├Än umbra Imperiului  Lausanne: de la reluarea negocierilor la ┼čantajul cu Patriarhia jpeg

├Än umbra Imperiului. Lausanne: de la reluarea negocierilor la ┼čantajul cu Patriarhia

­čôü Istorie contemporan─â
Autor: Ionu╚Ť Cojocaru

Pentru Imperiul Otoman/Turcia, tratativele de la Lausanne erau decisive. Luptele din Primul R─âzboi Mondial, c├ót ┼či r─âzboiul cu grecii puteau deveni nesemnificative ÔÇô sau puteau duce la consolidarea statului turc, a┼ča cum ├«┼či doreau sus┼úin─âtorii republicii. 

Lucr─ârile Conferin┼úei de la Lausanne au ├«nceput pe 20 noiembrie 1922 ÔÇô dar modul ├«n care turcii au ├«n┼úeles diploma┼úia, stilul propriu de negociere, sus┼úinerea ru┼čilor, toate acestea au f─âcut ca delega┼úiile prezente ├«n Elve┼úia, ├«n frunte cu Marea Britanie, s─â nu ajung─â la rezultatul dorit. F─âr─â nicio solu┼úie viabil─â, Lord George Curzon pleac─â, ├«n diminea┼úa zilei de 4 februarie 1923, c─âtre gara din Lausanne, sper├ónd c─â omologul s─âu turc, Ismet ─░n├Ân├╝, va veni dup─â el ┼či vor discuta, c─âut├ónd calea de mijloc. Din memoriile ministrului de Externe turc afl─âm c─â acesta a fost a┼čteptat ├«n trenul care pleca c─âtre Londra de la 9:30 diminea┼úa p├ón─â la 17:00 dup─â amiaz─â. Cum ─░n├Ân├╝ n-a venit, premierul britanic a plecat spre Anglia. Lucr─ârile au fost reluate la 9 aprilie 1923, iar ├«n locul lui Curzon a venit la negocieri, din partea Angliei, Sir Horace Rumbold, fost ├Änalt Comisar britanic la Constantinopol, semn c─â se schimbase ceva ├«n politica englez─â cu privire la Turcia. Aceasta e varianta comprimat─â a istoriilor de la Lausanne ÔÇô afl─âm detalii ├«n cele ce urmeaz─â...

Debut cu scântei:negocieri pe picior de egalitate sau deloc

Deschise ├«n prezen┼úa lui Raymond Poincar├ę ┼či a lui Benito Mussolini, lucr─ârile Conferin┼úei de la Lausanne au fost conduse, dup─â plecarea liderilor ÔÇô adic─â ├«ncep├ónd cu 21 noiembrie ÔÇô de Lord George Curzon, ├«n calitate de pre┼čedinte. Ideea de la care a plecat ministrul de Externe britanic era aceea c─â Tratatul de la S├Ęvres  trebuia s─â stea la baza negocierilor. Acestor principii, enun┼úate de ministrul britanic, ─░smet ─░n├Ân├╝ ÔÇô general, dar ┼či ministru de Externe turc, iar la Lausanne, ┼čef al delega┼úiei din ┼úara sa ÔÇô nu le-a dat nicio importan┼ú─â. Ba mai mult, a pus ┼či o condi┼úie:negocieri pe picior de egalitate sau deloc . 

