Luptele duse pentru cucerirea redutei Grivița II, în timpul Războiului de Independență
Arhivele Naționale ale României publică, pe pagina de Facebook a instituției, un raport trimis de generalul Alexandru Cernat domnitorului Carol I, referitor la luptele duse pentru cucerirea redutei Grivița II de către trupele române în ziua de 7 octombrie 1877. În partea finală a documentului, datat 8 octombrie 1877, sunt prezentate aspecte referitoare la numărul victimelor, înlocuirea trupelor, întocmirea hărților topografice și rația zilnică a combatanților.
În vederea declanșării primului atac descris în raport s-au efectuat o serie de pregătiri. Au fost executate o serie de lucrări de apropiere față de reduta inamică, șanțurile din care urmau să pornească la atac trupele au fost lărgite pentru a încăpea un număr mai mare de combatanți. În seara zilei de 4 octombrie s-a făcut o recunoaștere a redutei Grivița II și au fost executate atacuri false în zile de 5 și 6 octombrie pentru a înșela vigilența inamicului.
Ordinul dat trupelor ce porneau la atac prevedea străbaterea rapidă a distanței până la reduta inamică, fără a trage, și escaladarea rapidă a parapetelor acesteia.
După cum rezultă și din raport, la ora 12 și jumătate trupele din batalionul 1 vânători și un batalion din Regimentul 5 dorobanți au pornit la atac. Un alt batalion din Regimentul 5 dorobanți constituia rezerva. Două bombe trase cu mortiere au declanșat atacul. Acesta a fost susținut de artileria Diviziei a II-a și a III-a, care a bombardat artileria inamică și terenul din spatele redutei inamice pe unde veneau rezervele. Cu toate acestea trupele române au fost „primite de un foc foarte viu” și s-au retras. Bombardamentul de artilerie a continuat timp de o oră după retragerea trupelor.
După ce a apus soarele, la ora 6 și un sfert trupe din Regimentul 7 de linie au pornit la atac, având ca sprijin batalionul 1 vânători și trupe din Regimentul 13 dorobanți și Regimentul 7 dorobanți. Era primul atac nocturn făcut de trupele noastre în acest război și se baza pe surprinderea inamicului. Trupele ce au pornit la atac au intrat în șanțurile redutei, pe care le-au stăpânit timp de o oră. S-a crezut că victoria este aproape și faptul a fost raportat telegrafic eșaloanelor superioare. Însă, întăririle otomane au sosit cu repeziciune, iar trupele de sprijin românești s-au avântat cu întârziere și au fost nevoite să se retragă. În acest atac, 987 ofițeri și soldați au fost scoși din rândul combatanților, fiind morți sau răniți. Potrivit datelor consemnate de generalul Cernat, numărul cunoscut al răniților din acea zi, până la ora 11 noaptea, era de aproximativ 600.
Îndârjirea și perseverența cu care au luptat trupele în aceste atacuri, în ciuda marilor pierderi înregistrate, sunt admirabile, raportul ilustrând maniera în care s-au purtat luptele în Războiul de Independență. Documentul nu este inedit, el a fost publicat în volume, precum: „Documente privind istoria României. Războiul pentru Independență”, vol. VI (1 septembrie 1877-15 octombrie 1877), coord. V. Cheresteșiu, V. Maciu, S. Știrbu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1953, p. 582, sau în „Independența României. Război și diplomație 1877-1878. Documente”, coord. dr. Carmen-Sorina Rîjnoveanu, dr. Manuel Stănescu, dr. Șerban-Liviu Pavelescu, Editura Militară, București, 2022, p. 200.
Vezi raportul generalului Alexandru Cernat pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României!
Foto sus: Plevna. Reduta Grivița II, după Koenen, în „Illustrierte Zeitung”, 1877, nr. 1790, p. 304 (© Arhivele Naționale ale României, Bibliotecă, Nicolae Iorga, Războiul din 1877-8 în ilustrații, p. 28-21, în „Almanahul Graficei Române” , Craiova, 1929)
Mai multe pentru tine...
