Povestea falimentului rusesc al baronului Pierre de Coubertin jpeg

Povestea falimentului rusesc al baronului Pierre de Coubertin

­čôü Istoria Sportului
Autor: Cristi Frisk

├Äntr-o epoc─â ├«n care sportul ┼či olimpismul au devenit valori de necontestat, numele baronului Pierre de Coubertin ├«ncepe s─â devin─â din ce ├«n ce mai cunoscut noilor genera┼úii. Pe Coubertin-ferventul iubitor de sport ├«l reg─âsim ├«n cronici sub denumiri precum p─ârintele sau restauratorul olimpismului modern ÔÇô aceasta este, de altfel, fa┼úeta cea mai cunoscut─â a personajului. Revista ÔÇ×HistoriaÔÇŁ face ├«ns─â un pas mai ├«n spate, pentru a aduce ├«n prim-plan ┼či celelalte laturi, unele mai pu┼úin fericite, ale existen┼úei lui Pierre de Coubertin. Cine este, deci, baronul care ┼či-a pus averea ├«n sprijinul ideilor olimpice? Descoperim ├«n cele ce urmeaz─â.

Originile baronului care a intrat ├«n istoria sportului se g─âsesc la Roma, iar unul dintre ├«nainta┼či s─âi a fost un anume Felice;cel care a descoperit, pe domeniile sale, statuia Groupe de Laocoon, pe care a f─âcut-o cadou Vaticanului, atunci c├ónd scaunul papal era ocupat de Iulius al II-lea. Felice a emigrat dup─â aceea ├«n Fran┼úa, unde a fost valetul regelui Ludovic al XI-lea, pe care l-a ├«nso┼úit ├«n pelerinajul s─âu la Saint Jacques de Compostela. Fiul s─âu, Jean, a cump─ârat Castelul de Coubertin, situat la Saint Remy les Chevreuse, ├«n anul 1577. Jean, care a tr─âit ├«ntre anii 1592 ┼či 1677, a fost avocat ┼či parlamentar, fiind ├«nnobilat ├«n anul 1629.

Bunicul lui Pierre de Coubertin, baronul Bonaventure Julien (1788-1871), a fost un ├«nalt func┼úionar al lui Napoleon Bonaparte, ├«n Germania de nord, la Bremen ┼či Oldenburg. A fost ┼či ofi┼úer superior ├«n armata lui Ludovic al XVIII-lea, precum ┼či primar al ora┼čului Saint Remy les Chevreuse p├ón─â ├«n ultimele clipe de via┼ú─â. Bonaventure Julien este primul reprezentant al familiei care a primit titlul de baron, ├«n 1821.

Tat─âl lui Pierre de Coubertin a fost Charles-Louis de Fr├ędy, care nu a mo┼čtenit ├«ns─â preocup─ârile lui Bonaventure Julien;Charles-Louis a fost pictor, temele principale ale tablourilor sale fiind ├«n special arta orientalist─â sau religia. ├Än anul 1865 a primit ÔÇ×Legiunea de onoareÔÇŁ pentru munca sa la ┼čevalet, fiind unul dintre cei mai cunoscu┼úi pictori ai secolului al XIX-lea. A tr─âit ├«ntre 1822 ┼či 1908. La r├óndul s─âu, eroul nostru, Pierre de Coubertin, a dus talentul ├«ntr-o alt─â direc┼úie, fiind de forma┼úie istoric ┼či pedagog.