Este de la sine ├«n┼úeles stupoarea provocat─â de declara┼úia turcilor, ├«ns─â europenii nu puteau tr├ónti u┼ča ├«n nas reprezentan┼úilor Ankarei ├«nc─â din primele zile. Turcii ┼čtiau exact ce voiau, puterile aliate mai pu┼úin. Se poate afirma, de altfel, ca acesta era singurul avantaj pe care ├«l avea Ismet Pa┼ča;prietenii s─âi ru┼či, Cicerin ┼či Worowski (ultimul, victima unui atentat ├«n timpul conferin┼úei), prin atitudinea lor g─âl─âgioas─â, mai mult ├«l ├«ncurcau dec├ót ├«l ajutau ÔÇô scrie ministrul de Externe turc. Un lucru e cert:rela┼úiile speciale dintre Ankara ┼či Moscova au ie┼čit ├«n eviden┼ú─â ┼či la Lausanne, c├ónd primul delegat sovietic, Gheorghi Cicerin, a propus, la 4 decembrie 1922:ÔÇ×Interzicerea sau mai bine zis, ├«nchiderea Str├ómtorilor pentru vasele de r─âzboi at├ót ├«n timp de pace, c├ót ┼či ├«n timp de r─âzboi, afar─â de vasele de r─âzboi turce;deplina suveranitate ┼či independen┼ú─â a Turciei ├«n Str├ómtori cu dreptul de a fortifica ┼či arma coastele, de a poseda o flot─â de r─âzboi, mine, avia┼úie militar─â ┼či orice alte mijloace ale tehnicii moderne de r─âzboiÔÇŁ. 

Dac─â punctul de vedere sovietic ar fi prins contur, siguran┼úa celorlalte state suverane, ├«n special a Rom├óniei, ar fi fost periclitat─â teribil, deoarece ├«nchiderea Str├ómtorilor pentru vasele de r─âzboi ├«n timp de pace ┼či r─âzboi ducea la transformarea M─ârii Negre ├«ntr-un lac rusesc.

Marea Britanie ├«┼či asigurase ├«ns─â, la ├«nceputul lucr─ârilor, o pozi┼úie bun─â ÔÇô iar Fran┼úa, observ├ónd aceasta, ├«ncepuse s─â se c─âiasc─â de prietenia ar─âtat─â turcilor ┼či ├«ncerca s─â se ├«ntoarc─â ├«n bra┼úele aliatului britanic. ├Än acest sens, Poincar├ę a proclamat frontul unit al alia┼úilor, care, pentru turci, semnifica renegarea acordului de la Ankara. Englezii ├«╚Öi asiguraser─â controlul ├«n Arabia ╚Öi drumul pe uscat dintre Egipt ╚Öi India, francezii ├«╚Öi doreau Siria. Cum Fran╚Ťa nu avea o imagine prea bun─â printre arabi, au convenit ca Marea Britanie s─â fie principalul negociator ├«n zon─â.

foto guliver gettyimages 545743879 jpg jpeg
18 noiembrie 1922: Lord George Curzon, însoţit de soţie, pleacă spre Lausanne

18 noiembrie 1922:Lord George Curzon, însoţit de soţie, pleacă spre Lausanne

ÔÇ×Turcul acesta se tocme┼čte ca la un t├órg de covoareÔÇŁ

├Än Turcia, Mustafa Kemal ├«ncetase mar┼čul asupra Constantinopolului, declar├óndu-se gata s─â negocieze pacea, ├«ncrez─âtor fiind ├«n sprijinul Fran┼úei. Din p─âcate pentru turci, acest sprijin a c─âzut, gra┼úie diploma┼úiei abile a britanicilor. ├Äntre aceste coordonate, conferin┼úa s-a transformat ├«ntr-un adev─ârat duel ├«ntre Lordul Curzon si Ismet Pa┼ča, dus pe parcursul c├ótorva luni. Confruntat cu atitudinea omologului englez, Ismet Pa┼ča auzea numai ceea ce voia sa aud─â (declarase c─â are un handicap ┼či nu aude cu o ureche), tr─âgea de timp ┼či nu ceda o iot─â . Vizibil enervat, ministrul de Externe englez afirma:ÔÇ×Turcul acesta se tocme┼čte ca la un t├órg de covoareÔÇŁ . Pe de alt─â parte, nici Marea Britanie nu ceda din pozi┼úiile care i se p─âreau importante ÔÇô oalele sparte din Lausanne vor fi pl─âtite de Fran┼úa...

