Prima medalie militară românească
În patrimoniul Muzeului Național al Pompierilor se află una dintre cele mai valoroase distincții militare românești:prima medalie militară acordată în armata română – „Pro Virtute Militari”.
Revoluția de la 1848 aprinsese ca un rug Bucureștiul, iar gesturile de frondă ale revoluționarilor din Țara Românească aveau să atragă, la începutul lunii septembrie, reacția Imperiului Otoman. Astfel, la 6 septembrie 1848, în Dealul Mitropoliei, bucureștenii ard în public Regulamentul Organic impus țării în 1834 de către Pavel Kiseleff. Doar o săptămână mai târziu, trupele otomane formate din aproape 6.000 soldați, conduse de Fuad-Pașa, se îndreptau spre București. Locotenența domnească îi ordonase comandantului Regimentului 2 Infanterie şi şefului garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, să deplaseze subunităţile pe care le conducea în Dealul Spirii în data de 13 septembrie, pentru a participa la intrarea în București a trupelor otomane. Compania de Pompieri a căpitanului Pavel Zăgănescu se alăturase trupelor simbolice conduse de Golescu. Inițial nu a existat vreun plan de împotrivire față de trupele otomane, însă lucrurile au degenerat, ajungându-se la o adevărată confruntare militară soldată cu sute de victime. În luptă s-au distins trupele de pompieri ale căpitanului Zăgănescu, care au ținut piept timp de trei ore unui detașament turc condus de Kerim-Pașa, spălând astfel onoarea armatei române. Și-au pierdut atunci viața 47 de soldaţi pompieri şi 2 ofiţeri.
„Lupta din Dealul Spirii este un act de natură de a ne onora”
Unsprezece ani mai târziu, la inițiativa fostului comandant al pompierilor, Pavel Zăgănescu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza hotărăște să îi răsplătească pe pompierii și soldații care au participat la luptele din Dealul Spirii. În iulie 1859, Mihail Kogălniceanu – pe atunci ministru de Interne – cerea Adunării Centrale acordarea, prin lege, de recompense și pensii răniților și văduvelor soldaților care au luptat la 13 septembrie 1848. „Lupta din Dealul Spirii este un act de natură de a ne onora înaintea străinilor și care totodată răspunde la sentimentele naționale;este dovada că soldații noștri sunt vrednici urmași ai soldaților lui Mihai Viteazul și că depinde numai de împrejurări favorabile și de guvernământ că să dezvolte vechea lor virtute militară”.
Legea a fost promulgată de Alexandru Ioan Cuza la 24 mai 1860. Aceasta prevedea, pe lângă pensiile militare, acordarea unei medalii de onoare cu „panglică tricoloră tuturor ostaşilor ce au luat parte la acea luptă”. Medalia comemorativă era turnată în bronz, de 2 centimetri în diametru, având grafate în relief, în avers, vulturul cu capul de zimbru pe piept, într-un scut, și inscripția „Pro virtute militari”, iar pe revers, „13 septembrie 1848, Dealul Spirii”. Acvila imperială romană simboliza latinitatea poporului român, crucea din ciocul său era însemnul creștinătății, iar sceptrul și sabia însemnele puterii:cea militară și cea legislativă. Pe pieptul păsării heraldice se află capul de bour cu stea între coarne, element importat din stema Moldovei, suprapus peste însemnul Țării Românești pentru a uni și în compoziție cele două Țări Românești.
„Toți simțeam că o sfântă datorie se împlinește”
Medaliile aveau să fie înmânate abia la 23 aprilie 1866 în curtea căzărmii din Dealul Spirii. În patrimoniul Muzeului Pompierilor se află și un brevet prin care se acordă medalia comemorativă căpitanului în retragere Theodor Rătescu, ce fusese comandant al Companiei a 4-a. La ceremonia de acordare a medaliilor au fost prezente toate unitățile militare din garnizoana București, garda națională, autoritățile civile și militare și o mulțime de bucureșteni, evenimentul transformându-se într-o mare manifestare patriotică. Unul dintre participanți avea să consemneze:„Era o emoțiune și o fericire totodată pe chipurile tuturor. Toți simțeam că o sfântă datorie se împlinește, de către țară, către acei ce i-au scăpat onoarea”.
Muzeul Național al Pompierilor
Înfiinţat în 1963, ca secţie a Muzeului de Istorie a Oraşului Bucureşti, este transferat la Ministerul de Interne în anul 1972, iar în anul 1992 devine Muzeu Naţional al Pompierilor, fiind găzduit de Foişorul de Foc, un monument istoric şi de arhitectură construit în 1892. Clădirea a funcţionat ca foişor de observare pentru incendii şi rezervor de apă. Muzeul expune evoluţia mijloacelor de stingere a incendiilor, având în colecţia sa:uniforme militare şi civile româneşti, dar şi străine, documente, manuscrise, hărţi, fotografii de la marile incendii din Bucureşti, arme albe şi de foc, machete de utilaje ale unităţilor de pompieri, utilaje româneşti pentru stingerea incendiilor, folosite încă din 1774, drapele, medalii etc.
Program de vizitare:luni-vineri:08:00-16:00;sâmbăta și duminica – pentru grupuri organizate. Prețul biletului de intrare:elevi, studenți și pensionari:1, 50 lei;adulți:3 lei;taxă de ghidaj:3 lei.