Biografia extrasportiv─â a lui Pierre de Coubertin

La data de 1 ianuarie 1863 venea pe lume Pierre de Fr├Ędy, baron de Coubertin, ├«n casa de pe strada Oudinot, num─ârul 20, din Arondismentul 7 al Parisului. ├Äntre 1874 ┼či 1881, Pierre urmeaz─â studiile la ┼čcoala iezuit─â de la Saint Ignace. Ob┼úine bacalaureatul ├«n litere ├«n 1880, iar un an mai t├órziu pe cel ├«n ┼čtiin┼úe. Ob┼úine licen┼úa ├«n drept de la ┼×coala Liber─â de ┼×tiin┼úe Politice ├«n 1885. ├Än paralel cu studiile, este atras de toate disciplinele sportive pe care le ├«nt├ólne┼čte. Nu se sfie┼čte s─â le practice ┼či pe cele de sorginte anglo-saxon─â, cum ar fi boxul, echita┼úia sau scrima. Vizitele sale peste Canalul M├ónecii ├«l fac ca la ├«ntoarcerea ├«n patria natal─â s─â se consacre studiilor privind ameliorarea sistemului educativ francez. Pierre de Coubertin urm─ârea s─â introduc─â elemente noi ├«n educa┼úia francez─â, inspirate din cea britanic─â sau american─â. Politica nu l-a atras pe Pierre, el prefer├ónd s─â se dedice pedagogiei ┼či sportului, care au devenit principalele sale centre de interes.

La 12 martie 1895, Pierre se c─âs─âtore┼čte cu Marie Rothan, fiica unei familii protestante alsaciene. De aici mai departe, istoria personal─â a lui Pierre de Coubertin se confund─â cu cea a olimpismului. Nu doar c─â a pus bazele primei edi┼úii olimpice moderne, cea din 1896, dar, vom vedea, baronul a avut un rol determinant ├«n consolidarea identit─â┼úii olimpice a finalului de secol XIX, dar mai ales a ├«nceputului at├ót de tulbure al secolului XX.

foto photoland corbis 42 41645406 jpg jpeg

Forumula ini┼úial─â a dictonului olimpic:ÔÇ×Citius, Fortius, AltiusÔÇŁ

├Änainte de a se consacra ideilor olimpice, Pierre de Coubertin a stabilit primele sale leg─âturi cu sportul francez. Astfel, ├«n 1888, ├«n chiar prima zi a anului, a fost creat, la ini┼úiativa sa, Comitetul pentru Propaganda Exerci┼úiilor Fizice ├«n Educa┼úie, prezidat de c─âtre un nume sonor, Jules Simon, care fusese ministru al Instruc┼úiunii Publice, prim-ministru ┼či era ┼či membru al Academiei Franceze. Acest organism a fost integrat ├«n noua crea┼úie la care a contribuit din plin Pierre de Coubertin, Uniunea Societ─â┼úilor Franceze de Sporturi Atletice (USFSA), care s-a ÔÇ×n─âscutÔÇŁ la 31 ianuarie 1889. ┼×i tot la ini┼úiativa lui Pierre de Cubertin, apar revistele ÔÇ×Revue athl├ętiqueÔÇŁ sau ÔÇ×Les sports athl├ętiqueÔÇŁ, care mai apoi fuzioneaz─â.

├Än acest context, drumurile lui de Coubertin se intersecteaz─â cu ale altui mare promotor al sportului, Henri Didon, cel care, de altfel, ofer─â umanit─â┼úii dictonul olimpic ├«n vigoare ┼či ast─âzi:ÔÇ×Citius, Altius, FortiusÔÇŁ. De semnalat c─â forma ini┼úial─â propunea o ordine diferit─â a termenilor:ÔÇ×Citius, Fortius, AltiusÔÇŁ.

Una dintre marile pasiuni ale lui Pierre de Coubertin a fost balonul oval. Baronul a ├«ndr─âgit rugby-ul, ├«n palmaresul s─âu pe arenele cu buturi figur├ónd ┼či arbitrarea primei finale a campionatului francez, la 20 martie 1892. De altfel, c├ót prive┼čte principiile olimpice, Pierre de Coubertin considera c─â sporturile care pot servi drept exemplu sunt rugby-ul ┼či canotajul.