O problem─â pe care turcii o voiau rezolvat─â era lichidarea mo┼čtenirii r─âmase de la Imperiul Otoman. Trebuiau reglate socoteli de secole, mormane de h├órtii pe care nimeni nu le mai recuno┼čtea. ├Äntre acestea se reg─âseau Capitula┼úiile, situa┼úia privilegiat─â pe care Sultanii de odinioar─â o acordaser─â supu┼čilor neturci:potrivit acestora, str─âinii ├«mpreun─â cu institu┼úiile ┼či ├«ntreprinderile lor comerciale nu erau supu┼či jurisdic┼úiei Turciei, nu pl─âteau impozite ┼či se bucurau, afar─â de aceasta, de privilegii economice at├ót de mari ├«nc├ót comer┼úul autohtonilor nu putea concura cu ace┼čtia. Tot la acest capitol mai era ┼či problema ÔÇ×Dette publiqueÔÇŁ (administra┼úia interna┼úional─â a datoriilor publice contractate de vechii Sultani), Banca Otomana, Regia Tutunurilor, al─âturi de alte concesiuni si ipoteci, la care, ├«n mare parte, era interesat capitalul francez. ├Än aceste chestiuni, Ankara se ar─âta categoric─â:Capitula┼úiile ├«nsemnau o mare restric┼úie a drepturilor sale de suveranitate, incompatibile cu independen┼úa pe care o revendicau, a┼ča c─â turcii au cerut ├«nl─âturarea lor imediat─â.

De cealalt─â parte, Lordul Curzon nu s-a ar─âtat impresionat, motiv├ónd c─â Turcia nu avea o jurisdic┼úie modern─â, nu avea drept comercial, nu avea nici alte coduri. Delegatul turc a cerut timp ┼či a promis c─â ├«n cur├ónd le va avea. Mai mult, a dat exemplul Japoniei, care a sc─âpat de Capitula┼úii dup─â o perioad─â de tranzi┼úie de 20 de ani. Ismet Pa┼ča a conchis c─â Turcia prefer─â s─â lupte mai departe dec├ót s─â admit─â restr├óngerea drepturilor fundamentale ale Na┼úiunii . 

Dup─â trei luni f─âr─â niciun rezultat, Lordul Curzon a ├«ncercat o ultim─â tactic─â, proced├ónd exact ca un cump─âr─âtor de la bazar:a declarat c─â nu poate da mai mult ┼či a plecat sup─ârat din pr─âv─âlia Conferin┼úei. ├Än gar─â, sup─ârat, a a┼čteptat ca omologul s─âu turc s─â vin─â dup─â el ┼či s─â accepte. Cum Ismet Pa┼ča nu a venit, diplomatul englez a plecat f─âr─â niciun rezultat, iar Conferin┼úa a fost ├«ntrerupt─â la ├«nceputul lunii februarie 1923. R─âmas─â singur─â, delega┼úia turc─â a plecat ┼či ea din Lausanne.

foto guliver gettyimages 104411095 jpg jpeg
Delegaţia turcească la Lausanne

Delegaţia turcească la Lausanne

Constantinopol sau Ankara?

├Än acest timp, ├«n ┼úar─â, lucrurile se precipitau. Atacul reu┼čit contra monarhiei, ├«nl─âturarea Sultanatului ┼či l─âsarea Califatului f─âr─â vreo putere efectiv─â au alarmat cercuri largi ale popula┼úiei. Frac╚Ťiunea din jurul lui Rauf Bei, ╚Öef al guvernului, credea ├«ntr-o monarhie constitu┼úional─â. I s-au ad─âugat majoritatea cet─â┼úenilor lega┼úi de Islam ┼či de tradi┼úia acestei religii. ├Än spatele acestora se aflau imamii (preo┼úii). Zvonurile pe care le puneau ace┼čtia ├«n mi┼čcare erau cum c─â Mustafa Kemal, c─âs─âtorit ├«ntre timp, avea inten┼úia s─â devin─â Sultan-Calif, iar ├«n felul acesta s─â ├«ntemeieze o dinastie a Kemalizilor. Persia reprezenta un exemplu ├«n jurul acestei idei.

