Propaganda germană în România ocupată
Pentru învinge rezistența românilor, Puterile Centrale, în special Germania, au recurs și la arma propagandei. În teritoriul ocupat la sfârșitul anului 1916, respectiv partea de sud a României, inclusiv Capitala, au fost publicate mai multe ziare, care prezentau mesajele și punctele de vedere ale forțelor de ocupație, atât în limba română, cât și în germană („Gazeta Bucureștilor”, „Bukarester Tagblatt”, „Săptămâna ilustrată”, „Rumänien in Wort und Bild”, „Lumina”). De asemenea, s-a apelat la difuzarea a numeroase manifeste adresate militarilor români, prin care li se cerea să renunțe la luptă în schimbul a diferite promisiuni.
Armatele Puterilor Centrale sperau să înmoaie rezistența soldaților români, în cea mai mare parte provenind din rândul micilor agricultori, prin răspândirea zvonurilor de împărțire a pământului la țărani și oferire a libertății în schimbul predării fără luptă. Aceste promisiuni au fost răspândite încă de la sfârșitul anului 1916, când trupele române se retrăgeau în Moldova.
La 7 iunie 1917, înaintea marilor bătălii din vara acelui an din Moldova (Mărăști, Mărășești, Oituz), Biroul Informațiunilor din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române a intrat în posesia unui document secret, „Ordin de divizie”, emis de comandantul Brigăzii nr. 62 infanterie germană, generalul Kreyensberg, care urmărea dezvoltarea „activității de propagandă pe frontul românesc”.
Conform documentului scopul propagandei era de a dezorganiza Armata Română și în special Armata I de pe frontul moldovean. Metodele folosite erau aruncarea în liniile românești a unor materiale de propagandă (gazete, manifeste), precum și influențarea maselor prin viu grai pentru „câștigarea unor oameni de încredere”, adică virtual trădători, dezertori.
Posturile de cercetare de pe front stabileau puncte favorabile desfășurării întrevederilor („rendezvous”) unde urmau să intre în acțiune interpreții pentru a momi pe cei creduli sau mai slabi de înger. Se făcea apel la chemări liniștite și camaraderești, făgăduiala că nu se va trage sau bombarda zona, depunerea de tutun, totul cu scopul de a câștiga încrederea militarilor români. Pozițiile unde erau constatate observatoare de artilerie erau evitate, nefiind propice propagandei germane, întrucât se presupunea prezența ofițerilor și instructorilor francezi.
Era recomandată evitarea strigătelor tari, care „ar îngrozi și mai mult pe un dușman atât de fricos ca românul și ar da naștere, poate, la alarmarea întregii poziții”. Desconsiderarea militarului român denumit „fals și necinstit” făcea parte din campania de denigrare a inamicului.
Ordinul atrăgea atenția asupra pericolului punerii de „curse în scop de a captura sau împușca organele noastre (germane – n.r) care duc propaganda” și impunea instruirea acestora „asupra repartiției pretinse a forțelor noastre”.
Pentru contracararea propagandei române se ordona ca „scrisorile și imprimatele pe care le-ar trimite dușmanul în rândurile noastre să se ia fără să ajungă în mâinile trupei, dându-se neatinse și nedesfăcute șefului Biroului Informațiilor” germane.
Cazul mitropolitului Conon Arămescu-Donici
Propaganda Puterilor Centrale se folosea și de diferite personalități în România ocupată, cunoscute pentru atitudinea lor germanofilă. Un caz interesant este cel al clericului Conon Arămescu-Donici (foto dreapta), mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1912-1918. În vara anului 1917, în timpul luptelor de pe frontul din Moldova, el a cedat presiunilor forțelor de ocupație și a unor colaboratori și a fost de acord să semneze un manifest adresat soldaților români prin care le cerea să înceteze rezistența împotriva armatelor Puterilor Centrale.
„Țărani, târgoveți, slujbași și oricare ați fi aveți bună credință că biruitorul care intră în Moldova nu e setos de răzbunare, nu ucide, nu jefuiește, nu dă foc și nu pustiește. Aici, în Muntenia, averile, casele, cinstea noastră a tuturor au fost respectate, laolaltă noi am muncit câmpiile țării și ele au dat roade. Dumnezeu a potolit mânia războiului și a binecuvântat munca noastră comună. Nu vă temeți fraților și nu apucați drumul pribegiei. Cu dor și gând de pace ne întoarcem către voi și vă trimitem îndemn sfătuitor să stați și să rămâneți cu toții pe la locurilor voastre. Ați apărat țara cu vrednicie, datoria v-ați făcut-o pe deplin...”
După încheierea războiului, mitropolitul Conon Arămescu-Donici s-a retras din funcție, motivul principal fiind colaborarea cu autoritățile de ocupație.
Aflate în cunoștință de cauză cu privire la propaganda germană, autoritățile militare române au putut lua măsuri de contracarare corespunzătoare, anihilând activitatea propagandei germane. Rezultatele s-au văzut în iulie-august 1917, când armata română a triumfat în crâncenele bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz.
Bibliografie:
Alexandru A. Mares, Românii în Războiul de Întregire a neamului. Din suferințele populației și ale prizonierilor, în revista HISTORIA, nr. 90, iunie 2009.
General-maior (r) Mihail E. Ionescu (coord.), Românii în „Marele Război”. Anul 1917, Editura Militară, București, 2018.