├Än 1892, ├«n amfiteatrul de la Sorbona, un t├ón─âr sus┼úine cu patos rena┼čterea Jocurulor Olimpice

Mult─â lume se ├«ntreab─â cum de i-a venit lui Pierre de Coubertin ideea de a relansa olimpismul. Se cunosc, de pild─â, eforturile unui grec stabilit ├«n Rom├ónia, Evanghelie Zappa, care ┼či-a donat o mare parte din avere la mijlocul anilor 1800, pentru ca lumea s─â aib─â concursuri olimpice. Leg─âtura lui Pierre de Coubertin cu olimpismul ├«ncepe ├«n 1890, c├ónd baronul a r─âspuns invita┼úiei unui prieten, britanicul William Penny Brookes, de a vizita micu┼úul or─â┼čel ├«n care tr─âia acesta, Much Venlock. Aici se organizau cu regularitate, ├«ncep├ónd cu 1850, ├«ntreceri olimpice, fapt care l-a impresionat ├«n mod determinant pe Pierre de Coubertin.

├Än toamna lui 1892, ├«n marele amfiteatru al Sorbonei, au loc mai multe conferin┼úe. T├ón─ârul conferen┼úiar Pierre de Coubertin sus┼úine cu ├«nfl─âc─ârare ┼či patos ideea rena┼čterii miticelor ├«ntreceri olimpice:ÔÇ×Jocurile Olimpice sunt o mare lec┼úie de filozofie pe care umanitatea ┼či-o d─â sie ├«ns─â┼či. Jocurile Olimpice sunt reflectarea fericirii, a perfec┼úiunii ┼či a dragosteiÔÇŁ.

Urmarea acestei expuneri vine ├«n 1894, c├ónd se ├«nfiin┼úeaz─â, evident sub imboldul lui Pierre de Coubertin, Comitetul Olimpic Interna┼úional. La primul Congres al CIO, participan┼úii l-au vrut pe baron ├«n fruntea mi┼čc─ârii olimpice moderne. Dar Pierre de Coubertin a pledat pentru persoana lui Demetrius Vikelas, ca reprezentant al elenilor, fondatorii istorici ai Jocurilor Olimpice. ├Än aceste condi┼úii, baronul a fost desemnat secretar general al CIO, ├«n timp ce Vikelas a acceptat pre┼čedin┼úia p├ón─â la finele anului 1896, c├ónd scaunul preziden┼úial urma s─â ├«i revin─â lui de Coubertin.

Budapesta a fost votată iniţial ca gazdă a primei ediţii olimpice moderne

002 14595 12 jpg jpeg

Iniţial, baronul francez plănuia ca prima ediţie olimpică să aibă loc sub aureola noului secol, în 1900. Cei din sală s-au opus, argumentând că o astfel de idee măreaţă nu are nevoie de tergiversări atât de lungi. Flatat, Pierre de Coubertin a cedat la perspectiva organizării primei ediţii olimpice moderne în 1896.

Interesant este ├«ns─â c─â nu Atena era favorit─â pentru t─âierea panglicii olimpice. Budapesta a fost votat─â de majoritatea ca metropol─â olimpic─â, mai ales c─â ora┼čul desp─âr┼úit de Dun─âre ar fi serbat concomitent cu startul olimpic ┼či un mileniu de la crearea statului maghiar. Vikelas a uzat ├«ns─â de dreptul s─âu de veto, ca pre┼čedinte al CIO, sus┼úin├ónd candidatura Atenei, ├«n ciuda faptului c─â guvernul grec nu a fost ├«n┼čtiin┼úat ├«n prealabil de acest plan.

