«Lecția de anatomie a dr. Tulp» de Rembrandt – emblemă a anatomiei moderne

Pictorul olandez Rembrandt (1606-1669) a realizat acest portret de grup în anul 1632. Lecția de anatomie a dr. Tulp înfățișează șapte medici din Breasla Chirurgilor din Amsterdam și pe doctorul Nicolaes Tulp, cel cu pălărie pe cap. Artistul s-a inspirat pentru această lucrare din lecția de anatomie susținută de doctorul Tulp în 31 ianuarie 1632. Era deja o tradiție ca o dată pe an, unul dintre cei mai buni medici să susțină o lecție practică în fața chirurgilor din oraș, care veneau de fiecare dată pentru a învăța cât mai mult.

Lucrarea face parte dintr-o serie de portrete de grup realizate pentru Breasla Chirurgilor, cel mai vechi datând din 1603. Această pictură a revoluționat stilul portretului de grup tradițional și a fondat renumele de portretist al lui Rembrandt, în vârstă de doar 26 de ani la vremea aceea. Pentru realizarea acestui tablou, artistul a avut două motive, unul laic și altul religios.

Motivul laic: comparația cu Vesalius

Disecția doctorului Tulp începe cu mâna. Normal ar fi fost să fi început cu abdomenul. A început cu mâna, din dorința de a-l flata pe Tulp, comparându-l cu cel mai mare anatomist din istoria de până atunci a omenirii, flamandul Andreas Vesalius, care apare și el într-un portret, tot cu un braț disecat (foto dreapta).

Andreas Vesalius (1514-1564) este de fapt întemeietorul anatomiei moderne. Până la Vesalius, corpul, fusese marele dușman al mântuirii medie vale. Se spune că în timpul studenției la Paris (1533-1536), Vesalius obișnuia să meargă noaptea prin cimitire și să dezgroape cadavre, pe care le aducea apoi în propriul său dormitor pentru a le analiza.

În 1537, la vârsta de 23 de ani, Andreas Vesalius a obținut doctoratul în medicină la Universitatea Padovei din Florența. La scurt timp după absolvire, a fost numit șeful disciplinei de anatomie și chirurgie din cadrul aceleiași universități. Astăzi se consideră că momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariția cărții lui Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la structura corpului uman).

În 1543, la numai 29 de ani, a terminat celebra sa operă în șapte volume. Lucrarea, considerată o adevărată capodoperă, cuprinde numeroase planșe, însoțite de un text clar. Vesalius ar fi rămas și astăzi, poate, un medic necunoscut, dacă nu i-ar fi angajat pe cei mai mari artiști italieni pentru a desena anatomia corpului uman. Unele dintre aceste planșe au fost realizate de pictorul Ca lcar, elev al lui Tițian.

În Europa Medievală, cunoștințele de anatomie se bazau în principal pe învățăturile medicului roman Galenus. Des crierile anatomice făcute de acesta se întemeiau însă pe disecții de… animale. Zestrea de planșe anatomice a fost foarte săracă până la Vesalius, iar dacă o analizăm, conchidem că nu a existat nicio planșă anatomică corectă. Se știe însă acum cât de mult diferă corpul uman de cel animal.

Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus, într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeștri venerați ai medicinii. Anatomia lui Vesalius a fost însă una reală și științifică.

Motivul religios: confirmarea omnipotenței lui Dumnezeu

Rembrandt a mai avut un motiv în realizarea acestui tablou, căci mâna disecată transmite un mesaj religios. Se considera că, așa cum tendoanele mișcau mână, așa și Dumnezeu îl manevra pe om. Cercetările științifice trebuiau, întotdeauna, să confirme omnipotența lui Dumnezeu.

Se știe însă că mult timp Biserica s-a opus disecțiilor pe cadavre umane. Cu excepția disecțiilor conducătorilor politici sau religioși a căror moarte naturală era pusă la îndoială. Dar, la începutul Re nașterii prohibiția aceasta a fost relaxată. Mai ales în cadrul facultăților de medicină, disecția practicându-se însă aici în manieră academică: studenții urmăreau de la galerie cum un bărbier tăia cadavrul, în vreme ce profesorul citea din textele lui Galenus. Se spune, de asemenea, că Leonardo da Vinci ar fi participat și el la 30 de disecții.

A făcut și minunate desene anatomice, dar ele nu au fost cunoscute la vremea lor. Comanda de a picta acest tablou de grup a fost considerată de către tânărul Rembrandt o mare onoare. Artistul a intenționat și să imortalizeze funcția lectorului de anatomie și importanța Breslei Chirurgilor din Amsterdam. În acest context, această lucrare a sa se alătură șirului de picturi despre anatomiști, datate începând din secolul al XVI-lea și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Adevărul este că acest gen de lecție nu era practicat doar în Olanda. Se cunosc cazuri similare și în Elveția.

