Înmormântarea explozivă a lui William Cuceritorul Angliei
Înmormântarea lui William Cuceritorul a fost orice, numai demnă nu — jafuri, incendii, procese, și un dezastru funerar care s-a încheiat cu o explozie greu de suportat, dupa cum relateaza turismistoric.ro
Căderea Cuceritorului Angliei
Viața lui William s-a încheiat în anul 1087, nu într-o glorioasă bătălie, ci în urma unui accident absurd: calul său s-a ridicat brusc și l-a izbit violent de pomelul șeii, lovitură care i-a provocat rupturi interne grave. Regele care cândva zdrobise armate întregi cu eficiență normandă a fost doborât de un accident ecvestru umilitor.
Infecția s-a instalat rapid, iar după câteva săptămâni de suferință, omul care schimbase cursul istoriei Angliei a murit într-un mod cât se poate de lipsit de eroism.
Jefuit chiar și după moarte
Dacă moartea sa nu a fost suficient de degradantă, lucrurile au luat o turnură și mai rea imediat după. Trupul său a fost lăsat nesupravegheat într-o încăpere, care a fost rapid jefuită. Cel mai puternic om din Europa Occidentală zăcea gol pe podea, în timp ce „jelitorii” oportuniști fugeau cu tot ce era de valoare.
În cele din urmă, un cavaler aflat întâmplător prin zonă a decis că lăsarea regelui Angliei să putrezească gol nu este tocmai o imagine potrivită pentru posteritate. Rămășițele lui William au fost îmbălsămate — deși termenul este folosit foarte generos — și transportate la Caen pentru înmormântare. Până atunci, trupul intrase deja într-o stare avansată de descompunere, pe care nici apa sfințită, nici tămâia nu o mai puteau masca.
Foc, procese și întreruperi stânjenitoare
La sosirea clericilor pentru ceremonie, un incendiu a izbucnit în oraș, forțând pe toată lumea să abandoneze funeraliile pentru a stinge focul. Nimic nu creează o atmosferă solemnă mai bine decât strigăte de genul: „Lăsați sicriul și aduceți gălețile!”
Când ceremonia a fost reluată, slujba funerară a fost din nou întreruptă. În momentul în care clerul i-a invitat pe cei prezenți să-l ierte pe rege pentru păcatele sale pământești, un anume Asselin FitzArthur a invocat Clameur de Haro — un strigăt juridic normand — acuzându-l pe William că i-a confiscat ilegal pământul tatălui său, exact terenul pe care fusese construită abația.
Slujba a fost suspendată până la clarificarea situației. Nimic nu spune „odihnește-te în pace” mai bine decât un proces izbucnit lângă sicriu.
Dezastrul final, urât mirositor
Apogeul grotescului a venit când călugării au încercat să îndese trupul umflat al lui William într-un sarcofag de piatră prea mic. Se pare că antreprenorii funerari medievali nu erau mari adepți ai măsurătorilor prealabile.
Când trupul a fost forțat în interior, intestinele au cedat, iar o duhoare insuportabilă s-a răspândit instantaneu. Cronicarii vremii relatează că mirosul a fost atât de puternic încât participanții au fugit îngroziți, iar preoții au grăbit slujba, murmurând rugăciunile cât mai repede posibil.
Astfel s-a încheiat înmormântarea lui William Cuceritorul: parte jaf, parte incendiu, parte proces și parte explozie intestinală. Istoria îl reține drept omul care a cucerit Anglia. Înmormântarea lui a demonstrat însă că nici cei mai puternici regi nu pot cuceri descompunerea, ghinionul sau un sicriu prost dimensionat.