Decizia final─â a fost favorabil─â casei olimpice elene, iar edi┼úia inaugural─â l-a avut la deschiderea oficial─â, ├«n 6 aprilie 1896, chiar pe Maiestatea Sa Regele Gheorghe I al Greciei. Suveranul Vechii Elade este ┼či el pl─âcut surprins de amploarea acestui eveniment sportiv, astfel c─â, la banchetul de ├«ncheiere, a clamat ├«n fa┼úa ├«ntregii asisten┼úe, spun├ónd c─â ÔÇ×Atena va deveni Cartierul General al Jocurilor OlimpiceÔÇŁ. Inten┼úia lui Gheorghe I era clar─â:voia s─â continue tradi┼úia str─âmo┼čilor s─âi. Pe de alt─â parte, Pierre de Coubertin ┼čtia deja c─â vrea ca misiunea olimpic─â s─â fie prezent─â pe toate meridianele, nu doar ├«n Grecia. A┼ča c─â, folosindu-se de prerogativele sale de proasp─ât pre┼čedinte al Comitetului Olimpic Interna┼úional, l-a ÔÇ×├«nfruntatÔÇŁ pe Gheorghe I al Greciei. Pierre de Coubertin a trimis o scrisoare Casei Regale elene ├«n care mul┼úumea pentru eforturile de organizare ┼či elogia modul de desf─â┼čurare al evenimentului. Concis, la finele depe┼čei, de Coubertin informa c─â viitoarea edi┼úie a Jocurilor Olimpice va avea loc la Paris, ├«n anul 1900.

Indiferen┼úa Parisului ┼či m├óhnirea lui de Coubertin

Nimeni nu e ├«ns─â profet ├«n ┼úara lui.Nici m─âcar Pierre de Coubertin... Baronul a fost primit cu critici aspre ┼či cu zeflemeli ieftine la Paris, atunci c├ónd a expus ideea organiz─ârii Jocurilor Olimpice ├«n ÔÇ×Ora┼čul LuminilorÔÇŁ. Eforturile uria┼če, desf─â┼čurate aproape de unul singur, sub pasivitatea aproape nebuneasc─â a autorit─â┼úilor, ├«l vor face pe de Coubertin s─â resimt─â o ad├ónc─â m├óhnire. ├Äntr-una din scrierile sale el spune:ÔÇ×Din nefericire, unicul loc ├«n lume la acea epoc─â, unde to┼úi se ar─âtau indiferen┼úi ideii pentru care am luptat, era ParisulÔÇŁ.Multiplele probleme pe care le are de rezolvat ├«l fac chiar s─â uite un lucru esen┼úial. Pierre de Coubertin omite din planurile sale s─â bat─â medaliile olimpice, dup─â cum noteaz─â ┼či Efim Josanu ├«n lucrarea sa, Cartea Jocurilor Olimpice.

Retrospectiv privind, gre┼čeala a fost poate aceea c─â Jocurile Olimpice din 1900 au fost organizate ├«n paralel cu Expozi┼úia universal─â interna┼úional─â, un eveniment care g─âsea mai mult ecou ├«n r├óndul publicului parizian. Mai mult:perioada mult prea ├«ndelungat─â, cinci luni pentru disputarea probelor olimpice, ori arenele sportive nu ├«ntotdeauna puse la punct au condus c─âtre ideea unui fiasco al edi┼úiei olimpice pariziene.

Criticii au primit ap─â la moar─â, iar num─ârul articolelor def─âim─âtoare la adresa lui Pierre de Coubertin a crescut. Lacunele organizatorice, destul de multe, de altfel, au sporit pamfletele cu subiect olimpic, av├óndu-l drept ┼úint─â pe baron. Concluzion├ónd, Jocurile Olimpice de la Paris nu au avut nici ceremonie oficial─â de deschidere, nici de ├«nchidere. Coubertin a fost cel mai pu┼úin ├«n┼úeles ┼či cel mai pu┼úin pre┼úuit chiar ├«n propria lui ┼úar─â.

├Än ciuda comportamentului indiferent al cona┼úionalilor, Pierre de Coubertin a perceput totu┼či, prin deduc┼úia genialei sale intui┼úii, c─â acest e┼čec nu va sta ├«n calea Jocurilor Olimpice. A mai ├«n┼úeles ┼či c─â ├«ntrecerile olimpice nu trebuie anexate altor evenimente ┼či c─â trebuie s─â ├«┼či construiasc─â propria identitate. Deziluzia parizian─â din 1900 va fi ├«ns─â, vom vedea ├«n r├óndurile care urmeaz─â, un catalizator radical pentru Pierre de Coubertin ┼či pentru olimpism.

