Începutul domniei lui Ștefan cel Mare
În „Anul Domnului 6965 (1457) aprilie 12, în Joia Mare” din Săptămâna Patimilor, după înfrângerea la Doljești/Dolhești a domnului Petru Aron, începea, în Moldova, domnia lui Ștefan al III-lea, fiul lui Bogdan al II-lea (o domnie de 47 de ani), a celui care va rămâne cunoscut în istoria românilor ca Ștefan cel Mare și Sfânt.
Pentru a marca începutul domniei lui Ștefan cel Mare, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” prezintă, din colecția „Picturi” a instituției, tabloul „Solemnitatea alegerii lui Ștefan cel Mare ca domn al Moldovei”, realizat în anul 1951 și semnat în stânga jos „D. Stoica”.
Relatările despre acest eveniment au fost transmise mai mult prin viu grai, povești și legende, cele culte, cu detalii (cronici/letopisețe) fiind relativ târzii, ulterioare domniei sale.
Inspirat de descrierile din operele lui Alexandru Vlahuță și Grigore Ureche despre acest moment legendar din istoria Moldovei, pictorul încearcă să ne prezinte momentul premergător luării domniei de către tânărul Ștefan.
Personajele sunt împărțite în două planuri - în stânga boierii și preoții, în dreapta curtenii. „Ștefan vodă strâns-au boiarii țării și mari și mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Teoctistu și cu mulți călugări, la locul ce se chiamă Direptate...”.
Din grupul din stânga se disting mitropolitul care-l binecuvântează cu Evanghelia și un boier bătrân (probabil pârcălabul Sucevei) care-i prezintă, așezate pe o pernă de catifea, buzduganul și coroana. „Și deci cu toții l-au ridicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitu Teoctist” care „[...] cu lumânări cădelnițându-l i-a dat să sărute crucea și Sfânta Evanghelie”.
În spatele și în jurul acestui grup se văd boieri, preoți și oșteni care-l aclamă pe noul domnitor, însoțiți de trei prapuri. „Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunați, ca-n zilele marilor judecăți domnești, boierii țării, curtenii toți și fețele bisericești cu Mitropolitul Teoctist în frunte și norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou”.
Grupul din dreapta este format exclusiv din militari care poartă tot trei steaguri, însă militare, unul având imaginea stemei Moldovei. „Și de acolea luo Ștefan vodă steagul Țării Moldovei și să duse la scaunul Moldovei”.
În centrul tabloului se detașează tânărul Ștefan, care salută mulțimea adunată să-l aclame. „ […] feciorul lui Bogdan […] ridicând spre mulțimea care-l privește cu drag…întreabă cu acea dulce sfială ce stă așa bine unui viteaz, de este cu voia tuturor sa le fie el domn.”„ Ei cu toții au strigat într-un glas: În mulți ani de la Dumnezeu să domnești”. Este îmbrăcat cu armură de tip occidental, călare pe un cal alb, împodobit ca de paradă.
Pe fundal se profilează cetatea Sucevei, creionată puțin fantezist.
Pentru acuratețea istorică, trebuie să precizăm că unul dintre steagurile din spatele domnitorului este o licență artistică pentru că reprezintă un obiect despre care se spune că a fost cusut de una dintre fiicele domnitorului și dăruit mănăstirii Zografu de la Sfântul Munte Athos în anul 1501.
Prezentat romanțat sau sec, cert este că momentul 12 aprilie 1457 în care „Ștefan voievod a luat schiptrul Moldovei” și „a rămas stăpân cu putere”, rămâne în istoria Moldovei ca începutul celei mai glorioase pagini din toată istoria sa.
Foto sus: „Solemnitatea alegerii lui Ștefan cel mare ca domn al Moldovei”, ulei pe pânză, 203x303 cm, autor D. Stoica (fotografii din Colecțiile Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”)
Mai multe pentru tine...