Eliberat de presiunea ocupa┼úiei, Constantinopolul a c─âutat prin reprezentan┼úii s─âi, aristocra┼úia, nobilimea, s─â-┼či reia locul important. Pentru c─â acolo ÔÇô ┼či nu ├«n alt─â parte ÔÇô se g─âseau m─ârturiile unui mare trecut, acolo se afla mantia Profetului, acolo era re┼čedin┼úa Califului. ├Än contrapondere, Adunarea Na┼úional─â declarase Ankara drept sediu al guvernului, ceea ce constituia primul pas spre capitala statului turc. S-au dus lupte teribile ├«ntre cele dou─â tabere ÔÇô mai cu seam─â c─â opozi┼úia de la Ankara ├«i sus┼úinea pe cei din capitala istoric─â. Chiar ┼či Rauf Bei, primul ministru, ├«i sus┼úinea pe cei din opozi┼úie, dar o f─âcea ├«n mod discret. ├Äntre argumentele opozi┼úiei se aflau repro┼čurile adresate lui Ismet Pa┼ča ┼či, indirect, lui Mustafa Kemal, legate de ruperea negocierilor de pace (decep┼úia de la Lausanne, cum era ea catalogat─â) ┼či perspectiva amenin┼ú─âtoare a continu─ârii r─âzboiului. 

Toate acestea au creat o nemul┼úumire vie ┼či violent─â ├«n prim─âvara lui 1923 ├«n Adunarea Na┼úional─â. Opozi┼úia nici c─â putea spera la ceva mai bun... R├óndurile sus┼úin─âtorilor lui Mustafa Kemal se r─âriser─â dup─â ├«nl─âturarea Sultanului, politica sa de la Lausanne era catalogat─â ca un e┼čec de propor┼úii. Mai mult, i se repro┼ča c─â mar┼čul asupra Constantinopolului fusese stopat chiar de c─âtre el, cel care promisese:ÔÇ×Cu ajutor francez vom dob├óndi pacea. Am cuv├óntul lorÔÇŁ .

De vreme ce situa┼úia Conferin┼úei de la Lausanne era ├«n impas, Mustafa Kemal a c─âutat ├«n secret s─â se ├«n┼úeleag─â cu Londra. Pentru turci, Marea Britanie nu mai era de temut (o amenin┼úare era, mai cur├ónd, Uniunea Sovietic─â), iar englezii se puteau ├«mp─âca, ├«n cele din urm─â, cu o Turcie na┼úionalist─â ├«n Asia Minor─â, deta┼čat─â de islam. Totu┼či, pre┼úul negocierilor secrete a fost aflat mai t├órziu, c├ónd Turcia a trebuit s─â renun┼úe la Mossul. 

foto guliver gettyimages 104411134 jpg jpeg
Solda┼úi turci ├«n tran┼čee, ├«n apropierea de Smyrna (Izmir), ├«n 1922, ├«n timpul R─âzboiului Greco-Turc

Solda┼úi turci ├«n tran┼čee, ├«n apropierea de Smyrna (Izmir), ├«n 1922, ├«n timpul R─âzboiului Greco-Turc

Un nou tip de a face politic─â

Cum atacurile se ├«nte┼úiser─â ├«n Adunarea Na┼úional─â ├«mpotriva ┼čefului, dar ┼či a colaboratorilor s─âi, Mustafa Kemal a luat ├«n calcul dizolvarea acesteia. Era o m─âsur─â legal─â de care putea dispune acesta ÔÇô a┼ča c─â ├«n seara zilei de 1 aprilie 1923, Mustafa Kemal i-a convocat pe mini┼čtrii ┼či pe politicienii reprezentativi cu care a preg─âtit cele necesare. A doua zi a fost introdus─â mo┼úiunea:dizolvarea Adun─ârii Na┼úionale ┼či alegeri noi. Mo┼úiunea a fost votat─â la 2 aprilie, ┼či a┼ča a sf├ór┼čit prima Adunare Na┼úional─â a Turciei noi, ├«ntrunit─â ├«n permanen┼ú─â de la 1920.

