Pe scurt despre...Algeria

Algeria este ţara cea mai întinsă din Africa şi un important exportator de petrol şi gaze. La începutul secolului al XX-lea a suferit mult de pe urma unui sângeros război civil.

Geografie

Localizată pe coasta de vest, cu ieşire la Mediterana, Algeria are patru cincimi din teritoriu acoperite de deşertul saharian, iar munţii Atlas separă zona coastei mediteraneene de deşert în partea de sud, acolo unde clima este toridă şi uscata. Aici însă s-au descoperit în anii ’50 zăcăminte de petrol, care aveau să devină principala marfă de export. Zona de coastă, cu climat mediteraneean, este străbătută de lanţuri de munţi şi dealuri, unde iernile pot fi foarte friguroase. Porţiunea Tell Atlas, dintre coastă şi deşert, este fertilă, dar în general Algeria se confruntă cu secetă, si deci probleme la alimentarea cu apă sau salubrizare.

Istorie

Din pricina poziţiei sale centrale, Algeria a funcţionat de-a lungul istoriei ca zonă de tranzit comercial între Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. Din această cauză, populaţia algeriană constă acum într-un bogat amestec de grupuri umane. Berberii au fost primii care s-au stabilit aici. Apoi Algeria a ajuns sub influenţă arabă în secolul al VII-lea, iar în secolul al XVI-lea conquistadorii spanioli au cucerit zona. Mai târziu Algeria va deveni provincie a Imperiului Otoman, pentru ca în cele din urmă să sfârşească sub dominaţie franceză, colonizare care a început în 1830. Populaţia locală s-a opus vreme de mai multe decenii puterii colonizatoare, printre liderii care au coordonat mişcarea de rezistentă numărându-se berberul Abd al-Qadir. Le Front de Liberation Nationale (FLN) a început în 1954 o luptă armată pentru obţinerea independenţei, ceea ce s-a şi întâmplat 8 ani mai târziu, când a fost semnat tratatul de pace. Independenţa a însemnat însă şi multe conflicte interne care au culminat în 1992, când guvernul a intervenit în alegerile parlamentare în care partidul islamist Front Islamique du Salut era pe cale de a câştiga. S-a ajuns la un cumplit război civil care s-a sfârşit abia în 2000, revendicând mai mult de 150.000 de victime.

Societate

În momentul în care Algeria şi-a câştigat independenţa faţă de Franţa, in 1962, la putere se afla partidul unic FLN. După o revoltă populară, în 1989 s-a permis organizarea şi a altor structuri politice. Astăzi nu mai puţin de 30 de partide ocupă scena politică din Algeria, dar FLN continuă să domine. Tensiunile dintre acestea dar şi violenţele au reprezentat o caracteristică constantă într-o ţară în care preşedintele şi armata se bucură de o putere însemnată. Preşedintele în exerciţiu, Abdelaziz Bouteflika, a venit la putere încă din 1999 şi unul dintre obiectivele sale constă în combaterea islamului radical. Opoziţia l-a criticat în nenumărate rânduri pentru fraude electorale şi pentru modificările aduse Constituţiei, care permit acum mai multe mandate de preşedinţie. În timpul primăverii arabe din 2011 au izbucnit demonstraţiile pentru democratizarea mai vizibilă. Acestea au avut ca efect, printre altele, ridicarea stării de urgenţă care fusese activate de la începutul războiului civil. Totodată, populaţia originară, berberii, se luptă de mult pentru a-şi păstra atât cultura, cât şi limba, tamazight.

Economie

Principalele ţări unde Algeria exportă petrol şi gaze sunt Italia, SUA şi Franţa. Descoperirile de resurse au întărit cu sigurantă economia ţării aflate de multe decenii într-o stare permanentă de instabilitate politică care i-a slăbit capacităţile de dezvoltare. Companiile de petrol din afară au un mare interes faţă de resursele foarte bogate, estimate undeva pe la 12 miliarde de barili. De altfel, nu mai puţin de 95% din exporturile ţării sunt de petrol şi gaze, care contribuie la PIB cu 30%. În ciuda acestui fapt, ţara se confruntă cu probleme mari privind sărăcia şi şomajul mai ales în rândul tinerilor. Răspândirea corupţiei şi standardele joase din sectorul serviciilor publice contribuie şi ele din plin la nemulţumirile populaţiei.

sursa:Globalis.se