Primul zbor al Evului Mediu? Călugărul medieval care și-a făcut aripi și s-a aruncat dintr-un turn
O poveste celebră din Anglia medievală vorbește despre un călugăr care și-a prins aripi de corp și s-a aruncat dintr-un turn, convins că poate zbura. Acum, o nouă cercetare publicată în revista Notes and Queries sugerează că acest episod remarcabil ar fi putut avea loc cu câteva decenii mai târziu decât au crezut, în mod tradițional, istoricii.
Potrivit istoricului din secolul al XII-lea William de Malmesbury, un călugăr pe nume Eilmer a încercat una dintre cele mai neobișnuite isprăvi ale Evului Mediu. În lucrarea sa Gesta Regum Anglorum, William notează că Eilmer „și-a fixat aripi la mâini și la picioare, sperând să zboare asemenea lui Dedal, a cărui poveste o considera adevărată. Prinzând vântul din vârful unui turn, a zburat pe o distanță de un stadion și mai mult” — adică aproximativ 200 de metri.
Experimentul s-a încheiat însă dramatic. William adaugă că Eilmer s-a prăbușit și a fost rănit atât de grav încât, pentru tot restul vieții, a rămas invalid, cu picioarele afectate.
James Aitcheson, cercetător la Universitatea din Leicester, descrie episodul drept „o poveste remarcabilă, care a captivat imaginația multora”. În noul său articol, acesta revine asupra unei întrebări aparent simple, dar greu de fixat istoric: când anume a avut loc tentativa de zbor a lui Eilmer?
Datarea tradițională: începutul secolului al XI-lea
În mod obișnuit, istoricii au plasat tentativa de zbor undeva între anii 1000 și 1010. Această datare se bazează în mare parte pe un alt episod consemnat de William de Malmesbury.
Potrivit acestuia, Eilmer ar fi văzut cometa apărută pe cer în anul 1066 și ar fi remarcat că trecuse mult timp de când o văzuse ultima dată. Istoricii au presupus, de regulă, că el se referea la apariția anterioară a Cometei Halley, din anul 989.