Olimpiad─â ┼či Jocuri Olimpice. Ghid de folosire (corect─â) a termenilor

De┼či ├«n timpul Olimpiadei 1900-1904 Pierre de Coubertin ├«ntreprinsese eforturi uria┼če de a revigora olimpismul, se lovise de unele refuzuri ┼či multe p─âreri sceptice cu privire la reu┼čita demersului s─âu. ├Änainte de a dezvolta subiectul, vom face, cu voia Dumneavoastr─â, o parantez─â referitoare la folosirea (corect─â) a termenilor Olimpiad─â┼či Jocuri Olimpice. Conform vechilor greci, de unde vin, de altfel, termenii, Jocurile Olimpicereprezentau ├«ntrecerile sportive ├«n sine, desf─â┼čurate ├«n perioada de dinainte ┼čtiut─â. La r├óndul ei, Olimpiadaera cuv├óntul care descria perioada care curge de la ├«ncheierea unei edi┼úii a Jocurilor Olimpice p├ón─â la ├«nceperea uneia noi. Cu acestea ├«n minte, e, deci, incorect s─â spunem c─â ÔÇ×la Olimpiad─â s-au c├ó┼čtigat at├ótea medaliiÔÇŁ (nu la Olimpiad─â, ci la Jocurile Olimpice s-au ob┼úinut medaliile cu pricina...) La greci, Olimpiada era un ciclu, un calendar dup─â care se ghidau ┼či ├«┼či puteau programa diverse activit─â┼úi.

002 7069 13 jpg jpeg

În 1904, Jocurile Olimpice, încă o dată în umbra Expoziţiei universale

Edi┼úia olimpic─â din 1904 a fost ├«ncredin┼úat─â Statelor Unite ale Americii, iar gazda propriu-zis─â va fi ora┼čul St. Louis. Pre┼čedintele american Roosevelt a fost cel care a insistat ca Jocurile Olimpice s─â ajung─â ├«n ┼úara pe care o conducea. De┼či autorit─â┼úile olimpice erau puse ├«n gard─â dup─â deziluzia parizian─â, la St. Louis ├«ntrecerile olimpice vor fi ├«nc─â odat─â ├«n umbra Expozi┼úiei universale interna┼úionale. Iar baronul Pierre de Coubertin nu a luat parte la aceast─â edi┼úie olimpic─â, aliment├ónd astfel tab─âra contestatoare.

Nici Jocurile care trebuiau s─â ├«nc├ónte America nu au fost extraordinar de bine organizate, ├«ns─â experien┼úele de la Atena ┼či Paris cu siguran┼ú─â au ├«ndreptat multe lacune. U┼čor-u┼čor, sincopele ├«ncepeau s─â dispar─â. ├Än ciuda criticilor, baronul Pierre de Coubertin era decis s─â mearg─â mai departe pe calea olimpismului, pun├ónd la b─âtaie p─âr┼úi serioase din avere pentru sus┼úinerea acestui crez.

Una din tacticile lui de Coubertin pentru sporirea faimei olimpice a fost m─ârirea num─ârului de membri CIO, ├«n 1904, prin cooptarea a numero┼či con┼úi, duci, prin┼úi ┼či a┼ča mai departe. Ace┼čtia, prin pozi┼úia ┼či averea lor, puteau influen┼úa pozitiv demersul olimpic. ├Än acest curent se ├«nscrie ┼či accederea prin┼úului Bibescu ├«n Comitetul Olimpic Interna┼úional ÔÇô aceasta a fost, p├ón─â la urm─â, prima leg─âtur─â rom├óneasc─â cu cercurile olimpice, dac─â nu ┼úinem seama de eforturile pre-Coubertin ale lui Evanghelie Zappa.

