Lipsa de viziune a elitelor din Germania interbelică

Politicienii din Occident vorbesc despre egalitate, dar se uită cam de sus la populațiile din Europa de Est, cele care au fost lăsate în lagărul comunist cu binecuvântarea democrațiilor ce luptau împotriva totalitarismului nazist. Nu sunt mulțumiți de modul în care se gândește și se acționează, ceea ce înseamnă că nu se ridică la standardele impuse de societatea contemporană. Tot ce se face nu este bine, la standarde europene și este evident că locuitorii din regiune nu sunt suficient de inteligenți în raport cu mințile rafinate din Occident.

Germania a fost renumită prin universități și prin cultivarea pasiunilor pentru știință și tehnică. A fost normal să apară firme renumite prin produse din metal și compuși chimici. Firma Krupp a ajuns să fie unul dintre cei mari producători de oțel și tunuri. Înfrângerea din Primul Război Mondial a dus la o prăbușire a cererii de armament în statul silit să-și diminueze organismul militar până la numai 100.000 de persoane și tehnica grea era interzisă prin tratatele internaționale de pace. Cum o fabrică specializată în arme este greu de modificat în una de oale și cratițe, au fost căutate soluții pentru proiectarea și livrarea de tehnică de luptă departe de ochii supraveghetorilor din Franța și Marea Britanie.

Patronii germani erau renumiți pentru simțul dezvoltat al realizării unor afaceri ce implicau sume uriașe de bani, dar niciodată nu erau suficienți pentru a satisface poftele celor ce se considerau elita societății. Mai mult. Au finanțat mișcarea nazistă care avea printre idei exista unei superiorități rasiale în raport cu popoarele de pe planetă și s-a dezvoltat o puternică ură pe criterii de rasă. Aceasta va duce în timp la apariția ideii de exterminare a popoarelor inferioare pentru ca germanii să devină dominanți pe planetă. Populația ariană trebuia să asigure dispariția prin toate mijloacele a evreilor și slavilor în primul rând și urgent, dar apoi se putea trece la toate neamurile. Chiar și germanii urmau să fie studiați pentru identificarea celor ce aveau boli grave de natură psihică și fizică. Nu erau analizate cele ale liderilor naziști.

Partea interesantă este că germanii aveau minți ce sclipeau de prostie pură în momentul în care vedeau banii clienților și un astfel de eveniment s-a întâmplat la 28 august 1930 chiar în Berlin. Conducătorii firmei Rheinmetall au fost de acord să încheie în secret un contract cu Uniunea Sovietică pentru o uriașă sumă de bani și Stalin a fost deosebit de generos când a observat că se poate face totul sub nasul autorităților Republicii de la Weimar.

Ce ofereau germanii?

Nimic interesant pentru poporul mărunt din ambele state. Erau achiziționate șase sisteme de artilerie. Erau oferite câteva exemplare din fiecare armă, piese componente, documentația tehnică și instruirea unor specialiști sovietici. A fost o infuzie deosebită de tehnologie și experții Kremlinului au avut multe de învățat din tehnologia capitalistă. Au fost oferite tunuri antitanc de calibrul 37 mm pe care Wehrmachtul le-a folosit inclusiv în războiul mondial în acest rol. Mult mai pe gustul lui Stalin erau mortierele și obuzierele de calibrul 152 mm, arme ce puteau să nimicească fortificațiile de campanie prin obuzele cu o masă de 40 kg.

Cum avioanele deveneau din ce în ce mai multe și mai puternice, partea sovietică primea modele de calibrele 20 și 37 mm, cele ce erau un pericol mortal pentru aparatele de zbor ce ar fi încercat să atace trupele la joasă altitudine. Bombardierele de altitudine urmau să fie lovite de gurile de foc de calibrul 76 mm, arme asemănătoare fiind dezvoltate de toate marile puteri militare. Acestea erau capabile să lovească și ținte terestre în mișcare datorită vitezei inițiale mari a proiectilelor. Un tanc ușor din epocă nu prea avea cum să reziste prin cuirasa subțire din oțel.

Este interesant de observat că patronii germani aveau grave probleme de gândire și este greu de crezut ceea ce-au putut să facă în taină sau cu acordul tacit al autorităților de la Berlin. Se numește trădare de țară vânzarea unor secrete militare, un tun fiabil fiind greu de proiectat deoarece are mii de piese făcute din aliaje speciale. Gura de foc pare făcută din fier pentru un privitor oarecare și chiar pentru tunarii obișnuiți, dar există în spatele ei armate de specialiști în metalurgie, mecanică, chimie sau balistică pentru a obține în produs fiabil în condiții de front.