Dac─â adversarii speraser─â s─â se ├«nt─âreasc─â prin alegeri, ace┼čtia au tr─âit o decep┼úie. Mustafa Kemal ├«┼či luase m─âsurile necesare;┼čtia c─â parlamentarismul ├«n Turcia era ├«n general ceva str─âin. ┼×tia, de asemenea, c─â turcului ├«n general ├«i este greu s─â se pronun┼úe cu da sau nu, cu toate c─â, ├«n general, ├«┼či expune punctul de vedere cu privire la o sumedenie de chestiuni. ├Än condi┼úiile date, generalul hot─âr─â┼čte s─â ├«ntemeieze un partid, Partidul Popular Republican, la 9 septembrie 1923. Generalul a mizat pe discu┼úia cu oamenii, astfel c─â a demarat o campanie ├«n care a cutreierat ┼úara, f─âc├ónd un fel de propaganda modern─â:le vorbea oamenilor de programul noului partid, care con┼úinea tot ceea ce f─âcuse, dar nimic din ceea ce va face. Aceast─â propagand─â modern─â era cu totul nou─â pentru anatolieni, obi┼čnui┼úi p├ón─â atunci s─â fie ignora┼úi de mai marii ┼ú─ârii ÔÇô afar─â de momentele ├«n care se str├óngeau birurile. 

Mustafa Kemal le vorbea ├«ns─â acum despre suveranitatea exclusiv─â a poporului ┼či despre evolu┼úie ├«n sens na┼úional ÔÇô chestiuni generale, carevas─âzic─â. Motiva┼úia sa:ÔÇ×Eram de p─ârere ca nu ar fi oportun s─â furnizez ignoran┼úilor ┼či reac┼úionarilor mijlocul pentru a otr─âvi na┼úiunea ├«ntreag─â, introduc├ónd aceste chestiuni (reformele) prea devreme ├«n program. C─âci eram absolut sigur c─â la timpul potrivit aceste probleme vor putea fi rezolvate ┼či c─â ├«n cele din urma poporul avea s─â fie mul┼úumit de ceea ce s-a f─âcutÔÇŁ . Trecerea sub t─âcere a adev─âratelor ┼úeluri a avut ┼či dezavantajele sale, ceea ce a permis adversarilor s─â-┼či ├«nsu┼čeasc─â programul Partidului Popular ┼či s─â intre astfel ├«n Parlament. Era o situa┼úie similar─â cu cea a Junilor turci, cu deosebirea esen┼úial─â c─â ├«n fruntea actualei organiza┼úii parlamentare nu se afla un comitet, ca atunci, ci un singur conduc─âtor, Mustafa Kemal.

─░n├Ân├╝:ÔÇ×Noi dorim s─â scoatem Patriarhia din IstanbulÔÇŁ

├Äntre timp, la 9 aprilie 1923, la Lausanne s-au reluat lucr─ârile Conferin┼úei, iar ├«n locul Lordului Curzon a venit, din partea Angliei, Sir Horace Rumbold, fost ├Änalt Comisar britanic la Constantinopol. Da, atitudinea Marii Britanii vizavi de Turcia se schimbase ÔÇô totu┼či, a durat mai mult de trei luni p├ón─â s─â se ajung─â la semnarea tratatului. Rezisten┼úa major─â, de aceast─â dat─â, era din partea Fran┼úei. Pentru Fran┼úa era evident c─â ac┼úiunea de la Ruhr nu avea sor┼úi de izb├ónd─â, speran┼úele ├«n frontiera Rinului erau spulberate ┼či ele, iar ├«n plan economic devalorizarea m─ârcii germane producea temeri ├«ntemeiate la Paris c─â s-ar putea s─â se piard─â ┼či repara┼úiile de r─âzboi. ├Än acest context, francezii sperau s─â recupereze cel pu┼úin banii plasa┼úi ├«n Turcia, s─â salveze ceea ce se mai putea salva din acele capitaluri ├«nsemnate. 

