În Căderea Constantinopolului rolul decisiv l-a avut Tunul lui Orban

Dintre personajele rămase în istorie ca strîns legate de Căderea Constantinopolului, Orban, făuritorul tunurilor care au dărîmat Zidurile și, o dată cu ele, Feudalismul, e printre cele mai puțin studiate.

Am încercat să aflu amănunte despre personaj de pe Internet. În afară de Wikipedia, care șovăie între a-l face pe Orban ungur, neamț sau român (multe articole din presa noastră dau peste margini de mîndria de a-l avea ca neam pe transilvanul Orban), puține sînt investigațiile menite a dezvălui esența personajului.

Toate articolele consemnează faptul că Orban, venit la Bizanț din Ungaria, unde se dezvoltase o școală a Artileriei, disprețuită de vechii combatanți, rămași la sabie și suliță, și-a încercat norocul la curtea lui Constantinos. A mers apoi la Mehmet, care i-a dat atenție, dar mai ales bani pentru a făuri tunul Basilic, dar și tunurile menite a doborî Zidurile. Ce l-a făcut pe Orban să treacă în tabăra lui Mehmet? Era doar un simplu mercenar, dispus să slujească pe cel care dădea mai mult?

Romanul lui Mika Waltari Tînărul Ioannis aduce amănunte despre Orban. Potrivit obiceiului din celelalte romane, Mika Waltari îl mută pe personaj dintr-un loc într-altul numai și numai pentru a acoperi cît mai multe spații. După ce-l implică în ținerea Conciliului de la Florența, Mika Waltari îl face pe Ioannis prizonier al Sultanului. La început al lui Murad, apoi al lui Mehmet.

Ca paznic al cîinilor lui Mehmet, dar și ca ins curajos, minat de curiozități intelectuale, Ioannis ne oferă amănunte despre Murad, dar mai ales despre Mehmet. Printre altele, Ioannis e trimis de Mehmet să-l aducă pe Orban la curtea sa pentru a-i face un tun:

„– Mi s-a spus că un faimos armurier, pe numele său Orban, se află în slujba împăratului. Este nemulțumit de leafa sa, iar zgîrciții de greci nu-i dau voie să toarne tunuri atît de mari pe cît ar vrea. Sînt curios în privința lui. Îi vei vorbi frumos de mine şi-i vei spune să vină să mă caute mîine. Poate îl voi primi.”

Nu știu sursele romancierului Waltari despre Căderea Constantinopolelui. Sigur e însă că Mehmet se deosebea de taică-său, dar și de vizirii de la Curtea lui Murad prin preocuparea pentru știință. Mehmet era omul generației sale (avea doar 19 ani la urcarea pe tron), o generație îndrăzneață pînă la iresponsabilitate, conectată la modernitate.

Primul episod din serialul turcesc Mehmet – Un cuceritor al lumii ni-l dezvăluie studiind eclipsele lunare. Mehmet e sultanul care a îndrăznit să se lase pictat de un pictor străin, spre stupoarea vechilor de la Curte. Ca om nou, al generației sale, Mehmet e atent la evoluția armelor și se numără printre primii lideri din lume convins de rolul tunurilor și, astfel, de arma artileriei. De aceea, așa cum arată Waltari, de cum aude de făuritorul de tunuri Orban se grăbește să-l contacteze.

De ce acceptă Orban?

Nu atît pentru banii dați ca salariat, cît mai ales din orgoliu profesional. Ajuns la greci, Orban dă nu numai peste zgîrciți, dar și peste neîncrezători în forța artileriei. Tunul e viața sa. Față de niște inși care disprețuiesc tunul, Orban se simte atins în orgoliu profesional. Ioannis, personajul narator al romanului, povestește unde l-a găsit pe Orban și mai ales ce i-a zis acesta despre atitudinea grecilor față de invenția sa:

„Am coborît spre port și, nu departe de turnătorie, am dat de locuința lui Orban. Era un bărbat spătos, cu înfăţişare simplă și voinică. Era puțin amețit de băutură, pentru că-și petrecea timpul stînd degeaba. Mi-a confirmat imediat că nu are de lucru și că e nemulțumit de leafa pe care i-o plăteau grecii, de locuința sa, de greci în general.

– Promit multe, mi-a spus el, dar apoi se tîrguiesc şi dau jumătate sau și mai puțin. Ademenit de promisiuni false, am părăsit Ungaria ca să-l slujesc pe împărat. Sînt în stare să torn un tun de orice calibru, dar ei nu sînt suficient de bogați ca să-mi asigure metalul. Pe deasupra, spun că n-au nevoie de tunuri atît de mari și că prețul prafului de pușcă e peste buzunarele lor. Învățații lor demonstrează pe hîrtie că tunurile mai mari ar exploda sau c-ar arunca ghiulelele la picioarele lor. În ceea ce mă privește, nu știu nimic, nu sînt artilerist, nu cunosc raza de acțiune și precizia proiectilelor. Nu sînt decît armurier, dar cel mai bun din lume.”

Recitiți afirmația: Sînt cel mai bun armurier din lume și veți înțelege cît de tare i-au rănit grecii orgoliul.

Explicabil de ce Mehmet l-a cucerit pe loc. Nu atît pentru că nu se uitase la bani, cît mai ales pentru încrederea acordată celui mai bun armurier din lume.

O dovadă în plus de importanța crucială jucată în Istorie de personalitățile ieșite din comun.