Procesul doctorilor naziști

”Procesului Doctorilor” a fost primul dintre cele 12 procese pentru crime de război ținute la Nurnberg după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În timp ce primul proces organizat la Nurnberg, cel intentat principalilor lideri naziști, a fost judecat de un tribunal militar internațional, a doua serie de procese – care începe în decembrie 1946 – a fost ținută în fața curților militare americane.

Procesul s-a desfășurat între 9 decembrie 1946 și 20 august 1947. Din cei 23 de acuzați, șapte au fost achitați, iar șapte au primit pedeapsa cu moartea, restul fiind condamnați la închisoare (cu pedepse pornind de la 10 ani de închisoare până la închisoare pe viață).

20 din cei 23 de acuzați erau doctori, ceilalți trei fiind oficiali naziști;toți au fost acuzați de a fi fost implicați în experimente medicale pe oameni și crimă în masă prin eutanasiere. Cel mai cunoscut dintre doctorii naziști, Josef Mengele, nu s-a numărat printre acuzați deoarece nu fusese capturat încă (el avea să moară în libertate, în Brazilia).

Împreună, cei 23 de doctori au primit în total 4.000 de acuzații, inclusiv conspirație pentru comiterea de crime de război, crimă împotriva umanității, crime de războii, printre care cea de efectuare a  experimentelor medicale pe prizonieri și populația civilă din țările ocupate;omorârea în masă a prizonierilor de război și a populației civile din țările ocupate pe motiv de bătrânețe, nebunie, boli incurabile, handicapuri fizice;participarea la programul de eutanasiere din aziluri. Programul ”Euthanasia” a fost gândit și pus în practică de un grup de doctori naziști, evident, cu implicarea factorului politic, programuul urmărind uciderea sistematică a celor considerați ”nedemni de a trăi”, adică cei bolnavi mintali sau persoanele cu diverse handicapuri fizice.

Condamnații la moarte

Viktor Brackera colonel în cadrul SS și ofițer în cadrul Cancelariei Führer-ului;Karl Branda fost doctorul personal al lui Hitler, locotenent-general în Waffen SS și Comisar al Reich-ului pentru Sănătate. Rudolf Brandta fost colonel în SS, secretar al lui Himmler și consilier ministerial. Karl Gebhardt, locotenent-general în SS, a fost doctorul personal al lui Himmler, chirurg-șef al Poliției și SS-ului, președinte al Crucii Roșii Germane. Waldemar Hovena ocupat poziția de căpitan în cadrul Waffen SS, a fost doctorul-șef al lagărului de concentrare de la Buchenwald. Joachim Mrugowsky, colonel în SS, a fost igienist-șef în cadrul Poliției și SS-ului, șeful Institutului de Igieniă al Waffen SS. Wolfram Sievers, colonel în SS, a fost directorul Institutului pentru Cercetări Științifice Militare.

Cei condamnați la moarte au fost spânzurați pe 2 iunie 1948 la închisoarea bavaerză Landsberg. Pentru ceilalți, diferența dintre pedeapsa cu închisoare și condamnarea la moarte a făcut-o apartenența la SS, organizație declarată ca fiind criminală de către Tribunalul Militar Internațional. Cu toate acestea, parte din personalul medical al SS-ului a scăpat de condamnarea la moartea.

Declarația de deschidere a părții acuzării, ținută de Telford Taylor:

”Inculpații din acest caz sunt acuzați de crime, torturi și alte atrocități comise în numele științei medicale. Victimele ale acestor crime se numără cu sutele de mii. Doar câțiva mai sunt încă în viață;unii dintre supraviețuitori vor apărea în această sală. Dar majoritatea acestor victime nefericite au fost măcelărite direct sau au murit în urma torturilor la care a fost supusă.

Pentru majoritatea lumii, ei sunt morți fără nume. Pentru ucigașii lor, acești oameni nenorociți nu erau considerați indivizi. Ei veneau în loturi și erau tratați mai rău ca animalele. Ei au fost 200 de evrei în condiție fizică bună, 50 de țigani, 500 de polonezi tuberculoși sau 1000 de ruși. Victimele acestor crime se numără printre milioanele de anonimi care și-au întâlnit moartea în fața naziștilor și a căror soartă este o pată oribilă în istoria modernă. [...]”

Acuzațiile

”Acuzațiile împotriva inculpaților sunt aduse în numele Statelor Unite ale Americii. Ele sunt judecate de o curte de judecători americani. Responsabilitatea impusă astfel reprezentanților Statelor Unite, procurori și judecători, este importantă și neobișnuită. E o datorie, nu doar față de victime sau față de părinții și copiii victimelor, ca o pedeapsă justă să le fie impusă vinovaților, dar și față de inculpați, ca aceștia să  primească o dreaptă audiere și decizie. [...]

Este obligația noastră solemnă față de toate popoarele lumii să arătăm de ce și cum s-au întâmplat aceste lucruri. Ne revine sarcina de a arăta clar ideile și motivele ce i-au împins pe inculpați să-și trateze semenii mai rău ca pe animale. Gândurile perverse și conceptele distorsionate care au dus la aceste sălbăticii nu au murit. Ele nu pot fi omorâte prin forța armelor. Ele nu trebuie să devină un cancer care se răspândește în sânul umanității. Ele trebuie extirpate și expuse, din motivul atât de bine definit în această sală acum un an de zile:-”Nedreptățile pe care căutăm să le condamnăm și să le pedepsim au fost atât de calculate, primejdioase și devastatoare, încât civilizația nu poate tolera ignorarea lor pentru că nu poate supraviețui dacă ele se vor repeta.”

Fragmente din mărturia preotului polonez Leo Miechalowski, prizonier la Dachau între 1940 și 1945. Doctorii l-au infectat intenționat cu malarie pentru a determina eficacitatea unor compuși anti-malarie. De asemenea, a fost forțat să îndure temperaturi foarte scăzute pentru ca doctorii să testeze efectele hipotermiei asupra corpului uman.

Surse:
http://law2.umkc.edu/faculty/projects/ftrials/nuremberg/NurembergDoctorTrial.html
http://www.ushmm.org/research/doctors/telford.htm