Mândria națională – arma Ucrainei în război

Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european: importanța sentimentului de istorie națională ca armă în război.

„Conflictele nu sunt câștigate de generali, ci de profesori și preoți”, spune un vechi citat atribuit primului cancelar al Imperiului German, Otto von Bismarck. Sentimentul de memorie colectivă, de istorie împărtășită, de tradiții și obiceiuri legate de teritoriu sunt instrumente decisive în mobilizarea unei populații pentru război. Așa cum ucrainenii au arătat cu fiecare ocazie până acum, aceste elemente sunt, pe câmpul de luptă, la fel de importante precum armele.

Georgiy Kasianov, unul dintre cei mai importanți istorici ai Ucrainei, scria în presa internațională că „rușii ne atacă îndemnați, în mare parte, de o istorie fictivă”. Vladimir Putin este descris de multe ori ca fiind nu comandantul suprem al Rusiei, ci istoricul său suprem, datorită abilității de a controla narațiunea referitoare la statul său pentru a-și justifica propriile obiective. Un eseu pseudo-istoric publicat de liderul de la Kremlin în iulie 2021 vorbea despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor, pregătind astfel terenul pentru invazia din februarie 2022.

În același timp, istoria este cea care îi determină și pe apărătorii Ucrainei la asemenea fapte eroice. Evenimentele din trecutul statului, mai ales cele din perioada comunistă, oferă o abundență de motive pentru a lupta, pentru a evita, cu orice preț, o nouă suveranitate a Rusiei. Astfel, războiul din Ucraina reprezintă o ciocnire a două istorii incompatibile: visul de glorie neo-sovietică al lui Putin și visul de independență europeană al ucrainenilor.

Pentru a înțelege puterea acestor concepte și cum ele îi conduc pe cetățenii conduși de președintele Zelenski, trebuie înțeleasă experiența istorică a Ucrainei: existând ca stat unitar în extrem de puține momente până la independența din 1991, dominat mereu de o putere represivă și cu mari sacrificii necesare pentru eliberare, statul vecin cu România nu își privește libertatea ca pe un ideal democratic văzut prin lentila securității și prosperității vechi de sute de ani. Pentru cetățenii Ucrainei, libertatea este imperativă.

Bătălii ideologice

O astfel de narațiune nu s-a format însă imediat după obținerea independenței odată cu prăbușirea URSS-ului. Precum a fost vizibil și în episodul Crimeea 2014, două curente continuă să existe în statul ucrainean sau, mai degrabă, existau până în februarie 2022: unul național și naționalist, altul de nostalgie sovietică. După cum știm și din experiența postcomunistă a României, acesta a fost un proces mai mult sau mai puțin comun tuturor statelor din fosta sferă de influență a URSS, însă el nu a fost nicăieri la fel de intens sau disputat precum în Ucraina.

Războiul din Ucraina a afectat enorm populația civilă

Bătălii ideologice au fost purtate pentru orice element: manuale școlare, monumente, aniversări naționale, nume de străzi etc. Sub președinția lui Viktor Iușcenko, între 2005 și 2010, au fost emise 159 de decrete referitoare la eliminarea simbolurilor comuniste din Ucraina. În acest proces, istoria a fost de multe ori interpretată în mod pragmatic de ambele părți. Cu Petro Poroșenko la conducere, guvernul de la Kiev a emis în 2015 un set de legi prin care criticarea atitudinii antisovietice a Ucrainei, sub orice formă, putea fi pedepsită cu până la 10 ani de închisoare.

Abia odată cu Volodimir Zelenski, comediant și actor la origini, a început statul ucrainean să răspundă în mod productiv traumelor colective ale trecutului. „Generația independenței”, prima care crescuse complet în afara Uniunii Sovietice, și Zelenski, reprezentantul ei, au fost esențiali în nevoia cetățenilor ucraineni de a procesa ideea de națiune în mod unitar, fără ca singurul element comun să fie faptul că nu doreau să fie ruși. Acest lucru, după cum se poate vedea după un an, s-a dovedit extraordinar de valoros odată cu începerea războiului.

Acest text este un fragment din articolul „Războiul din Ucraina după un an: sfârșitul istoriei sau răzbunarea ei?”, publicat în numărul 253 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.