Gorbaciov a fost ales ca și Nicolae Ceaușescu. Din credința că va fi ușor de manipulat

Cu Memoriile lui Gorbaciov am ajuns la parvenirea sa în fruntea PCUS și a statului sovietic. Evenimentul, dovedit ulterior de importanță națională și mai ales universală, a avut loc pe 11 martie 1985.

Politbiroul (Biroul politic) mai întîi și Comitetul Central mai apoi l-au desemnat în unanimitate pe Mihail Gorbaciov ca noul Țar de la Kremlin. De-a lungul cărții sale, oprindu-se asupra diferitelor momente cruciale din viața sa și a țării sale, fostul lider sovietic reclamă o analiză aprofundată a felului în care s-au produs diferite evenimente. În cazul alegerii sale ca secretar general, Mihail Gorbaciov e deosebit de expeditiv.

Cel care cunoaște bătălia pentru putere de la nivelul Kremlinului, mai ales după ce a citit partea în care Gorbaciov descrie desemnările lui Andropov și mai apoi ale lui Cernenko, dibuie de îndată că ceva nu e în regulă. Prima desemnare și cea mai importantă a avut loc în Politbiro.

Citind Memoriile lui Gorbaciov ai impresia că după moartea lui Cernenko, nimeni din interiorul puterii comuniste nu-și dorea funcția de secretar general. Cei de la care ne-am fi așteptat să tragă sfori pentru a obține nominalizarea, în condițiile în care decedatul nu lăsase un înlocuitor, la ședința Politbiro, se grăbesc să-l propună pe Mihail Sergheievici Gorbaciov.

Erau aceștia fascinați de personalitatea fostului secretar cu Agricultura?

Se afirmase spectaculos Mihail Gorbaciov o dată intrat în conclavul zeilor prin revoluționarea Agriculturii?

Nici vorbă.

Atunci de ce-l propun grei precum Gromîko, Tikhonov? Descriind atmosfera de entuziasm de la Plenara CC, ținută după ședința Politbiroului, Gorbaciov vrea să ne sugereze că greii partidului au ținut cont de simpatia de care se bucura tînărul lider în rîndul activiștilor. Mai înainte însă, tot Gorbaciov povestise că Plenarele nu făceau altceva decît votau entuziaste propunerile Politbiroului.

Explicația desemnării lui Gorbaciov fără a o luptă aprigă, tipică lumii comuniste și nu numai, pentru că bătălii crunte pentru putere sînt în toate partidele și în toate găștile, stă în poziția dobîndită de el pe timpul lui Andropov. Încă de pe vremea bolii lui Andropov, Gorbaciov prezida ședințele Biroului Politic prin rotație cu Cernenko. Mult mai important el răspunde de facto de Secretariat. Cum Cernenko era deja pe moarte cînd a devenit secretar general, prezidarea ședințelor de Birou Politic au rămas în seama lui Gorbaciov.

Cernenko a fost de acord. Și asta din simplul motiv că Gorbaciov era un ins deștept, dotat, dar de o slugărnicie inteligentă, subtilă, care făcea plăcere șefului, încîntat să vadă o astfel de personalitate ascultîndu-l și nu dîndu-se mare.

De fapt, așa cum sugerează el în Memorii, Gorbaciov a fost favoritul lui Andropov și cred că și al KGB-ului. În cazul Gorbaciov a funcționat explicația alegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția supremă. Greii partidului, toți bătrîni, erau dați gata de comportamentul de nepoțel al lui Nicolae Ceaușescu față de ei.

Cel mai tînăr membru al conducerii, conducătorul Organizatoricului, Nicolae Ceaușescu știa să fie respectuos ca orice tînăr bine educat cu bătrînii. Ascultarea bătrînilor nu făcea parte din slugărnicie, ci din respect. Dacă un bătrîn s-ar fi purtat cu ei asemenea tînărului Ceaușescu, respectivul ar fi fost privit cu suspiciune.

La fel și cu Mihail Gorbaciov. Tînăr prin raportare la ceilalți membri ai conducerii, el nu putea fi altfel decît respectuos cu aceștia. N-a contat un timp în lupta pentru putere de la Kremlin, deoarece era din altă generație decît matusalemicii. De aceea bătrînii au optat pentru el. De aceea și Gorbaciov, în Memorii, nu merge la rădăcina lucrurilor.

_{Foto sus:
Nicolae Ceaușescu, alături de Mihail Gorbaciov, la întâlnirea
liderilor statelor participante la Tratatul de la Varșovia. Berlin,
29 mai 1987 (© Bundesarchiv, Bild 183-1987-0529-029 / CC-BY-SA 3.0)}