Iosif Stalin avea nevoie de informații pentru propria industrie de armament și legiuni de spioni ar fi fost de întreținut pentru a afla câte un mic secret tehnologic. N-a mai fost nevoie decât de bani și germanii au pus totul pe tavă. Mai mult ca sigur că Stalin a fost șocat de sinceritatea partenerilor de afaceri din lumea capitalistă.

Iosif Vissarionovici Stalin promitea să cucerească întreaga planetă și să-i stârpească pe cei ce nu erau pe gustul Kremlinului. Orice capitalist urma să dispară prin execuții rapide sau prin trimiterea în lagărele de exterminare ce funcționau din plin în Uniunea Sovietică și agenții poliției politice se antrenau intensiv pe popoarele zise sovietice. Declarațiile lui Stalin datau sub forma unui program politic oficial din ianuarie 1924 și fuseseră publicate în presa timpului. Toate publicațiile comuniste conțineau idei despre distrugerea lumii occidentale și nu puteau să apară fără acordul dictatorului roșu.

Contractul a fost semnat și a fost respectat de ambele părți. Armata Roșie a avut o artilerie deosebită în Al Doilea Război Mondial și, cum operațiunile militare deveneau statice, ploi de proiectile pisau fortificațiile germane de campanie. Nici nu bănuiau militarii germani că gurile de foc inamice aveau tehnologie germană. Germanii au fost trădați de patronii dornici de arginți și care susțin piața liberă internațională, dincolo de restricțiile etnice și de frontiere. Tehnologie a fost oferită și de Adolf Hitler după 23 august 1939. Ceea ce s-a întâmplat în război este cunoscut și Berlinul a fost bombardat din plin de cumplitele tunuri sovietice.

Iosif Stalin a fost deosebit de impresionat de modul facil în care a ajuns la secretele părții germane. Cred ca s-a închinat ca-n tinerețe când a văzut prostia în formă pură a celor ce semnau actele și care își hotărau sfârșitul. Au scăpat pentru că milioane de militari germani au murit sau au fost răniți mai mult sau mai puțin grav de tunurile contractului din 1930.

Mai este de precizat un aspect interesant al politicii sovietice: interesul deosebit pentru ocuparea Germaniei. Lenin și apoi Stalin au apreciat talentele germanilor în domeniul industrial și militar. Dacă ar fi fost ocupată rapid țara, oamenii ar fi fost transformați în sclavi ideologici și ar fi fost o forță de muncă ideală pentru transformarea întregii Europe într-un univers concentraționar.

Să nu creadă cineva că elitele europene și-au revenit. Dimpotrivă. Boala s-a agravat în timp și populația continentului suferă din cauza obsesiei pentru avere fără limite. Regimurile comuniste întrețineau relații comerciale avantajoase pentru ambele părți, dar ceea ce ieșea pe porțile fabricilor comuniste tot a armă arăta. România comunistă a reușit să obțină licența unui motor diesel de la firma germană MAN și astfel camioanele de la Brașov au cunoscut un salt calitativ uimitor în raport cu vechile modele pe benzină. Nu se știe la ce le-a fost mintea germanilor, dar autoritățile de la București au fost deosebit de incantate de camionul DAC 665 deoarece putea să fie folosit la transport de muniție în condiții dificile de teren. Era util și la deplasarea unor pontoane pentru forțarea unor cursuri de apă.

Puterea motorului îl recomanda și pentru tractarea tunurilor de calibrele 100, 130 și 152 mm. Era mult mai simplu de construit și consuma mult mai puțin combustibil în raport cu un tractor de artilerie. În plus, avea o viteză mare de deplasare pe șosele și doar teama de o posibilă deteriorare a pieselor de artilerie ducea la stabilirea unei prudențe în timpul deplasărilor, mai ales dacă terenul prezenta denivelări. Camionul DAC 665 a fost combinat cu sistemul de lansare a rachetelor de tip GRAD și a rezultat modelul APRA-40. Din fericire, comunismul a căzut în 1989 și nu s-a ajuns la situația utilizării sistemului ce permitea lansarea în 15,5 secunde a 40 de rachete la 20 km.

Kremlinul și sateliții comuniști au făcut totul împotriva lumii occidentale și elitele economice și politice n-au înțeles ceva din consecințele faptelor lor.

_{Foto sus: Tun german montat
pe un camion în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (©
Narodowe Archiwum Cyfrowe)}