Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă, dar ca răspuns la această solicitare, ministrul de Externe, Annalena Baerbock a plecat într-o vizită la Varșovia unde a discutat și această problemă cu omologul ei polonez. Cererea oficială trimisă la Berlin vine în urma unei acțiuni declanșate în parlament de formațiunea aflată la conducere în Polonia, Partidul Lege și Justiție.
La împlinirea a 83 de ani de la declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial, prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă, la 1 septembrie 1939, liderii Partidului Lege și Justiție, formațiunea de guvernământ de la Varșovia, au declarat că statul polonez va cere Germaniei compensații de război evaluate la 1,3 trilioane de dolari. Evaluarea a fost făcută în cadrul unui raport efectuat de o comisie parlamentară înființată în acest scop. Ulterior, o moțiune parlamentară care susține solicitarea despăgubirilor de război a trecut cu o largă majoritate în legislativul de la Varșovia.
Guvernul federal de la Berlin a respins în mod ferm ideea acordării acestor despăgubiri de război, considerând chestiunea definitiv rezolvată prin declarația autorităților comuniste poloneze din 1953 prin care renunță la compensații. Cancelarul Olaf Scholz a susținut același lucru, afirmând că problema a fost rezolvată din punctul de vedere al dreptului internațional. Poziția Germaniei a stârnit critici din partea politicienilor polonezi, care consideră că Olaf Scholz face o mare greșeală.
Am discutat cu ambasadorul Poloniei la București, domnul Maciej Lang, despre solicitarea Poloniei, despre context şi despre posibilele efecte asupra relațiilor polono-germane, în vremurile dificile pe care le traversăm în aceste momente.
Domnule, Maciej Lang, ce va urma, în mod concret, după ce liderii politici polonezi au anunțat că vor cere Germaniei compensații de 1,3 trilioane de dolari pentru pierderile suferite în urma agresiunii şi ocupării Poloniei de către Germania în timpul celui de Al Doilea Război Mondial?
Exemplare ale raportului vor fi trimise către cei 709 membri ai Bundestagului, către ministere și autorități-cheie din Republica Federală Germania. Sperăm că guvernul german va acorda un interes serios acestei probleme.
Reparațiile de război au un caracter multidimensional; în afară de aspectul strict material, ele au un caracter moral, educativ. O schimbare a atitudinii germanilor față de polonezi, legată de înțelegerea faptului că situația socială, politică și economică foarte dificilă a Poloniei după 1939 a fost în mare parte din vina lor, ar reprezenta realizarea componentei morale și educaționale de bază a reparațiilor. Componenta materială ar constitui o componentă suplimentară, firească a unui proces autentic de răscumpărare a vinei.
Nu există nicio îndoială că, la 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, este timpul ca problema responsabilității Germaniei pentru genocidul, distrugerile și barbaria comise de germani împotriva polonezilor și a patrimoniului nostru național să fie rezolvată în totalitate. Acest lucru este în interesul Poloniei, este în interesul Germaniei și este, de asemenea, esențial pentru viitorul relațiilor de bună vecinătate polono-germane, pentru exploatarea optimă a potențialului de cooperare polono-germană.
Germania a declarat că acest caz este închis în urma renunțării Poloniei la compensații în 1953. Cum va putea fi inițiată o negociere în aceste circumstanțe?
În primul rând, dreptul internațional nu recunoaște termenul de prescripție pentru crimele de război și crimele împotriva umanității și nici termenul de prescripție pentru dreptul la despăgubiri pentru astfel de crime.
În al doilea rând, declarația unilaterală a Consiliului de Miniștri din 23 august 1953 potrivit căreia Republica Populară Polonă a renunțat la reparațiile de război, la care se referă Germania, a încălcat Constituția din 22 iulie 1952, care era în vigoare la momentul respectiv, întrucât chestiunile legate de ratificarea și denunțarea acordurilor internaționale erau în competența Consiliului de Stat și nu a Consiliului de Miniștri.
Trebuie subliniat faptul că această declarație a fost impusă guvernului Republicii Populare Polone de către Uniunea Sovietică. În plus, conform conținutului procesului-verbal al reuniunii Consiliului de Miniștri din 19 august 1953, renunțarea se aplica doar Republicii Democrate Germane.
Dar Tratatul reglementărilor finale, cunoscut sub numele de Tratatul 2+4, semnat la Moscova la 12 septembrie 1990, nu a abordat deloc chestiunile legate de reparații de război și despăgubiri în ceea ce priveşte Germania. De asemenea, Polonia nu a fost semnatară a acestui tratat.
De ce o asemenea solicitare apare acum, după 83 de ani de la invadarea Poloniei?
Până în 1989, din cauza sistemului comunist impus și a suveranității restricționate de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, au existat puține posibilități de a face o estimare obiectivă și complexă a pierderilor de război și de a ridica problema reparațiilor de război și a despăgubirilor, a daunelor individuale sau a restituirilor într-un mod eficient și consecvent în forurile internaționale.