Protejeaz─â ciclul olimpic cuaternar

Grecii nu renun┼úaser─â ├«ns─â la ideea monopolului istoric ┼či de tradi┼úie asupra Jocurilor Olimpice. ├Äncuraja┼úi de greut─â┼úile organizatorice semnalate la Paris, ├«n 1900, dar ┼či la St. Louis, ├«n 1904, Atena solicit─â CIO organizarea Jocurilor Olimpice ├«n 1906, pretext├ónd marcarea unui deceniu de la reluarea ├«ntrecerilor ├«n perioada modern─â. Abil, Pierre de Coubertin nu se declar─â ├«mpotriva acestei ini┼úiative, ├«ns─â nici nu recunoa┼čte noua edi┼úie atenian─â ca f─âc├ónd parte din familia olimpic─â. ├Än cele din urm─â, se g─âse┼čte o formul─â hibrid, competi┼úia desf─â┼čur├óndu-se la parametri superiori de organizare, sub numele de Jocurile Olimpice intermediare.

Baronul francez ┼úinea cu din┼úii de ideea respect─ârii calendarului ini┼úial stabilit, cu organizarea ├«ntrecerilor olimpice la o frecven┼ú─â de patru ani. CIO acordase Romei onoarea de a organiza Jocurile Olimpice din 1908. Frumuse┼úea aparte a Cet─â┼úii Eterne se anun┼úa un apendice extraordinar pentru reu┼čita acestei organiz─âri, iar Pierre de Coubertin era foarte implicat ├«n realizarea programelor, scrierea devizelor, baterea medaliilor ┼či a altor treburi de rutin─â.

Erup┼úia Vezuviului ┼či ne├«n┼úelegerile politice fac ca Roma s─â renun┼úe la g─âzduirea edi┼úiei din 1908

Planurile romanilor au fost z─âd─ârnicite de erup┼úia vulcanului Vezuviu. Limba de foc ┼či lav─â a pricinuit numeroase stric─âciuni, iar economia na┼úional─â a fost lovit─â dur. ├Än acest context, Roma a cedat onoarea de a fi metropola olimpic─â a anului 1908 ├«n favoarea Londrei. Gurile rele spun ├«ns─â c─â erup┼úia vulcanic─â nu a fost adev─âratul motiv pentru renun┼úarea la proiectul olimpic, ci ne├«n┼úelegerile survenite ├«ntre taberele politice.

De┼či cunoscuse amarul insucceselor olimpice atunci c├ónd Jocurile merseser─â ├«n paralel cu Expozi┼úiile, Coubertin a fost pus de capitala britanic─â ├«n fa┼úa faptului ├«mplinit. A fost a treia edi┼úie consecutiv─â ├«n care olimpismul a stat ├«n umbra unui eveniment social de o mai mare putere ┼či faim─â.

Cu toate acestea, se pare c─â eforturile lui Pierre de Coubertin ├«ncep s─â dea randament. Capitala britanic─â se achit─â bine de sarcinile organizatorice. Pentru prima dat─â asist─âm la defilarea sportivilor ori la introducerea probei de maraton, care respecta legendara distan┼ú─â a cursei soldatului grec care a parcurs 42, 190 de kilometri pentru a vesti victoria. La Londra, altele sunt problemele:iau amploare disputele dintre sus┼úin─âtorii amatorismului ┼či cei ai profesionismului. Pierre de Coubertin conchide aceast─â problem─â ├«n stilul caracteristic, spun├ónd:ÔÇ×Amatorismul este o poveste veche ┼či stupid─â. Ceea ce m─â intereseaz─â este spiritul sportiv ┼či nu respectarea acestei ridicole concep┼úii engleze┼čti potrivit c─âreia ar putea face sport doar milionariiÔÇŁ.

