Luptele din 1917 și epuizarea armatei germane
Acum un secol feldmareșalul August von Mackensen a hotǎrȃt cǎ ar fi timpul sǎ obținǎ un mare succes pe frontul din Moldova prin ȋncercuirea armatelor ruso-romȃne din zona Vrancea. Terenul și dispunerea trupelor inamice ar fi permis teoretic aceastǎ manevrǎ prin douǎ ofensive ȋn sectoarele Mǎrǎșești și Oituz. Era ideal pentru a rǎmȃne ȋn istorie printr-o bǎtǎlie uriașǎ de nimicire. Aceasta era dorința la nivel ȋnalt, dar situația la nivelul trupelor era déjà dezastruoasǎ.
Divizia 12 infanterie bavarezǎ a fost ȋnființatǎ ȋn vara anului 1916 și a fost rapid expediatǎ spre frontul din Carpați. A fost mǎcinatǎ ȋn luptele de la Mateiaș ȋn toamna anului 1916. A urmat confruntarea de pe Argeș pentru cucerirea capitalei Romȃniei. Trupa epuizatǎ a fost opritǎ ȋn sudul Moldovei și de o iarnǎ asprǎ. Luptǎtorul Iosef Reidmeyer din Regimentul 26 bavarez și-a notat cȃteva amintiri din timpul ȋncleștǎrii de la Mǎrǎșești, interesante fiindcǎ sunt personale și nu erau menite sǎ serveascǎ serviciului de propagandǎ. S-a discutat mult despre importanța soldaților romȃni pentru victoria Antantei și aceste notițe lǎmuresc rolul acestor confruntǎri ȋn evoluția evenimentelor. Atacul a ȋnceput bine, artileria rusǎ neintrȃnd ȋn acțiune pȃnǎ la Siret. A fost o mare problemǎ legǎtura cu propria artilerie, obuzele germane scoțȃnd din luptǎ definitiv pe maiorul ce comanda Batalionul 1 vȃnǎtori. Bombardierele pilotate de romȃni și francezi au lovit efficient trupele de asalt și numai compania a 11-a a avut doi morți și opt rǎniți ȋn ziua de 25. Sosirea marilor unitǎți romȃne a schimbat fața bǎtǎliei și déjà pe 28 iulie pierderile erau simțitoare. Regimentul 28 bavarez a fost scos din linie din cauza pierderilor suferite ȋn urma contraatacurilor neȋncetate ale romȃnilor. Atacul german a fost oprit ȋn perioada 1 – 4 august. Comandanții germane nu puteau sǎ conceapǎ faptul cǎ dispozitivul defensiv nu poate fi strǎpuns. A urmat marele asalt din 6 august și compania s-a micșorat cu 25 de luptǎtori. Era clar cǎ nu se putea trece. Mai mult. Tranșeele germane au fost supuse unui bombardament extrem de violent ȋn data de 9 august. Ajutorul francez se fǎcea simțit și germanii puteau sǎ constate eficiența tirului cu cantitǎți mari de muniție. Era la fel ca pe Frontul de Vest. Inamicul era prea hotǎrȃt sǎ reziste și compania a X-a din regimentul 26 bavarez a ajuns numai la 22 de luptǎtori. Nu exista ȋn ȋntreg batalionul o unitate cu un efectiv mai mare.
S-a scris mult despre jaful organizat de forțele de ocupație și de faptul cǎ aceastǎ infuzie de alimente ar fi contribuit la salvarea Puterilor Centrale. Militarul bavarez nu observa o ȋmbunǎtǎțire a situației alimentare ȋn primele linii. Trupa era chinuitǎ și de foame, mȃncarea primitǎ fiind compusǎ dintr-o supǎ ce agrava dizenteria, un cȃrnat stricat și o marmeladǎ ce bǎga ȋn spital și oameni sǎnǎtoși. Întregul Regiment 26 era afectat de dezinterie, boalǎ ce epuizeazǎ orice elan ofensiv. Bunurile jefuite de la țǎranii romȃni erau speculate de cei de la serviciile logistice. Cartofii erau vȃnduți la preț de speculǎ și cinstea era o noțiune uitatǎ. Soldații au fost obligați sǎ improvizeze ceva pentru a supraviețui. Cȃinii erau considerați mascote prin diferite unitǎți militare, dar vremurile bune pentru patrupede trecuserǎ. Au ajuns o sursǎ de proteine la mare preț. Fenomenul era generalizat și autorul notițelor era supǎrat cǎ n-a putut sǎ treacǎ peste scȃrba provocatǎ de ideea consumǎrii celui mai bun prieten al omului.
Autorul ȋnsemnǎrilor a fost prins de romȃni pe 18 septembrie 1917, numai dupǎ ce a fost grav rǎnit. Feldmareșalul August von Mackensen și-a adus trupa la capǎtul puterilor și n-a obținut gloria la care spera de ani buni. A fost pedepsit prin numirea ȋn fruntea trupelor de ocupație din Romȃnia și poftele militare au ajuns de domeniul trecutului. Divizia bavarezǎ a fost refǎcutǎ pȃnǎ ȋn aprilie 1918 și a ajuns sǎ intre pe Frontul de Vest abia la 5 mai 1918. Era prea tȃrziu pentru a schimba ceva ȋn raportul de forțe. Resursele imperiului central erau pe sfȃrșite și numai frica de temutele gaze toxice de luptǎ și lipsa unui comandament unic ȋn tabǎra Antantei au prelungit ostilitǎțile pȃnǎ la armistițiul din noiembrie 1918.
Bibliografie minimalǎ
Boia, Lucian, Primul Rǎzboi Mondial, Humanitas, București, 2014.
Gǎvǎnescu, Constantin, Rǎzboiul nostru pentru ȋntregirea neamului, Editura Coresi SRL, București, 1993.
Munteanu, Cassian R., Bǎtǎlia de la Mǎrǎșești, Editura Facla, 1977.
Teodorovici, Grigore, Epidemiologia bolilor transmisibile, Editura Medicalǎ, București, 1978.