Pe de altă parte, din 1989, în Polonia nu a existat voința politică de a efectua o astfel de cercetare pe scară largă, serioasă și meticuloasă, și de a pregăti și publica un raport. În schimb, orașele și comunele individuale pregătiseră deja rapoarte care descriau pierderile de război. Printre acestea, cel mai cunoscut este raportul privind pierderile de război ale Varșoviei, întocmit în 2004 de Echipa de evaluare a pierderilor de război din Varșovia, numită de primarul de atunci al Varșoviei, Lech Kaczyński. Raportul „Pierderile de război ale Varșoviei 1939-1945” estimează pierderile materiale (excluzând pierderile umane) suferite de Varșovia ca urmare a acțiunilor germane din timpul celui de Al Doilea Război Mondial la 20,74 miliarde de zloți din 1939.
Este important de menționat că publicarea raportului a fost precedată de cinci ani de muncă din partea Grupului parlamentar pentru estimarea cuantumului daunelor datorate Poloniei de către Germania pentru pierderile provocate în cel de Al Doilea Război Mondial și a experților în diferite discipline.
Pe de altă parte, consecințele războiului provocat de Germania sunt suportate de Polonia până în prezent. Pierderile suferite de Polonia din cauza celui de Al Treilea Reich sunt imense, privesc populația, dar au și o dimensiune materială și morală. Printre acestea se numără sărăcirea țării și a societății, pierderea a peste 5,2 milioane de locuitori, pierderi uriașe în toate domeniile vieții și un decalaj civilizațional general în raport cu alte țări europene. Raportul este o încercare de a răspunde la întrebarea în ce stadiu economic, social și cultural s-ar fi aflat Polonia dacă nu ar fi existat agresiunea germană de la 1 septembrie 1939.
Ce efecte ar putea avea o asemenea solicitare asupra relațiilor polono-germane, mai ales într-un moment în care solidaritatea europeană este esențială, în condițiile războiului din Ucraina?
Bunele relații se construiesc pe o bază solidă de adevăr și nu pe tăceri, jumătăți de adevăr și pretinderea că nu s-a întâmplat nimic. Ca țară, am pierdut aproximativ 5,2 milioane de cetățeni, iar pagubele materiale se ridică la peste 196 de miliarde de dolari. Acestea sunt fapte care nu au fost niciodată analizate în relațiile polono-germane. Este evident faptul că Germania nu a dat niciodată socoteală pentru război, pentru imensitatea pierderilor suferite de Polonia în perioada 1939-1945.
Deschidem discuția, așteptăm dreptate istorică și reparații pentru daunele provocate în Polonia de către germani în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Este dreptul și datoria noastră față de cele 5,2 milioane de victime, cetățenii polonezi care au pierit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Nu dorim un război diplomatic și economic, ci doar dreptate istorică și o amintire demnă pentru strămoșii noștri. Ne așteptăm la o dezbatere deschisă cu Germania.
Cum a spus prim-ministrul Poloniei Mateusz Morawiecki, „lecția pe care ar trebui să o învățăm din cel de Al Doilea Război Mondial este că acele crime care nu sunt amintite, nu sunt numite, nu sunt judecate și nu sunt pedepsite nu pot fi decât un prevestitor al altora care vor urma. La urma urmei, crime de război au loc astăzi sub ochii întregii Europe – ele sunt comise de trupele rusești asupra poporului ucrainean. Barbarii de astăzi trebuie să știe că nu vor scăpa de responsabilitatea pentru crimele lor – genocid, distrugere și jaf. Ei trebuie să fie conștienți că justiția va ajunge inevitabil la ei”.
Cât de exacte pot fi evaluările pierderilor după peste opt decenii de la începutul celui de Al Doilea Război Mondial?
Raportul este viabil, credibil și foarte bine documentat. A fost scris de oameni de știință de renume. Așa cum am menționat mai devreme, pregătirea lui a durat cinci ani.
Raportul acoperă pierderile personale (76,95%), pierderile materiale (12,82%), pierderile de bunuri culturale și artistice (0,31%), pierderile bancare (1,44%), pierderile din asigurări (0,56%) și pierderile suferite de trezoreria poloneză ca urmare a activităților de ocupație ale Emissionsbank in Polen (7,92%).
Cea mai mare parte a pierderilor sunt pierderi umane. Este evident faptul că nicio sumă de bani nu poate plăti suferința cauzată națiunii poloneze de moartea a 5,2 milioane de oameni, iar viața umană nu are preț. Metodologia utilizată în raport este așa-numita metodologie a produsului intern brut (PIB), care garantează cel mai înalt nivel de obiectivitate care poate fi atins după atâția ani de la crimele germane.
Am presupus un scenariu în care 5,2 milioane de oameni trăiesc „în mod natural” până la adânci bătrâneți și dintre care o parte lucrează. Pe baza acestei metodologii, estimăm că decesul a 5,2 milioane de cetățeni polonezi a dus la o pierdere totală a PIB-ului de 4 trilioane 298 de miliarde de zloți polonezi, echivalentul a aproximativ 1,056 trilioane de dolari (cifre în conformitate cu prețurile și ratele de schimb de la sfârșitul anului 2021). Dizabilitățile, bolile, furturile de copii și munca forțată au cauzat o pierdere totală a PIB-ului de 497 miliarde 942 milioane de zloți, echivalentul a aproximativ 123 de miliarde de dolari. Neluarea în calcul a generațiilor următoare care nu s-au născut ca urmare a exterminării viitorilor lor părinți face ca estimarea noastră să fie aproape de minim, pe baza metodologiei adoptate.
Foto: Getty Images, Ambasada Republicii Polone în România
Mai multe pentru tine...