Olimpismul ├«ncepea s─â se contureze din ce ├«n ce mai puternic, iar Stockholm 1912 este ├«nc─â un pas spre calea afirm─ârii depline. Capitala suedez─â ┼či-a primit a┼ča cum se cuvine oaspe┼úii, iar succesul brandului olimpic p─ârea asigurat. Din p─âcate, doi ani mai t├órziu, ├«n 1914, omenirea renun┼ú─â la disputele sportive ┼či g─âse┼čte drept solu┼úii teatrele de r─âzboi. Prima conflagra┼úie mondial─â z─âd─ârnice┼čte pentru moment planurile olimpice ale lumii ┼či ale baronului de Coubertin.

Investi┼úie fatal─â:de Coubertin ┼či-a trimis toate economiile ├«n Rusia

├Än vremurile tulburi ale Primului R─âzboi Mondial, Pierre de Coubertin face o mutare pe palierul afacerilor. ├Än acea perioad─â, Rusia ┼úarist─â, gra┼úie reformelor lui Piotr Stol├«pin, devenise un punct de atrac┼úie pentru investitorii str─âini. Se deschideau orizonturi largi ┼či bune posibilit─â┼úi de investi┼úie ├«n industrie sau agricultur─â. Printre cei care ┼či-au plasat capitalul ├«n Rusia s-a num─ârat ┼či baronul de Coubertin. Oportunitatea ├«ntrez─ârit─â l-a ├«mpins pe restauratorul olimpismului s─â trimit─â toate economiile ├«n spa┼úiul rusesc.

A venit apoi revolu┼úia bol┼čevic─â, iar noul regim comunist instaurat la conducere a dat lovitura de gra┼úie. Totul intr─â ├«n posesia statului ┼či foarte pu┼úini sunt cei care reu┼česc s─â recupereze c├óte ceva din capital. Printre ace┼čtia se num─âr─â Armand Hammer, magnatul american al petrolului, care avea origini evreie┼čti;acesta se bucura de prietenia lui Lenin ┼či avea origini la Odesa.

Lozul norocos nu este ├«ns─â tras ┼či de Pierre de Coubertin, care ├«┼či vede averea ├«nghi┼úit─â de comunism. Falimentul era irevocabil, iar ├«n 1920 starea material─â a baronului francez era una derizorie. Totu┼či, de acest lucru nu ┼čtiau dec├ót c├ó┼úiva prieteni apropia┼úi, omul olimpic nedorind s─â ├«mp─ârt─â┼čeasc─â drama sa financiar─â tuturor.

Premier─â:dou─â ora┼če-gazd─â, stabilite ├«n aceea┼či ┼čedin┼ú─â a CIO

├Än acest context, Pierre de Coubertin ├«┼či joac─â ultima carte ├«n calitate de pre┼čedinte al CIO. S─â nu uit─âm, baronul avea de luat o revan┼č─â moral─â fa┼ú─â de indiferen┼úa capitalei franceze, manifestat─â la Jocurile din 1900. Pe data de 17 martie 1921, de Coubertin face public printr-o scrisoare mesajul s─âu ├«n care ├«┼či anun┼ú─â retragerea la finele ciclului olimpic. Abil, baronul s-a folosit de pozi┼úia ┼či influen┼úa sa, cunosc├ónd c─â o ultim─â dorin┼ú─â nu ├«i va putea fi refuzat─â. El a solicitat acordarea dreptului de organizare a Jocurilor din 1924 Parisului, sus┼úin├ónd c─â metropola francez─â dorea s─â se revan┼čeze, organiz├ónd de data aceasta o edi┼úie olimpic─â f─âr─â cusur.

