Inca de la varsta de 14 ani te reprezinta, te identifica, te legitimeaza. Daca te opreste cineva pe strada, buletinul este probabil cea mai relevanta dovada ca esti cine spui ca esti. Dar care este istoria cartii de identitate in forma ei actuala si cum se legitimau oamenii inainte?

Daca erai curier sau mesager prin 1300 in Europa si trebuia sa transmiti o veste importanta despre un oras vecin sau un inamic, era foarte probabil sa fii considerat impostor. Asta pentru ca nu existau acte care sa ateste identitatea persoanelor. In schimb, oamenii erau recunoscuti prin tot felul de semne mai mult sau mai putin arbitrare, ca imbracamintea, culoarea pielii sau trasaturile fetei. Insa, daca cei carora trebuia sa le transmiti vestea nu te mai vazusera niciodata, aveai o problema.

In aceasta situatie se apela la diferite consemnuri. Dupa cum precizeaza Jane Caplan si John Torpey in cartea „Documenting individual identity”, cersetorii, calugarii si pelerinii trebuiau sa poarte asupra lor scrisori de recomandare de la preoti, diplomatii erau dotati cu certificate speciale, pe care le atasau de palarie sau haina, pentru a fi imediat recunoscute, iar curierii aveau insigne speciale. Deloc surprinzator insa, acestea erau repede falsificate.

In secolul al XV-lea, Europa a inceput sa simta tot mai mult nevoia unor acte administrative de evidenta a populatiei, sarcina care a fost incredintata preotilor. Marea lipsa a acestor rapoarte ecleziastice era ca includeau doar catolicii, in timp ce evreii si protestantii erau omisi.

In Franta, dupa 1789, sarcina completarii catastifelor a trecut in mana primarilor si a autoritatilor locale. Chiar si asa, documentele nu erau nici pe departe fidele realitatii, in primul rand pentru ca multi magistrati nu stiau sa scrie.

Pana in 1917, registrele administrative si pasapoartele au devenit mijloace pe care autoritatile din cele mai multe state se puteau baza pentru a afla orientarea politica, statutul civil si potentialul economic al purtatorului. Atestarea identitatii si evidenta populatiei erau vitale pentru intocmirea listelor electorale, dar si pentru plata taxelor sau pentru impunerea serviciului militar. In plus, impartirea copiilor in functie de nationalitate si de limba materna era importanta in domeniul educatiei.

Probabil nici un alt regim nu a fost mai interesat de perfectionarea sistemului de evidenta a populatiei decat cel comunist. Buletinul era un instrument strans legat de industrializare si colectivizare si oferea cele mai importante date despre purtator in cazul unei inspectii.

In Romania, buletinul din perioada comunista este cea mai apropiata forma de identificare personala vis-a-vis de cartea de identitate din prezent. Problema adoptarii cartilor de identitate este in acest moment o problema controversata in state ca Marea Britanie. Aproximativ 100 de tari din toata lumea apeleaza la acest sistem de identificare personala.

sursa:ISTORII REGASITE