Operaţiunea Attila: Invazia turcă a Ciprului jpeg

Operaţiunea Attila: Invazia turcă a Ciprului

­čôü Istorie recent─â
Autor: de Florin Tudos─â

├Än decursul ├«ntregului deceniu 1960-70, for┼úele radicale ale ambelor minorit─â┼úi din Cipru cresc ├«n influen┼ú─â, taberele aduc├ónd clandestin pe insul─â militari greci, respectiv turci, pentru antrenament ╚Öi instruc┼úie, ca o anticipare a ceea ce avea s─â urmeze. La 15 iulie 1974 are loc o lovitur─â de stat, ├«n cursul c─âreia membrii G─ârzii Na┼úionale Cipriote iau cu asalt palatul preziden┼úial, dorind asasinarea ÔÇ×moderatuluiÔÇŁ Makarios (Arhiepiscopul Macarie al III-lea, primul pre┼čedinte al Republicii Cipru - n. ed.).

Acesta le scap─â atacatorilor greci, care ├«l proclam─â pre╚Öedinte al ┼ú─ârii pe Sampson, un ultrana┼úionalist, fost membru EOKA (Ethniki Organosis Kyprion Agoniston - organiza╚Ťie na╚Ťionalist─â cipriot─â greac─â - n. ed.). Dorin┼úa puci╚Ötilor era de a realiza Enosis, unirea cu Grecia.

Alarmaţi de această lovitură de stat care contravenea tuturor tratatelor și înţelegerilor de până atunci, având ca scop final Enosis, cu efecte devastatoare asupra minorităţii ciprioţilor turci, la 20 iulie 1974 începe Operaţiunea Attila: debarcarea armatei turce în insulă. Scopul declarat iniţial al forţelor de invazie era acela de a înlătura guvernul pucist și de a restabili forma de guvernare anterioară.

Operaţiunea Attila

Într-o acţiune concertată aeriană, maritimă și terestră, primele detașamente ale forţelor de invazie turce debarcă la Kirenia/Girne, unde întâmpină o rezistenţă înverșunată. Prin bombardamente susţinute, forţele aeriene fac diferenţa și turcii stabilesc în 21 iulie un cap de pod în port și pe câteva străzi adiacente, realizând legătura la culoarul deja securizat în 1964, până la Nicosia, cu enclavele minorităţii turce din capitală. La acest moment, forţele turce ocupau 3% din suprafaţa insulei. În acest timp, unităţi ale Gărzii Naţionale ale ciprioţilor greci intră în enclavele turcilor, arestează peste 3.000 de locuitori și fac numeroase victime.

Nave turce┼čti, cu trupe, arme ┼či tancuri, se apropie de ┼ú─ârmul insulei Cipru ├«n iulie 1974

cipru 6 jpg jpeg

Guvernul provizoriu cade la 23 iulie și președintele autoproclamat este înlocuit, conform Constituţiei, de Glafcos Clerides, președintele ales al Camerei Reprezentanţilor.

Grecia, Turcia și Marea Britanie, puterile garante ale statului independent Cipru, se întâlnesc între 25 și 30 iulie la Geneva pentru negocieri, în vederea încetării conflictului, căutându-se garanţii că Turcia nu va extinde zona de ocupaţie, grecii se vor retrage din enclave și că se va organiza o nouă conferinţă de pace în luna august.

ÔÇ×Ay╚Öe pleac─â ├«n vacan┼ú─âÔÇŁ

A doua conferin┼ú─â de pace a ├«nceput, ├«ntr-adev─âr, la Geneva, ├«n 14 august. Dar imediat ce primele propuneri ale Turciei au fost refuzate, ├«ntre ministrul de Externe delegat la conferin┼ú─â ╚Öi prim-ministrul Turciei are loc un dialog telefonic aparent banal, men┼úion├óndu-se la un moment dat c─â ÔÇ×Ay╚Öe pleac─â ├«n vacan┼ú─âÔÇŁ ÔÇô semnalul convenit pentru punerea ├«n mi╚Öcare a trupelor. ╚śi chiar ├«n timp ce conferin┼úa ├«╚Öi desf─â╚Öura lucr─ârile, ├«ncepe a doua invazie, care duce ├«n final la ocuparea a 38% din teritoriul insulei; c├óteva luni mai t├órziu, ├«n acest spa┼úiu e proclamat Statul Federal al Ciprului, sub conducerea lui Rauf Denktash.

├Äntre cele dou─â p─âr┼úi ale insulei, nord ╚Öi sud, se instaureaz─â ÔÇ×Linia verdeÔÇŁ (ÔÇ×Green LineÔÇŁ), patrulat─â de unit─â┼úi ale Na┼úiunilor Unite, ce separ─â complet insula de la est la vest, marc├ónd ruptura dintre comunit─â┼úile etnice cipriote. Dup─â ├«ncetarea ostilit─â┼úilor se semneaz─â, la 2 august 1975, un acord de schimb de popula┼úii.

Ciprio┼úii greci riposteaz─â ÔÇô aici, ├«n interiorul Hotelului Ledra Palace din Nicosia, ad─âpost temporar ├«n timpul invaziei

cipru 7 jpg jpeg

Deoarece avansul trupelor turce din august 1974 determinase deja fuga a aproximativ 150-200.000 de ciprioţi greci către partea de sud, practic, acest acord s-a aplicat doar minorităţii turce care, aflându-se de câţiva ani izolată în enclave în sud, nu se putuse deplasa până atunci. Aceștia au profitat de ocazia creată și, în convoaie organizate, au trecut Linia verde însoţiţi de unităţi ale Naţiunilor Unite.