O alt─â problem─â care a st├órnit stupoare printre reprezentan┼úii ┼ú─ârilor prezente la Lausanne a fost afirma┼úia lui ─░n├Ân├╝:ÔÇ×Noi dorim s─â scoatem Patriarhia din Istanbul. Patriarhia a fost centrul tuturor ac┼úiunilor ├«ntreprinse ├«mpotriva turcilor. Patriarhia a fost un obstacol ├«n fa┼úa prieteniei dintre turci ┼či greci. Subiectul a adus problema ├«ntre turci ┼či cre┼čtinismÔÇŁ . Obiceiurile ┼či tradi┼úia de sute de ani reprezentate de Patriarhia care se g─âsea la Constantinopol (din 1927, Istanbul) nu era un obiect de negociere ├«n opinia cre┼čtinilor. Mai mult, dac─â turcii ar fi scos Patriarhia din Istanbul, reprezentan┼úii Marilor Puteri ar fi fost privite ca atentatori la unitatea cre┼čtin─â.

Ministrul Ismet Pa┼ča relateaz─â subiectul ├«n memoriile sale:ÔÇ×├Äntr-o diminea┼ú─â a venit la mine dr. R├«za Nur ┼či mi-a spus c─â s-a ├«nt├ólnit cu Nicholson, secretarul lordului Curzon, ┼či au discutat ├«ndelung. Nicholson:Discu┼úiile legate de subiectul Patriarhiei ne las─â pe noi ├«n fa┼úa cre┼čtin─ât─â┼úii f─âr─â niciun comentariu, ne r─ânesc. Opinia public─â englez─â este ca un leu r─ânit. ├Än continuu aceste presiuni vor face dureri. Acest animal (opinia public─â) b─âtut, lovit, r─ânit, ├«mpuns ├«ntr-un sf├ór┼čit se va trezi. C├ónd se va trezi nu va mai vedea nimic ┼či nu ┼čtim ce va face. De ce face┼úi a┼ča?ÔÇŁ. Dup─â ce a ascultat, R├«za Nur, omul de ├«ncredere al lui Ismet Pa┼ča, membru al delega┼úiei turce la Lausanne, a transferat problema lui Ismet ─░n├Ân├╝:ÔÇ×Asta e problema lui Ismet Pa┼ča. Noi nu ne amestec─âmÔÇŁ. 

foto guliver afp 002 2348 10 0 jpg jpeg
Ismet In├Ân├╝ ┼či Mustafa Kemal (cu p─âl─âriile ├«n m├óini), ie┼čind din cl─âdirea Adun─ârii Na┼úionale

Ismet In├Ân├╝ ┼či Mustafa Kemal (cu p─âl─âriile ├«n m├óini), ie┼čind din cl─âdirea Adun─ârii Na┼úionale

La r├óndul s─âu, dup─â ce i-a fost relatat─â discu┼úia, ─░n├Ân├╝ a afirmat c─â se simte ca ┼či cum i-ar fi c─âzut camera ├«n cap. ├Än discu┼úiile din timpul Conferin┼úei, c├ónd s-a ajuns la situa┼úia armenilor ┼či crearea unei comisii, R├«za Nur a fost afectat ┼či a dorit s─â se retrag─â. Evident, pentru europeni problema Patriarhiei era mult mai important─â dec├ót situa┼úia cu care se confruntau armenii. Marea Britanie nu-╚Öi permitea ca istoria s─â consemneze c─â principalul negociator de la Lausanne a l─âsat ca Patriarhia de la Constantinopol s─â fie mutat─â. Putea fi interpretat─â ╚Öi ca un c├ó╚Ötig al Orientului islamic ├«n fa╚Ťa unei Europe cre╚Ötine. 

Iritat de afirma┼úiile delegatului s─âu Ali R├«za Nur, cum c─â Turcia se g├ónde╚Öte s─â nu accepte Patriarhia pe teritoriul s─âu, ─░smet ─░n├Ân├╝, conform memoriilor sale, a ├«ncearcat s─â remedieze situa┼úia printr-o critic─â adus─â subalternului s─âu:ÔÇ×Ce-ai f─âcut? Toat─â lupta pe care am dat-o pentru Patriarhie a ajuns la zero. Tu e┼čti reprezentantul meu aici! ├Änseamn─â c─â problema Patriarhiei nu este reprezentant─â de voi? Ce importan┼ú─â mai are lupta negociatorului ┼čef dac─â nu are sprijin din partea guvernului, prietenilor ┼či a opiniei publice? Ai f─âcut foarte r─âuÔÇŁ. 

