Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere. Nu mai puțin de 84 de avertizări au fost primite și ignorate de conducerea URSS cu privire la invazie.
Cercul de spionaj de la Tokio, condus de agentul GRU Richard Sorge, a primit informații solide despre atacul surpriză german împotriva Uniunii Sovietice. Principala sursă a lui Sorge era Hotsumi Ozaki, un consilier al premierului japonez Konoe. Cercul de spionaj al GRU din Elveția condus de Alexander Rado a transmis avertizări, ca și agenții controlați de atașatul sovietic din Berlin, atașatul militar iugoslav sau sursele suedeze. Se cunoștea faptul că Abwehr-ul recruta specialiști în Ucraina, Crimeea și Caucaz. Trupele germane au intrat în România în octombrie 1940, dar raportările agentului A-54 au fost ignorate.
După spargerea codului diplomatic japonez (Purple) la sfârșitul anului 1940, SUA au transmis GC&CS rezultatele procesului de decriptare și copii ale mașinilor de decriptare. Pe 4 iunie 1941, decriptarea unui mesaj diplomatic japonez de la Berlin către Tokio a dezvăluit decizia lui Hitler privind eliminarea Rusiei sovietice. O săptămână mai târziu, secretarul britanic al Afacerilor Externe a înmânat ambasadorului sovietic detalii complete cu privire la concentrarea forțelor germane.
În martie 1940, GC&CS a reușit spargerea cheilor de criptare Enigma utilizate de căile ferate germane pentru asigurarea securității comunicațiilor. Această versiune a Enigma era mai puțin sofisticată decât variantele militare, deoarece nu dispunea de tabloul cu comutatoare, componentă ce fusese adăugată de germani tocmai pentru a spori securitatea mașinii de cifrare. Majoritatea decriptărilor erau mesaje de rutină, dar unele au permis analiștilor din cadrul serviciilor britanice de informații să monitorizeze deplasările de trupe germane în vederea executării unor operațiuni.
După o perioadă de inactivitate, în ianuarie 1941, comunicațiile au reapărut și odată cu ele și informații prețioase. Astfel, mesajele prin rețeaua căilor ferate au arătat transferul unor unități de tancuri din București în Polonia. Această deplasare inițială de forțe a concis cu aducerea în tabăra germană a Iugoslaviei condusă de Prințul Paul, însă o parte din tehnica de luptă blindată s-a reîntors în sud după reușita loviturii de stat din Belgrad, orchestrată de ofițeri anti-germani și sprijinită de britanici, care au preluat puterea în stat.
Avertismentul lui Churchill
Winston Churchill și-a dat seama ce au însemnat deplasările inițiale și concentrările de trupe germane în apropierea Rusiei, dar și redislocarea ulterioară în Iugoslavia. Într-un mesaj către Stalin, premierul britanic menționa: „Dispun de informații valoroase provenite de la un agent de încredere care arată că germanii, după ce s-au asigurat că au prins Iugoslavia – să spunem după 20 martie – au început să disloce trei din cele cinci divizii de tancuri din România în sudul Poloniei. În momentul în care au aflat de revoluția sârbă, această deplasare a fost contramandată”.
Churchill a concluzionat în mod corect că germanii au intenționat să invadeze Uniunea Sovietică în mai, dar complicarea situației din Iugoslavia i-a forțat să amâne atacul. Stalin, care nu și-a dat seama de importanța sursei acestei informații, a respins această interpretare. Churchill a expediat avertizări similare pe baza decriptărilor, cu mascarea subtilă a sursei, dar Stalin a refuzat să-și schimbe poziția.
La două săptămâni de la invazia germană, Londra a început să furnizeze sovieticilor sinteze de informații referitoare la Frontul de Est prin intermediul Misiunii Militare Britanice din Moscova. Evident, nu se trimitea orice fel de informații. După ce Stalin a redus considerabil schimbul de informații cu aliații, informațiile părții britanice despre ordinea de bătaie a sovieticilor se bazau pe evaluările germane relevate prin interceptările mesajelor Enigma. Surprinzător sau poate nu, interceptările au indicat că germanii decriptau codurile sovietice, însă această informație nu a fost transmisă URSS.
La câteva săptămâni de la invazia germană, Sorge a reușit să comunice Moscovei informații de o importanță strategică majoră obținute de la cea mai înaltă autoritate, și anume că guvernul japonez nu are intenții imediate de atacare a Uniunii Sovietice și că ochii săi sunt ațintiți spre Indochina și Indiile de Est olandeze.
Deși informațiile furnizate de Sorge erau de cea mai mare importanță, Stalin nu avea încredere în spionul GRU de la Tokio. În schimb, SIGINT a fost mult mai influent decât Sorge în convingerea lui Stalin că nu va fi declanșat un atac japonez împotriva URSS. În toamna anului 1941, sovieticii au reușit să imite succesul criptanaliștilor americani din urmă cu un an în spargerea cifrului diplomatic japonez, denumit de americani și cunoscut de istoricii occidentali ca Purple.
Pe baza acestor informații, STAVKA (Înaltul Comandament sovietic) a dislocat o serie de unități din Orientul Îndepărtat în Rusia europeană pentru apărarea capitalei sovietice în fața Operațiunii Taifun declanșate de Grupul de Armate Centru la 30 septembrie 1941 și pentru a lua parte la contraofensiva din iarna anului 1941-1942, începută pe 5 decembrie 1941.
Pe lângă faptul că a furnizat asigurări că Japonia nu va ataca Uniunea Sovietică, SIGINT a mai furnizat sovieticilor indicii revelatoare despre pregătirea războiului japonezilor cu SUA și Marea Britanie, deși mesajele decriptate nu conțineau vreo referire la planul de atac prin surprindere al bazei aeronavale de la Pearl Harbour. O telegramă decriptată de la Tokio către ambasada din Berlin (probabil copiată și pentru ambasada din Moscova) din 27 noiembrie 1941, cu zece zile înaintea atacului de la Pearl Harbour, conținea instrucțiuni pentru ambasadorul japonez: „Solicitați întrevederi cu Hitler și Ribbentrop și explicați-le în mod confidențial situația relațiilor noastre cu Statele Unite... Explicați-i lui Hitler că principalele eforturi japoneze vor fi concentrate în sud și că ne propunem să ne abținem să executăm operațiuni în nord (împotriva Uniunii Sovietice)”.
Începând cu primăvara anului 1942, GC&CS putea decripta atât cifrul poliției germane, cât și cheia Enigma utilizată de unitățile SS. Mesajele decriptate au dezvăluit tratamentul și acțiunile unităților SS împotriva popoarelor din teritoriile ocupate și măsurile de exterminare a populației evreiești.
Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: © Getty Images
Mai multe pentru tine...
