Înființarea primei baterii de artilerie din Țara Românească
La 10 noiembrie 1843 a fost înființată prima baterie de artilerie din armata română, dotată cu 4 tunuri de câmp dăruite principelui Gheorghe Bibescu de sultanul Abdulmejid I, cu ocazia vizitei de învestitură a domnitorului la Constantinopol.
Primul comandant al Bateriei de artilerie muntene a fost parucicul (locotenentul) Pavel Lenz, care a efectuat un stagiu de instruire în Rusia. În timpul evenimentelor revoluționare din anul 1848, tunurile bateriei au fost confiscate de trupele otomane, însă au fost restituite un an mai târziu, sultanul dăruind Ţării Româneşti încă 6 tunuri și 2 obuziere, cu ocazia vizitei de învestitură la Constantinopol a domnitorului Barbu Știrbei, scrie Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, pe pagina de Facebook a instituției.
În anul 1849 a fost înființată o baterie de artilerie și în Moldova, echipată cu 5 tunuri de câmp, de calibrul 4 (80 mm), primite de domnitorul Grigore Ghica de la sultan și unul dăruit de țarul Rusiei, în anul 1835.
În 1854, în timpul Războiului Crimeii, trupele rusești, fiind nevoite să se retragă din principate, au dezarmat și luat peste Prut armamentul celor două oștiri, inclusiv tunurile bateriilor de artilerie.
Soldat din Bateria de artilerie din Moldova, 1857. Desen în peniță și acuarelă realizat de D. Fotino, aflat în colecția Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”
În 1857, la un an după încheierea Războiului Crimeii, a mai fost înființată o baterie de artilerie în Moldova, compusă din „6 tunuri de 6 şi 2 obusiere de 7 funţi”, primite de la armata austriacă în contul cheltuielilor făcute cu întreținerea trupelor habsburgice de ocupație. Comandant al acestei baterii a fost numit locotenentul Henrich Herkt, fost cadet şi ofiţer în baterie, încă din 1849.
În anul 1859, Rusia a restituit tunurile confiscate în anul 1854, astfel încât în acel an Moldova dispunea de două baterii de artilerie, una cu material rusesc și cealaltă cu tunuri austriece. În aceeași perioadă Țara Românească a creat cu materialul revenit din Rusia, două baterii de artilerie, una pedestră și cealaltă călăreață, care au fost reunite într-un divizion de artilerie.
La 21 decembrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, reunind bateriile din Muntenia și Moldova, a aprobat înființarea primului regiment de artilerie din armata română, organizat pe două divizioane, având drept comandant pe colonelul Tobias Gherghel. Comandant al Divizionului 1 al acestui regiment a fost numit căpitanul Henrich Herkt (1829 – 1908).
Căpitan de artilerie din Moldova, 1857, în uniformă de mare ținută. Reconstituire grafică de H. Șerbănescu (© Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”)
Henrich Herkt s-a născut la Coblenz, în Germania, la 16 februarie 1829 și a ajuns în Moldova, în 1829, însoțindu-l pe unchiul său, doctorul Jacob Czihak, șeful și organizatorul serviciului sanitar al oștirii moldovene. Herkt a îmbrățișat cariera militară, intrând în Bateria de artilerie din Moldova încă de la înființarea acesteia, în anul 1849, cu gradul de cadet. A avansat în cariera militară, devenind sergent la 31 octombrie 1849, sublocotenent la 6 decembrie 1851, locotenent la 24 martie 1855, căpitan la 25 aprilie 1857, maior la 21 decembrie 1860, locotenent-colonel la 22 mai 1864, colonel la 6 iulie 1872, general de brigadă la 15 noiembrie 1891 și general de divizie la 10 mai 1906. Generalul Henrich Herkt a încetat din viață în anul 1908, la vârsta de 79 ani.
Heinrich Herkt s-a identificat cu începuturile artileriei române îndeplinind funcții de comandă a diferitelor structuri artileristice: comandant al Divizionului 1 din primul Regiment de Artilerie al Principatelor Unite (1860), director al Direcției stabilimentelor de material de artilerie (1861-1867), comandant al Regimentului 1 artilerie (1871 – 1877), comandant al Regimentului 3 artilerie (1877 – 1883), comandant al artileriei Diviziei 4 și 2 infanterie (1877), comandant al artileriei Corpului 4 Armată (1883 – 1891).