Asistentul ministrului de Externe turc considera c─â Patriarhia nu era politica arz─âtoare a guvernului, ci este o dorin┼ú─â personal─â a lui Ismet Pa┼ča. Din aceast─â cauz─â, Ismet ─░n├Ân├╝ se str─âduia ca importantul loca╚Ö de cult s─â r─âm├ón─â ├«n Turcia. ÔÇ×L-am trimis ÔÇô pe Ali R├«za Nur ÔÇô dup─â Curzon care a acceptat s─â discut─âm imediat. C├ónd m-a v─âzut, m-a primit cu bucurie. P├ón─â s─â vorbim mi-a spus:Mi-ai adus un cadou. Eu, mirat, ce cadou, am venit s─â vorbesc cu tine! Azi e ziua mea de na┼čtere, a replicat Curzon. Am vorbit despre problema Patriarhiei de la IstanbulÔÇŁ . 

├Än opinia lordului Curzon, Patriarhia nu are nicio leg─âtur─â cu treburile lume┼čti. ÔÇ×Nu se va amesteca ├«n nicio problema. De ce vrei sa trimi┼úi Patriarhia din Istanbul? Am venit la punctul final, nu exista niciun ordin din partea guvernului, nici prietenii t─âi nu ┼čtiu, este numai dorin┼úa ta. De unde ai scos problema asta? Diminea┼úa a vorbit secretarul meu ┼či mi-a adus r─âspunsul ─âsta. ─░n├Ân├╝:I-am spus ca a fost ├«n┼úeles gre┼čit. Curzon:Nu te mai chinui, nu se mai repar─â. ─░n├Ân├╝:Dup─â c├óteva zile am ├«nchis subiectul, iar Patriarhia r─âm├óne la noi ÔÇŁ.

Din analiza efectuată reiese că Mustafa Kemal nu dorea să atenteze la independenţa Patriarhiei, însă s-a folosit de importanţa acesteia în negocierile de la Lausanne. Orgolios, Venizelos s-ar fi bucurat dacă turcii ar fi scos Patriarhia din Istanbul, oferindu-se să-i facă loc pe muntele Athos .

Venizelos a trebuit s─â se mul┼úumeasc─â cu o indemniza┼úie mic─â, dup─â p─ârerea ministrului de Externe turc. A pierdut ├«n acela┼či timp ceea ce era mai important pentru viitor, ┼či anume toat─â autoritatea cultural─â ┼či ecumenic─â de care se bucurase ├«n Orientul Apropiat . 

O problem─â mai pu┼úin abordat─â, insula Adakale ÔÇô uitat─â de la Congresul de la Berlin, din 1878, ├«n opinia ministrului de Externe turc, a fost adus─â ├«n discu┼úie de un delegat turc care ┼či-a amintit de insul─â. Cu toate c─â era greu de controlat, turcii au dorit s─â o aduc─â sub controlul lor. ÔÇ×Mi-au fost f─âcute repro┼čuri de c─âtre delega┼úia proprie c─â nu trebuie s─â ne ├«mpiedic─âm de Adakale la Conferin┼úa de Pace, pe motiv c─â ├«n prima faz─â a Conferin┼úei nu am pomenit de aceast─â insul─â ┼či nu este corect acum s─â fac revendic─âri ulterioare. Problema Adakale am enun┼úat-o ├«n a doua parte a Conferin┼úei, ├«ns─â cei din echipa mea, Mustafa Re┼čid Pa┼ča, m-a sf─âtuit c─â nu e logic s─â vorbesc despre aceast─â problem─â, mai ales dac─â nu am ridicat-o ├«n prima parteÔÇŁ . Cum din analizele efectuate doar ├«n documentele din Turcia se reg─âse┼čte acest punct de vedere se poate crede c─â ÔÇ×problema AdakaleÔÇŁ a fost ridicat─â doar pentru a irita oponen┼úa turc─â la Conferin┼ú─â. Departe de grani┼úele revendicate de turci, era imposibil ca aceast─â insul─â s─â-i revin─â Turciei.

