Maria Antoaneta, regina exceselor

Maria Antoaneta a provocat neliniştea care a dus la Revoluţia Franceză şi la înlăturarea monarhiei în august 1792.

Născută la data de 2 noiembrie 1755 în Viena, Austria, Maria Antoaneta a devenit un simbol al exceselor monarhiei şi este adesea asociată cu faimoasa expresie „Să mănânce cozonac”, cu toate că nu există dovezi care să ateste  că a spus chiar acest lucru. Deoarece a fost consoarta lui Ludovic al XVI-lea timp de 20 de ani, aceasta a fost decapitată la distanţă de nouă luni de soţul său la ordinul tribunalului revoluţionar.

Primii ani de viaţă

Maria Antoaneta, ultima regină a Franţei, s-a născut sub numele Maria Antonia Josepha Joanna la data de 2 noiembrie 1755 în Viena, Austria. Aceasta a fost al cincisprezecelea şi ante-penultimul copil al Mariei Teresa, împărăteasa Austriei şi al împăratului Sfântului Imperiu Roman, Francisc I. Maria Antoaneta a trăit o copilărie destul de lipsită de griji. A primit educaţia tipică unei fete din înalta societate a secolului al XVIII-lea care era centrată, în primul rând, pe principiile religioase şi morale, în timp ce fraţii săi studiau subiecte mai academice.

 După încheierea Războiului de Şapte Ani în anul 1763, păstrarea fragilei alianţe dintre Austria şi Franţa a devenit o prioritate pentru împărăteasa Maria Teresa. Consolidarea alianţelor prin intermediul căsătoriilor era o practică comună printre familiile regale europene la vremea respectivă. În anul 1765, Ludovic, delfinul Franţei (cunoscut şi ca Ludovic Ferdinand), fiul monarhului francez, Ludovic al XV-lea, s-a stins din viaţă, astfel succesorul tronului Franţei a devenit nepotul său, în vârstă de 11 ani, Ludovic-Auguste. În câteva luni, s-a hotărât ca Maria Antoaneta şi Ludovic-Auguste să se căsătorescă.

Căsătoria cu Ludovic-Auguste

În anul 1768, Ludovic al XV-lea a trimis în Austria un tutore pentru a o instrui pe viitoarea soţie a nepotului său. Tutorele a constatat că Maria Antoaneta era „mult mai inteligentă decât se presupunea în general”, dar a adăugat că din cauză „că era leneşă şi extrem de frivolă  este dificil de a o învăţa”. Maria Antoaneta era un copil de doar 14 ani, avea o frumuseţe delicată, cu ochii gri-albăstrui şi părul blond-cenuşiu. În mai 1770, aceasta se îndrepta spre  Franţa pentru a se căsători, fiind escortată de 57 de trăsuri, 117 slujitori şi 376 de cai.

Maria Antoaneta şi Ludovic-Auguste s-au căsătorit la data 16 mai 1770. Tânăra femeie nu s-a adaptat bine vieţii după căsătorie deoarece nu era pregătită, iar desele scrisori trimise acasă arătau un dor de casă intens. „Doamnă, draga mea mamă” scria într-una dintre scrisori, „nu am primit niciuna dintre scrisorile tale dragi fără să am lacrimi în ochi”. Aceasta s-a plâns de câteva ritualuri pe care trebuia să le efectueze precum o lady din familia regală franceză. „Mi-am aplicat rujul şi m-am spălat pe mâini în faţa întregii lumi”, referindu-se la ritualul prin care trebuia să se machieze în faţa a zeci de curteni.

Regina Franţei

Ludovic al XV-lea a decedat în anul 1774, iar Ludovic-Auguste i-a urmat la tron ca Ludovic al XVI-lea şi Maria Antoaneta a devenit regina Franţei la vârsta de 19 ani. Cei doi aveau personalităţi total diferite:Ludovic era introvertit, timid şi indecis, îi plăceau activităţile solitare precum cititul şi prelucrarea metalului, iar Maria Antoaneta era plină de viaţă, îndrăzneaţă şi sociabilă, îi plăceau jocurile de noroc, petrecerile şi moda extravagantă.

În timp ce regele mergea la culcare după miezul nopţii,  petrecerile şi beţiile  Mariei Antoaneta abia începeau.Când ea se trezea înainte de prânz, el lucra de câteva ore bune. După ce  veştile au ajuns la urechea împărătesei Maria Teresa în anul 1777 conform cărora fiica sa şi Ludovic al XVI-lea nu şi-au consumat căsătoria, aceasta l-a trimis imediat pe fiul său, Joseph al II-lea, (fratele cel mare al Mariei Antoaneta), în Franţa pentru a fi consilier matrimonial. Se pare că sfaturile sale, se pare ca au funcţionat. Un an mai târziu, Maria Antoaneta a dat naştere unei fiice, Marie Therese Charlotte.