La sosirea în partea de nord, acestora li s-au repartizat locuinţe părăsite de grecii care, mulţi dintre ei, plecaseră cu un an în urmă doar cu hainele de pe ei, lăsând casa cu masa pregătită pentru prânz sau cu lumina aprinsă. Se estimează că aproximativ 60.000 de ciprioţi turci au trecut în partea de nord ca urmare a acestui schimb de populaţii.

Crime împotriva umanităţii, de ambele părţi

Având iniţial opinia publică internaţională de partea ei, Turcia a pierdut înţelegerea în momentul în care a depășit prevederile din Tratatul de Garantare din 1960, unde se stipula că poate interveni doar pentru repunerea în funcţie a statului, nu pentru crearea unei zone de ocupaţie sau a unui stat nou. Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite a emis, astfel, Rezoluţia 353 din 20 iulie 1974, prin care cerea încetarea imediată a acţiunilor și retragerea armatei turce, precum și Rezoluţia 360 din 16 august 1974, prin care se confirma acceptarea valorilor de suveranitate, independenţă și integritate teritorială ale Ciprului și se condamnau acţiunile militare unilaterale ale Turciei.

Ca parte a conflictului s-au înregistrat numeroase cazuri documentate de încălcări ale drepturilor omului și cazuri de crime împotriva umanităţii, îndreptate atât împotriva minorităţii turce, cât și împotriva ciprioţilor greci. Cum ciprioţii greci s-au refugiat de la primele focuri de armă, aria de acţiune împotriva lor s-a restrâns mai ales în Peninsula Karpass, unde a rămas izolată o minoritate.

Tabere improvizate pentru ciprioţii greci care fug din partea de nord a insulei

cipru 8 jpg jpeg

├Än schimb, ├«mpotriva turcilor din sud, sute de cazuri dovedite de violuri ╚Öi omoruri ÔÇô ├«nregistrate ca ╚Öi crime ├«mpotriva umanit─â┼úii ÔÇô au avut loc ├«n Limassol ╚Öi ├«n satele Aloda, Maratha ╚Öi Santalaris, din centrul insulei. Organiza┼úia Na┼úiunilor Unite a emis rezolu┼úii de condamnare ale acestor ac┼úiuni.

├Än prezent, ├«ntr-un efort reparatoriu pentru memoria victimelor de atunci, Comitetul pentru Persoane Disp─ârute (CMP) lucreaz─â pentru identificarea a ├«nc─â 1.600 de persoane declarate disp─ârute ├«n urma ac┼úiunilor din iulie-august 1974 (aproximativ 1.100 de greci ╚Öi 500 de turci). De╚Öi oficial negocierile ├«ntre cele dou─â p─âr┼úi au continuat ╚Öi ├«n anii ulteriori, Linia verde a fost ├«nchis─â ╚Öi tratativele s-au purtat doar ├«n ┼ú─âri ter┼úe. 

Portocale și sârmă ghimpată

În 1983, forul de conducere a turcilor ciprioţi a declarat independenţa părţii de nord și constituirea Republicii Turce a Ciprului de Nord (TRNC), recunoscută internaţional doar de Turcia. Între cele două părţi se află Linia verde, zonă militarizată patrulată de forţe ale Naţiunilor Unite, în cadrul misiunii UNFICYP. Cu o lăţime variind de la câţiva metri în oraș până la câţiva kilometri în zonele deschise, linia de demarcaţie este o prezenţă continuă în peisaj, delimitată vizibil cu sârmă ghimpată, butoaie de tablă și baricade de tot felul.

În Nicosia sunt străzi ale căror trotuare se află în ţări diferite, iar drapelele Greciei și Turciei flutură faţă în faţă, la câţiva metri distanţă. Linia de demarcaţie a cuprins în interiorul ei clădiri, firme, farmacii, garaje auto, toate părăsite astăzi. Există și un showroom Toyota cu mașini nevândute, abia scoase din fabrică acum 45 de ani. La câţiva kilometri spre vest, Linia verde se deschide larg, găzduind în interiorul ei și Aeroportul Nicosia, așa cum l-a găsit invazia din 1974, inclusiv cu un avion parcat care nu și-a mai luat zborul la vreme.

Linia verde e ├«nt─ârit─â cu s├órm─â ghimpat─â ÔÇô impactul vizual e, desigur, foarte puternic

cipru 9 jpg jpeg

Contrastul este marcant ├«ntre cl─âdirea renovat─â recent de ÔÇ×dincoaceÔÇŁ ╚Öi ruina de la un metru distan┼ú─â, de al─âturi, dar ÔÇ×dincoloÔÇŁ de s├órma ghimpat─â. Deseori, aceea╚Öi cl─âdire are ├«nc─âperi de ambele p─âr┼úi: dincoace, locuibile, dincolo, ├«n interiorul liniei de demarca┼úie, aflate ├«n paragin─â ╚Öi av├ónd ├«nc─â urme de gloan┼úe pe fa┼úade.

Acest text este un fragment din articolul ÔÇ×CIPRU. Via┼úa l├óng─â Linia verdeÔÇŁ, publicat ├«n num─ârul 210 al revistei Historia, disponibil ├«n format digital pe paydemic.com.

Historia nr 210 jpg jpeg