Lausanne ÔÇô actul eliberator al Turciei noi

foto guliver gettyimages 104411096 jpg jpeg
Semnarea Tratatului de la Lausanne (24 iulie 1923)

Semnarea Tratatului de la Lausanne (24 iulie 1923)

├Än dup─â amiaza zilei de 24 iulie 1923, clopotele Catedralei din Lausanne au vestit lumii c─â se ├«ncheiaser─â tratativele de pace. S-a pus astfel cap─ât unui armisti┼úiu de cinci ani, o durat─â f─âr─â precedent ├«n istoria turcilor. Protocolului final i s-au anexat optsprezece conven┼úii speciale ┼či ┼čase documente, ceea ce exprim─â de la sine no┼úiunile stufoase ce trebuiser─â reglate din mo┼čtenirea Imperiului Otoman. ├Än ce prive┼čte Turcia, ea p─âstra ├«n general frontierele pe care ┼či le cucerise cu armele, a┼ča cum erau revendicate ┼či ├«n pactul na┼úional. Mossulul, cu bogatele terenuri petrolifere, a r─âmas ├«n suspans. Marea Britanie ┼či-a rezervat ├«n mod iste┼ú un acord direct cu Turcia ├«n privin┼úa acestei chestiuni.

Cel mai delicat punct pentru majoritatea participan┼úilor ÔÇô Str├ómtorile ÔÇô a fost ┼či el rezolvat conform dorin┼úelor britanice. Turcia a considerat s─â opteze pentru Marea Britanie f─âr─â a ┼úine seama de aliatul rus. ├Än acordul Moscova-Ankara (1921) se stabilise ├«n mod expres ca problema Str├ómtorilor s─â fie reglat─â numai printr-o conferin┼ú─â special─â a statelor limitrofe. ├Än fond, aceasta era propunerea sovieticilor, pe considerentul c─â doar ┼ú─ârile riverane M─ârii Negre aveau dreptul s─â hot─ârasc─â ├«n privin┼úa Str├ómtorilor. 

La Lausanne, Turciei i s-a atribuit cu mici restric┼úii ca zon─â neutralizat─â suveranitatea asupra Constantinopolului ┼či a regiunii costiere, iar ├«n schimb turcii au l─âsat trecerea liber─â pentru vasele de comer┼ú, dar ┼či de r─âzboi (cu anumite specifica┼úii). Firesc, aceast─â orientare spre Occident a Turciei ├«n problema Str├ómtorilor a avut ca urmare o r─âcire a rela┼úiilor cu Moscova. Cu toate acestea, ru┼čii nu renun┼úaser─â la scopul lor ├«n ceea ce prive┼čte Str├ómtorile, astfel Cicerin, odat─â ce a avut prilejul, a intervenit pentru a re├«nnoda firele cu Ankara. Prilejul a fost oferit de problema Mossul. La 17 septembrie 1925 s-a semnat un pact de amici┼úie ┼či neutralitate ruso-turc. 

Turcia a avut c├ó┼čtig de cauz─â ┼či c├ót prive┼čte Capitula┼úiile . Concesiunile ├«ncheiate de Imperiul Otoman au fost desfiin┼úate ├«n Tratatul de la Lausanne f─âr─â perioad─â de tranzi┼úie. Despre limitarea for┼úelor armatei turce, prev─âzut─â ├«n Tratatul de la S├Ęvres, nu s-a mai discutat. O alta problema enun┼úat─â ├«nainte de Lausanne, minorit─â┼úile cre┼čtine, nu a mai jucat vreun rol. ├Än problema greco-turc─â s-a f─âcut un schimb de popula┼úie, prin care dou─â milioane de oameni ┼či-au schimbat domiciliul. ├Än concluzie, Lausanne a devenit actul eliberator al Turciei noi, pecetluit de dou─âsprezece puteri. Istoricii au observat c─â, pentru prima dat─â, Europa modern─â suferise o ├«nfr├óngere ├«n Asia. Expansiunea Occidentului spre Orient a fost oprit─â ├«n pragul continentului asiatic.