Polonia, începutul sfârșitului comunismului

„Revoluția pașnică” din Germania, cea de-a treia din Europa Centrală și de Est, nu ar fi fost posibilă fără producerea unor mișcări populare în țările vecine, prima fisură survenind în Polonia.

Generalul-colonel Markus Mischa WOLF (1923-2006), fost șef al HVA (Hauptverwaltung Aufklärung /Direcția Generală de Informații), divizia de spionaj extern a STASI – Ministerium fur Staatssicherheit/Ministerul Securității Statului din fosta RDG între 1953 și februarie 1987, mărturisea în memoriile sale că înființarea Solidarității (Solidarność) în 1980 sub conducerea lui Lech Walesa a propagat șocuri imense în întregul bloc sovietic, care s-au resimțit în special în RDG, unde autoritățile se temeau că tulburările sociale „vor trece granița”. Rolul determinant al sindicatelor în revoltele poloneze era apreciat drept cel mai grav factor pentru conducerea comunistă est-germană, deoarece grevele muncitorilor puneau într-o lumină nefavorabilă declarațiile statului că reprezintă toată clasa muncitoare.

HVA a furnizat informații utile spre sfârșitul anilor ´70 despre creșterea nemulțumirilor în rândul populației din Polonia. Spionajul est-german dispunea de propriile surse în rândul cercului apropiat al lui Walesa sau al cunoscutului intelectual Adam Michnik. Cu toate acestea, avertizările HVA nu au fost luate în serios de autoritățile poloneze, scria Wolf.

Deoarece amenințarea care se profila era deosebit de periculoasă, HVA a înființat grupuri operative speciale pentru Polonia în cadrul ministerului din Berlin și în cadrul direcțiilor de securitate regionale de lângă granița cu Polonia. Pentru spionajul extern est-german, prioritatea o reprezenta descoperirea intențiilor serviciilor secrete și guvernelor occidentale, chiar și a organizațiilor private, cum ar fi sindicatele muncitorești străine, de a furniza sprijin Solidarității.

Contrainformațiile poloneze au solicitat HVA să urmărească organizațiile de emigrație poloneze, în special din redacția postului Europa Liberă din Munchen sau din cadrul revistei „Kultura” din Paris. În timpul perioadelor de tulburări sociale, spionajul est-german a colectat informații din interiorul Poloniei cu acordul Ministerului polonez de Interne. Totodată, ofițerii HVA acționau pentru influențarea opiniei publice poloneze și descoperiseră ce activități derula în Polonia secția emigrație din cadrul serviciilor de informații vest-germane pentru contracararea acestor acțiuni.

În final, Wolf recunoștea că nici avertizările HVA și nici monitorizarea atentă a situației din Polonia nu au contat și nu au putut schimba situația.

Regimul condus de ultimul dictator al țării, generalul Wojciech Jaruzelski, este forțat să organizeze alegeri legislative parțial libere în iunie 1989, în urma demonstrațiilor și grevelor muncitorilor polonezi. Sindicatul Solidaritatea obține cele mai multe voturi și astfel se produce prima răsturnare a unui regim comunist din lagărul socialist. Pe 13 septembrie 1989, primul guvern necomunist din Europa de Est este aprobat de Parlamentul polonez.

La începutul anului 1983, Wolf primește cea mai deprimantă analiză strategică elaborată de NATO cu privire la situația politică și militară a țărilor din Pactul de la Varșovia. Acest lucru a fost posibil datorită celei mai prețioase surse HVA din interiorul NATO, Rainer Rupp (nume de cod TOPAZ), care a reușit să fotocopieze un studiu NATO care analiza balanța de putere est-vest la nivel global. Potrivit lui Wolf, documentul reprezenta o analiză „magistrală” a slăbiciunilor sistemului sovietic, cu accent pe declinul puterii militare și economice a țărilor comuniste.

Parcurgând documentul, Wolf și-a dat seama imediat că evaluarea statelor comuniste era extrem de precisă și corectă, NATO cunoscând destul de detaliat „maladia” care cuprinsese blocul comunist. În plus, șeful HVA mai știa că nu exista vreo speranță ca bătrânii lideri comuniști germani – denumiți ironic „capete de beton” – să încerce vreo schimbare. „Părea că suntem blocați într-o spirală precipitată a declinului”, recunoștea Wolf.

Sfârșitul vechii ordini în Ungaria

Momentul crucial a fost însă revoluția din Ungaria („Rendszerváltás” – schimbarea regimului), care a urmat exemplul polonez și a aprins scânteia care a declanșat revoluția din Germania de Est.

În 1988, Ungaria decide să relaxeze restricțiile privind călătoriile în străinătate pentru propriii cetățeni. Începând cu 2 mai 1989, Ungaria decide să elimine gardul cu o lungime de 240 km de la granița cu Austria.

Pe 11 iulie, președintele SUA, George H. W. Bush (1924-2018, președinte în perioada 1989-1993), face o vizită la Budapesta.

Simbolurile comuniste sunt îndepărtate de pe clădirile din Budapesta

La 23 august 1989, Ungaria și-a deschis granița cu Austria, iar în septembrie, peste 13.000 de turiști est-germani aflați în Ungaria au fugit în Austria. Est-germanii care au aflat aceste informații s-au îndreptat către Ungaria, de unde au trecut spre Austria și de acolo au mers mai departe către RFG.

Guvernul est-german a răspuns prin interzicerea oricăror călătorii în Ungaria, măsuri care au fost urmate de demonstrații de stradă în Germania de Est împotriva restricțiilor regimului comunist.

Pe 23 octombrie 1989, regimul comunist din Ungaria a fost oficial abolit, iar între martie 1990 și iunie 1991, cele patru divizii sovietice din țară au părăsit teritoriul maghiar.

Acest text este un fragment din articolul „Până la urmă, orice zid cade”, publicat în numărul 274 al revistei „Historia” (revista:274), disponibil în format digital pe platforma paydemic.