Rembrandt și medicii din Breasla Chirurgilor

Legăturile lui Rembrandt cu Breasla Chirurgilor au fost strânse și de lungă durată. Unul dintre ultimele tablouri pictate de Rembrandt, cel din 1656, este tot o lecție de anatomie și anume “Lecția de anatomie a dr. Deyman” (Joan Deyman fiind cel care l-a urmat pe Tulp, ca lector al Breslei Chirurugilor, în 1653), achiziționată în 1882 și aflată azi în Muzeul de Istorie al orașului Amsterdam.

Tabloul îl prezintă pe doctorul Deyman la catedra de anatomie a universității ținând, la 29 ianuarie 1656, o prelegere despre structura creierului. Ultima gravură a lui Rembrandt, datată 1665, a fost un portret al medicului Jan Antonides van der Linden. Lecția de anatomie a dr. Tulp a fost prima scenă de grup realizată de Rembrandt și o comandă deosebit de prestigioasă pentru un artist atât de tânăr. A avut mare succes.

Astăzi talentul tânărului artist de 26 de ani uluiește, mai ales pentru că, până atunci, Rembrandt realizase puține portrete. Pictura este semnată în colțul din dreapta sus astfel: Rembrandt f(ecit), deși până atunci el semnase doar cu inițialele RHL (Rembrandt Harmenszoon din Leiden). Era un semn clar că se mândrea cu această lucrare și că dobândise o mare încredere în puterile sale. Să spunem și faptul că tablourile de gen rămâneau în proprietatea breslei de care aparțineau cei care le comandaseră.

Primul portret de grup al lui Rembrandt

Tabloul este primul portret de grup al lui Rembrandt. Locuitorii bogați ai Amster damului obișnuiau să comande portrete individuale sau colective care atestau statutul social ori apartenența proprietarului la o anumită breasla. Acest fapt pune în evidență apariția în secolul al XVII-lea a unor grupuri de convivialitate care au favorizat dezvoltarea unor mici societăți destinate schimbului de cunoștințe și amabilități.

Treptat aceste grupuri se transformă în instituții, prevăzute cu regulamente. În cazul de față avem în vedere Breasla Chirurgilor Acțiunea trebuie să se fi petrecut în așa numitul Teatrum Anatomicum, din Amsterdam, deși spațiul este foarte vag indicat de artist și poate cu greu sa fie identificat. Primii pictori ai unor astfel de scene prezentau, de fapt, o galerie de portrete. Chiar dacă Rembrandt pare că i-a surprins pe cei prezenți într-un instantaneu, de fapt compoziția este îndelung pregătită și gândită.

Atenția privitorului se focalizează însă asupra lui Tulp, care demonstrează cum funcționează mușchii brațului, disecat în acest scop. Pentru a prezenta prelegerea doctorului, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcție tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală.

Ce spun medicii de astăzi

Lecția de anatomie a dr. Tulp s-a aflat și sub lupa anatomiștilor de astăzi, nu doar a a criticilor de artă. Lumea științifică medicală din Olanda nu s-a lăsat, deci, mai prejos. Antebrațul stâng al cadavrului, cel cu disecția, lăsa să se vadă, în amănunt, structurile lui anatomice. Dar, încă din 1944, au fost semnalate primele inadvertențe din pictură, în comparație cu adevărul anatomic, și anume: Rembrandt ar fi pictat mușchii flexori de la antebrațul drept! A încurcat, deci, lucrurile. Mușchii de la brațul drept au fost amplasați la brațul stâng.

S-a mai văzut și faptul că brațul drept din pictură este mai scurt decât cel stâng, de unde presupunerea că Rembrandt ar fi pictat un antebraț amputat și disecat ante rior! Concluziile tuturor sunt unanime: pictura pare să fie, dar nu este, reprezentarea exactă a lecției de anatomie a dr. Tulp, din 31 ianuarie 1632!

Soarta tabloului

După ce a fost terminată, Lecția de anatomie a fost expusă în De Waag – „Casa de Evaluare”, clădirea din centrul Amsterdamului, datând din 1488, construită ca poartă a orașului, folosită apoi de diferitele bresle – și aflată la mică distanță de locuința artistului. Lucrarea avea să rămână la Amsterdam până la începutul secolului al XIX-lea.

După desființarea Breslei Chirurgilor, lucra rea a ajuns în proprietatea Fondului Văduvelor Chirurgilor. În 1828, reprezentanții fondului au decis să vândă tabloul, dar încercarea a fost oprită prin decret regal. Tabloul a fost cumpărat de guvernul olandez, fiind în prezent în colecția Mauritshuis din Haga.