Kremlinul și politica de nimicire a vieții pe planetă
Conducerea contemporană de la Moscova vede peste tot bandiți, naziști și tot felul de dușmani care trebuie să fie nimiciți fără milă sau cuceriți pentru binele omenirii. Trupele dotate cu tancuri și avioane din belșug sunt trimise pretutindeni în calitate de eliberatori și nu contează numărul de militari pierduți pentru totdeauna de un popor care a sângerat abundent. Inamicul trebuie să fie zdrobit și nu contează prețul pentru planificatorii ce stau în birouri călduțe. Avionul a devenit instrumentul ideal pentru depășirea apărării inamice și puterea bombelor a sporit prin mărirea cantităților de explozibil și a calității acestuia. Apoi au intrat în scenă rachetele de diferite dimensiuni, conducerea de la Moscova adorând armele perfecționate de statul nazist.
Oare cine a fost cel mai mare vrășmaș care a provocat pierderi grele și a slăbit puterea economică și militară a Uniunii Sovietice și apoi a Rusiei? Dacă se ține cont că se folosește mai mereu termenul de nazist, este evident că Wehrmacht-ul a fost identificat drept cel mai mare pericol pentru viața și fericirea locuitorilor din lagărul socialist. Normal că formula a fost puțin adaptată prezentului și a ajuns neonazist. Folosirea cuvântului de către aparatul de propagandă, cel ce deține întotdeauna adevărul absolut, poate să provoace în mintea maselor o ură profundă împotriva celor catalogați astfel și care nu mai merită să mai trăiască pe planetă.
Oare să fie corectă interpretarea politică oferită de centrul de putere de la Kremlin? Istoria nu ține cont de mintea politicienilor, cei ce mereu sunt într-o eroare perfectă. A existat cineva care a realizat mijloace de distrugere în masă și care a bombardat fără milă Uniunea Sovietică. Și-a permis chiar să atace nuclear și a reușit să transforme suprafețe întinse în deșert radioactiv. Oare cine să fie cel mai mare dușman al Rusiei, nemilos și extrem de crud? SUA? Marea Britanie sau Franța? Poate China? Aceste mari puteri aveau arme nucleare, dar n-au îndrăznit să le lanseze asupra Uniunii Sovietice. Un Holocaust atomic nu era de dorit. Cine a dat ordin să fie bombardat statul comunist și încă fără milă? Culmea este că pământurile fertile sau pustiuri înghețate au fost lovite cu cel puțin 715 dispozitive atomice și conducerea de la Kremlin n-a îndrăznit să riposteze împotriva agresorilor. Cum se explică această pasivitate? Simplu. Chiar liderii comuniști au dat ordinul de inițiere a focului nuclear. S-a început în 1949 cu o bombă ce imita modelele americane renumite după Hiroshima și Nagasaki.
A fost prea puțin și SUA trebuia să fie depășită prin inventarea bombei termonucleare. Nikita Hrușciov a fost de acord în 1961 să fie încercat un dispozitiv cu o putere de 50.000.000 t TNT, armele aruncate în Japonia având cel mult 20.000 t. Bomba Țar a fost cea mai mare din istorie și a fost aruncată asupra unui arhipelag din Oceanul Arctic, Novaia Zemlea devenind un infern radioactiv pentru totdeauna, dar cei 90.650 kmp de teren nu însemnau prea mult pentru conducătorii de la Moscova. Cum arma era prea grea și avioanele de transport prea lente, experimentul a fost absolut inutil din punct de vedere militar. Numai impresia de forță putea să conteze în plan propagandistic.
Conducerea de la Kremlin a dat dovadă că a atins cele mai înalte valori ale bolilor psihice. Era o atracție sadică pentru ciuperca atomică și dispozitivele detonate aveau o putere de peste 87 Mt, ceea ce demonstra întregii omeniri că imperiul comunist este o forță invincibilă și o cale de urmat pentru omenire. Lumea liberă era ceva de domeniul trecutului și trebuia să dispară pentru totdeauna prin intrarea în lagărul socialist. Nikita Hrușciov, cel ce criticase politicile staliniste, n-a fost mulțumit cu demonstrațiile de forță din anul 1961 și, cum mereu se poate mai mult, s-a dat undă verde pentru un nou record. S-a ajuns în anul 1962 la o valoare de 140 Mt, o forță de distrugere cum nici măcar militarii nu visaseră. Mai mult. Urmașul lui Iosif Vissarionovici Stalin a mai făcut un pas periculos în anul 1962 și a declanșat Criza rachetelor din Cuba, acțiune care ar fi putut genera o ripostă masivă a SUA. Un avion de spionaj de tip U-2 a fost doborât de o rachetă antiaeriană sovietică și pilotul a murit. Era un act de război și numai președintele american a reușit să-I oprească pe generalii nervoși. Orașele mari din lagărul socialist și cele producătoare de armament erau trecute pe o adevărată listă neagră și s-ar fi ales praful de viață și de civilizație. Această nebunie atomică a contribuit la formarea unui complot împotriva lui Hrușciov și lovitura a fost dată în octombrie 1964. Nomenclatura de partid nu avea chef să stea ascunsă în adăposturi speciale și să nu mai profite de plăcerile puterii. Leonid Brejnev a fost adeptul armelor nucleare, dar a avut grijă să nu se ajungă la incendiul universal.
Bombardamentele și testele subterane au continuat până la prăbușirea imperiului ideologic în anul 1991. Au ajuns să fie 715 experimente și puterea dispozitivelor a însumat peste 296,8 megatone TNT. Pământurile lagărului socialist au fost supuse radiațiilor ucigătoare fără să existe pic de milă și de rațiune. Poligonul cel mai vechi a fost cel de la Semipalatinsk pe teritoriul actual al Kazahstanului și acolo a început nebunia distrugerii printr-o bombă de 22.000 t TNT. Era 29 august 1949. Locul de 18.000 kmp ales pentru joaca nucleară părea ideal pentru că era îndepărtat de centrele vitale ale statului comunist și nici nu era important din punct de vedere agricol. Din păcate, nu s-a ținut cont de căderile radioactive în regiunile învecinate și nici de capricioșii curenți de aer ce pot purta particulele ucigătoare la distanțe de mii de kilometri.
Uniunea Sovietică nu avea nevoie de dușmani. Se distrugea singură. Efectele experimentelor asupra oamenilor rămân ascunse sub pecetea secretului de stat. Minciuna este dragă oricărui centru de putere, mai ales dacă este vorba de un regim totalitar. Oare ce minuni cumplite mai sunt prin arhivele statelor? Mai mult ca sigur că sunt date incredibile, șocante, pe care unii istorici le vor include în teoria conspirației.
