileul Timi┼č-Cerna ┼či dinspre Drobeta spre pasul Vulcan. Inten┼úia era de a ├«nconjura zona Mun┼úilor Or─â┼čtiei, centrul regatului dac al lui Decebal.

sdsd jpg jpeg

La Tapae victoria a apar┼úinut romanilor, dar Decebal a ini┼úiat, ├«n iarna 101-102 d.Hr., atacul asupra provinciei Moesia Inferior ├«mpreun─â cu alia┼úii s─âi, bastarnii ┼či cu sarma┼úii roxolani, ├«n speran┼úa c─â Traian ├«┼či va duce cea mai mare parte din armata care amenin┼úa centrul regatului dac spre provincia sud-dun─ârean─â. ├Ämp─âratul s-a dus ├«ntr-adev─âr cu o parte a armatei spre noul teatru de lupt─â ┼či a reu┼čit s─â ├«nfr├óng─â acest atac ├«n apropiere de localitatea de azi Adamclisi din Dobrogea (monumentul triumfal vizibil ┼či azi acolo comemoreaz─â aceast─â victorie), dar presiunea asupra zonei nevralgice a regatului dac nu a sl─âbit ┼či ofensiva roman─â a continuat, ceea ce l-a determinat pe Decebal s─â cear─â pace ├«n anul 102 d.Hr.

Condi┼úiile acestui tratat de pace erau dure pentru daci: printre altele, ei trebuiau practic s─â d─âr├óme toate fortifica┼úiile ┼či s─â renun┼úe la orice act ostil romanilor. ├Än acest moment, romanii ocupaser─â tot ce este ast─âzi jum─âtatea sudic─â a Rom├óniei, unde au men┼úinut o armat─â de ocupa┼úie numeroas─â. Armata roman─â aflat─â ├«n sud-vestul ocupat al Daciei era condus─â de un experimentat general, Cnaeus Pompeius Longinus, iar armata de ocupa┼úie din Oltenia, Muntenia ┼či sudul Moldovei era sub autoritatea guvernatorului Moesiei Inferior.

Re├«ntors la Roma, Traian a s─ârb─âtorit triumful ├«mpotriva dacilor ┼či i s-a acordat supranumele ÔÇ×DacicusÔÇŁ, ÔÇ×├«nving─âtor al dacilorÔÇŁ. Decebal nu s-a resemnat ├«n fa┼úa acestei situa┼úii ┼či istoricul antic Cassius Dio ne relateaz─â despre faptul c─â, ├«mpotriva condi┼úiilor tratatului cu romanii, regele dac a reluat preg─âtirile de r─âzboi, at├ót cele de refacere a fortifica┼úiilor, c├ót ┼či cele diplomatice, c─âut├ónd s─â-┼či atrag─â noi alia┼úi anti-romani, inclusiv pe regele par┼úilor Pacorus din zona Iranului ┼či Irakului de azi. Un moment dificil pentru romani a fost c├ónd Decebal a reu┼čit s─â-l atrag─â ├«n curs─â pe generalul Longinus, sper├ónd c─â prin luarea lui ca ostatic va reu┼či s─â ob┼úin─â retragerea romanilor din teritoriile ocupate. Longinus ├«ns─â s-a sinucis, iar armata roman─â nu s-a retras. Dimpotriv─â, ├«n perioada dintre 102-105 d.Hr. a fost construit podul de la Drobeta, ceea ce arat─â c─â inten┼úia lui Traian era de a p─âstra cel pu┼úin teritoriile cucerite p├ón─â atunci. 

Al doilea r─âzboi daco-roman: un exemplu de chibzuin┼ú─â 

├Änc─âlc─ârile prevederilor tratatului din 102 au determinat ├«nceperea celui de-al doilea r─âzboi al lui Traian ├«mpotriva lui Decebal. ├Än acest conflict s-a reluat practic ofensiva de pe pozi┼úiile ocupate de romani ├«n primul r─âzboi. Armata roman─â din zon─â cuprindea acum probabil 15 legiuni ┼či numeroase trupe auxiliare, astfel c─â efectivul total se ridica la aproximativ 150.000 de solda┼úi. Traian a revenit ├«n Dacia ├«n vara anului 105, trec├ónd Dun─ârea pe podul de la Drobeta.

ssssssss jpg jpeg

Luptele duse de romani, ÔÇ×mai degrab─â cu chibzuin┼ú─â dec├ót cu av├ónt nem─âsuratÔÇŁ (Cassius Dio, Istoria Roman─â, LXVIII, 14), au avut ca final ocuparea ├«ntregii zone a Mun┼úilor Or─â┼čtiei. Decebal a reu┼čit s─â scape din ├«ncercuire, dar a fost urm─ârit de un deta┼čament de c─âl─âre┼úi. Ajuns din urm─â, el a preferat suicidul c─âderii ├«n prizonierat ┼či umilirii ├«n alaiul triumfal al lui Traian la Roma. Cadavrul s─âu a fost decapitat de Tiberius Claudius Maximus, un subofi┼úer roman, care a ┼či dus capul lui Decebal ├«mp─âratului Traian.

├Än luna august a anului 106 d.Hr., r─âzboiul a fost declarat ca ├«ncheiat, ├«ns─â Traian a r─âmas ├«n zon─â pentru a supraveghea primele m─âsuri de organizare a provinciei romane Dacia, c├ót ┼či m─âsurile de ├«mp─âr┼úire a Pannoniei ├«n dou─â provincii distincte. ├Än ceea ce prive┼čte armata, cea mai mare parte a acesteia a fost retrimis─â ├«n provinciile de unde fusese adus─â pentru opera┼úiunile militare. Dou─â legiuni, a IV-a Flavia ┼či a XIII Gemina, au r─âmas integral ├«n noua provincie, prima la Berzovia, a doua la Alba Iulia. Deta┼čamente din alte legiuni au mai r─âmas o perioad─â ├«n Dacia, ├«n special pentru a supraveghea zona Mun┼úilor Or─â┼čtiei, cu fosta zon─â sacr─â de la Sarmizegetusa, pentru a preveni eventuale regrup─âri dacice ├«n jurul acestei zone cu puternic─â ├«nc─ârc─âtur─â simbolic─â. Trupe auxiliare au fost cantonate ├«n castre de-a lungul drumurilor care fuseser─â construite ├«n timpul r─âzboaielor ┼či celor terminate ulterior, constituind garnizoana noii provincii romane Dacia. O estimare a efectivului acestei armate din Dacia roman─â ├«n timpul lui Traian ÔÇô adic─â excluz├ónd sud-estul Transilvaniei, Muntenia ┼či sudul Moldovei, atribuite provinciei Moesia Inferior ÔÇô ar fi de cca. 30.000 de solda┼úi. Acest num─âr va cre┼čte odat─â cu reorganizarea Daciei romane de la ├«nceputul domniei ├«mp─âratului Hadrian, din anii 119-123.