├Än acela┼či timp, Pierre de Coubertin mul┼úumea Amsterdamului pentru ├«n┼úelegere ┼či garanta ora┼čului batav organizarea Jocurilor Olimpice din 1928. Ini┼úial, Amsterdam fusese desemnat ca ora┼č olimpic ├«n 1924, ├«ns─â schimbarea de situa┼úie propus─â de baron nu putea r─âm├óne f─âr─â rezultat. Astfel, s-a ajuns la situa┼úia unic─â ├«n analele olimpice ca la aceea┼či ┼čedin┼ú─â a CIO s─â fie desemnate dou─â ora┼če-gazd─â pentru Jocurile Olimpice:Paris 1924, respectiv Amsterdam 1928. A┼ča cum a promis, Pierre de Coubertin s-a retras din fruntea lumii olimpice odat─â cu ├«nchiderea Jocurilor din 1924.

Pierre de Coubertin ┼či Jocurile Olimpice de iarn─â

Baronul francez a fost contemporan ├«ns─â ┼či cu debutul edi┼úiilor hibernale. S-a ├«nt├ómplat ├«n acela┼či an de gra┼úie 1924, c├ónd Jocurile Olimpice de iarn─â au luat startul la Chamonix, ├«n Fran┼úa. Dup─â cum notam ┼či ├«n cartea Feeria unei ierni olimpice, baronul Pierre de Coubertin a avut un rol primordial ├«n instaurarea olimpismului alb. ÔÇ×Jocurile Olimpice sunt jocurile tuturor sporturilorÔÇŁ, a fost categoric de Coubertin. El a fost sus┼úinut ├«n aceast─â ac┼úiune de Contele Clary ┼či Marchizul de Polignac, reprezentan┼úii Fran┼úei la CIO. Astfel, S─âpt─âm├óna interna┼úional─â a sporturilor de iarn─â, cum s-a numit ini┼úial ├«ntrecerea de la Chamonix, s-a transformat (cu ceva ├«nt├órziere) ├«n prima edi┼úie a Jocurilor Olimpice de iarn─â. De altfel, ├«n 1922 se stabilise ┼či c─â gazda edi┼úiei de var─â, din 1924, va ├«ndeplini acela┼či rol ┼či pentru Jocurile Olimpice de iarn─â, astfel c─â pentru Pierre de Coubertin a fost u┼čor s─â ├«┼či impun─â punctul de vedere ┼či s─â se retrag─â glorios din scena public─â. Chamonix 1924 a fost ├«ns─â un eveniment lovit de paradoxuri. ┼ó─ârile nordice aveau propriile evenimente de acest gen, astfel c─â reprezentan┼úii acestora s-au opus vehement atribuirii titulaturii olimpice pentru Chamonix. Dup─â aceea, ├«nc├ónta┼úi de succesele ob┼úinute de sportivii finlandezi sau norvegieni, s-au transformat ├«n cei mai arden┼úi sus┼úin─âtori ai ideii olimpice de iarn─â. Iar la congresul CIO de la Praga, din 1925, statutul competi┼úiei de la Chamonix a fost reconsiderat, devenind edi┼úia I a JO de iarn─â.

Inima baronului, îngropată în străvechea Olympia

Aceasta a fost povestea baronului Pierre de Coubertin, un spirit care a amprentat puternic olimpismul ┼či valorile acestuia. De altfel, el n-a fost uitat nici dup─â p─âr─âsirea func┼úiei de pre┼čedinte al CIO, fiind instituit, ├«n acela┼či an 1924, pre┼čedinte de onoare al organiza┼úiei.

Baronul a murit ├«n anul 1937, la Geneva, ├«n Elve┼úia, iar ata┼čamentul s─âu fa┼ú─â de olimpism e evident ┼či ├«n con┼úinutul ultimei sale dorin┼úe:Pierre de Coubertin a solicitat ca trupul s─âu fie desp─âr┼úit de inim─â dup─â trecerea ├«n nefiin┼ú─â;corpul a fost ├«nhumat la Lausanne, sediul CIO, ├«n timp ce inima a fost dus─â la poalele Olympului, unde a fost ├«ngropat─â pentru a fi de-a pururi aproape de Jocurile Olimpice.