Cea mai veche fotografie cu subiect militar din colecția Muzeului Militar Național
Cu ocazia Zilei Artileriei Române (10 Noiembrie), Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” prezintă publicului una dintre cele mai vechi fotografii cu subiect militar din colecția sa de profil, înfățișându-l pe Henrich Herkt, unul dintre întemeietorii armei artilerie din armata română. Primele fotografii, folosind tehnici diferite (calotipia, dagherotipia), care înfățișau militari români au fost realizate încă înainte de Unire, reprezentând în general portrete de ofițeri ai celor două oștiri. Probabil că prima imagine fotografică a unui militar este portretul doctorului Jacob Czihak, șeful serviciului sanitar al armatei moldovenești, calotipie realizată de Constantin Sturza-Şcheianu, la Iași, prin 1852. Din această perioadă, anterioară Unirii Principatelor, datează și imaginea căpitanului Henrich Herkt, comandantul Bateriei de artilerie moldovenească, realizată de pictorul Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, care era interesat și de noua tehnică fotografică, la Iași, în 1858.
Fotografia este o reproducere pe hârtie albuminată, format „Cabinet”, cu dimensiunile cartonului 19,8 x 27 cm și îl reprezintă pe Henrich Herkt în noua uniformă de căpitan de artilerie, de influență franceză, introdusă în oștirea moldovenească în ultimul an al căimăcămiei lui Nicolae Vogoride. În anul 1857, uniformele armatei moldovenești, care aveau o puternică influență rusească, au început a fi croite după modelul occidental, cu precădere francez, prefigurând uniformele armatei române din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Aceste modificări se referă la trupele de cavalerie, artilerie și nou creatul Regiment de vânători („Șaseri”). Noile uniforme ale artileriei moldovenești au fost stabilite prin Înaltul Ordin de Zi nr. 54, din 10 iulie 1857.
În fotografia realizată de Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, căpitanul Henrich Herkt este înfățișat stând lângă o masă de care se sprijină cu mâna dreaptă în care ține mănușile, atingând ceacoul cu mâneca. Mâna stângă se sprijină de garda sabiei, de model austriac, care a înlocuit din 1857 "șașka", sabia de tip căzăcesc, aflată până atunci în dotare. Herkt este în uniformă de mare ținută, cu toate accesoriile respective, dar poartă încă contraepoleții de model rusesc. Fotografia este într-o stare de conservare surprinzător de bună, clară, cu un contrast satisfăcător, permițând vizualizarea tuturor detaliilor. În partea stânga, jos, este înscris cu peniță: „1858 / 1858 Jassy / photographié par / Panaitáno Pictor / 1858 / Capitaine Herkt / [înscris neclar care a fost ulterior șters, n.a.]”. De remarcat că inițial pe fotografie era trecut anul „1857”. Ulterior, cineva a corectat acest an adăugând peste cifra „7”, cifra „8”, cu altă cerneală. Pe cartonul de suport, sub fotografie, este figurată inscripția, cu tuș negru: "No 1715 / Căpitan de artilerie HERKT .H. / Iași 1858".
Fotografia este extrem de valoroasă deoarece este cea mai veche fotografie cu subiect militar din colecția Muzeului Militar Național și una dintre cele mai vechi cu subiect militar din România, iar pe de altă parte, înfățișează o personalitate de prim rang a armatei române, într-un moment unic al istoriei militare românești, care prefigura transformările de sorginte occidentală din epoca Unirii Principatelor. Din această cauză, fotografia din 1858 care-l reprezintă pe căpitanul de artilerie Henrich Herkt, a fost încadrată la categoria „tezaur” prin ordinul de clasare nr. 2428/ 19 iulie 2007.
Foto sus: Căpitanul Henrich Herkt, comandantul Bateriei de artilerie din Moldova, fotografie realizată de Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, la Iaşi, în 1858, cea mai veche fotografie cu subiect militar aflată în colecția Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”
Mai multe pentru tine...