Din anul 1780, regina a început să petreacă din ce în ce mai mult timp la Micul Trianon, castelul privat construit pentru ea de rege pe terenul Palatului de la Versailles, aproape intotdeauna fără rege. În aceeastă perioadă au apărut zvonuri despre o relaţie amoroasă cu diplomatul suedez, Contele Axel von Fersen. În timpul anilor 1780, în timp ce guvernul francez se confrunta cu probleme financiare şi recolte sărace care au dus la creşterea preţului grânelor în toată ţara, stilul de viaţă extravagant al Mariei Antoaneta a devenit subiectul unei revolte a poporului. Numeroase pamflete o acuzau pe regină de ignoranţă, extravaganţă şi adulter, unele dintre ele cuprindeau ilustraţii desfrânate, iar altele o numeau „Doamna Deficit”

În anul 1785, scandalul legat de un colier cu diamante  a pătat permanent reputaţia reginei. Un hoţ care s-a prefăcut a fi Maria Antoaneta a obţinut un colier cu 647 de diamante şi l-a transportat ilegal la Londra pentru a fi vândut în bucăţi. Cu toate că regina era nevinovată, aceasta era vinovată în ochii oamenilor. Refuzând să se lase influenţată de critica publică, în anul 1786 regina a început să contruiască un loc de refugiu extravagant lângă Micul Trianon, la Versailles.

La 14 iulie 1789, 900 de muncitori şi ţărani francezi au năvălit în închisoarea Bastilia pentru a lua arme şi muniţie, acesta fiind începutul Revoluţiei Franceze. La data de 6 octombrie a aceluiaşi an, o mulţime estimată la 10, 000 de oameni s-au adunat în faţa Palatului de la Versailles cerând ca regele şi regina să fie aduşi la Paris. La Palatul Tuileries din Paris, indecisul Ludovic al XVI-lea aproape a paralizat, iar Maria Antoaneta i-a luat locul, întâlnindu-se cu ambasadorii şi consilierii şi a trimiţând scrisori urgente liderilor europeni prin care îi implora să ajute la salvarea monarhiei în Franţa.

Printr-un plan secret conceput iniţial de Maria Antoaneta şi amantul ei, contele Axel von Fersen, familia regală a încercat să fugă din Franţa în iunie 1791, dar a fost capturată şi au ajuns din nou la Paris. În septembrie 1791, regale Ludovic al XVI-lea a fost de acord să susţină o nouă constituţie schiţată de Adunarea Natională Constituită cu condiţia de a-şi păstra puterea în mod simbolic.

Cu toate acestea, în vara anului 1792, în timp ce Franţa era în război cu Austria şi Prusia, liderul radical iacobin care avea din ce în ce mai multă putere, Maximilien de Robespierre a cerut înlăturarea regelui. În luna septembrie a anului 1792, după o luna de  măceluri teribile din Paris, Convenţia Naţională a suprimat monarhia, a declarat instalarea Republicii Franceze, iar regele şi regina au fost arestaţi.   

Moartea şi moştenirea

În ianuarie 1793, noua republică radicală l-a acuzat pe regele Ludovic al XVI-lea de trădare şi l-a condamnat la moarte. La 21 ianuarie 1793, regele a fost târât la ghilotină şi a fost executat. În luna octombrie,  Maria Antoaneta a fost pusă sub acuzare pentru trădare şi furt, precum şi pentru o acuzaţie falsă cum că l-ar fi abuzat sexual pe fiul său.

După un process care a durat două zile, juriul format doar din bărbaţi au găsit-o pe Maria Antoaneta vinovată pentru toate capetele de acuzare. Regina a fost condamnată la moartea cu ghilotina, precum soţul său la data de 16 octombrie 1793.Cu o noapte înainte de execuţie, Maria Antoaneta a scris o ultimă scrisoare cumnatei sale, Elisabeta. „Sunt calmă, aşa cum sunt oamenii ai căror conştiinţă este curată”. Apoi, cu puţine momente înainte de execuţie, preotul care era prezent i-a spus să aibă curaj, iar Maria Antoaneta i-a răspuns:„Curaj? Momentul în care toate grijile mele se vor încheia nu este momentul în care curajul îmi va lipsi”.   

Maria Antoaneta, ultima regină a Franţei, a fost considerată, atât o personificare a răului monarhiei, cât şi apogeul modei şi frumuseţii. Partea ticăloasă este cel mai bine surprinsă de faimoasa poveste, deşi incertă, prin care, după ce a auzit că oamenii nu au pâine să mănânce, aceasta a remarcat „să mănânce cozonac”. Eroina este recunoscută pentru  alegerile garderobei, a bijuteriilor şi pentru speculaţiile neîntrerupte asupra vieţii sale amoroase extraconjugale. Ambele feţe ale pesonalităţii Mariei Antoaneta demonstrează tendinţa de a ilustra viaţa şi moarta sa ca simboluri pentru declinul monarhiilor europene în faţa revoluţiei globale.