Expansiunea roman─â: na┼čterea unui imperiu jpeg

Expansiunea roman─â: na┼čterea unui imperiu

De-a lungul istoriei sale, Roma a cunoscut o expansiune considerabil─â, ├«n urma c─âreia a ajuns de la un ora┼č-stat italic un adev─ârat imperiu. Dar de ce s-a extins? Theodor Mommsen vorbea despre misiunea civilizatoare a Romei, dar aceasta este mai degrab─â un efect dec├ót o cauz─â. Teoria oricum se na┼čte ├«ntr-un anume context, ├«n timpul cre─ârii imperiilor coloniale, ceea ce-l face pe autor s─â aplice ideologia epocii sale antichit─â┼úii. Mai degrab─â romanii sunt cei care au fost supu┼či unui proces de civilizare, prin intermediul importurilor culturale.

S─â fi fost expansiunea o consecin┼ú─â a luptei politice? Par┼úial da, pentru c─â uneori magistra┼úii declan┼čau un r─âzboi pentru a dob├óndi prestigiu, glorie militar─â, respect din partea comunit─â┼úii, precum ┼či pentru a ├«ngro┼ča r├óndurile clien┼úilor din provincial cucerit─â. ├Än plus, ├«n cadrul luptelor politice, dac─â plebeii se folosesc de secesiune, patricienii se folosesc de recrutare, fiindc─â sub arme plebeii nu mai puteau cauza probleme.

Dar nici teoria conflictului nu trebuie absolutizat─â, o expansiune premeditat─â nefiind posibil─â de-a lungul at├ótor secole. Iar un general putea avea acces la magistraturi ┼či c├ónd era ├«nvins, gloria militar─â dob├óndind un rol decisiv ├«n Republica t├órzie, dup─â reforma lui Caius Marius. Au fost ┼či cauze economice, dac─â ne referim de pild─â la r─âzboaiele cu Carthagina sau cu salassii, c├ónd lupta se duce pentru controlul drumurilor comerciale din mediterana, respectiv pentru minele aurifere. Cre┼čterea demografic─â este ┼či ea o cauz─â a expansiunii, de┼či dup─â expansiunea ├«n Mediterana romanii sunt reticen┼úi ├«n ceea ce prive┼čte fondarea de colonii. Despre raid de prad─â putem vorbi doar ├«n cazul Romei timpurii. Se ├«ntrevede deci un cumul de factori, mascat de propaganda roman─â prin ideea de ÔÇťr─âzboi dreptÔÇŁ.

Expansiunea cuprinde mai multe etape. ├Än primul r├ónd, Roma devine st─âp├óna Italiei. Pozi┼úia strategic─â, ├«ntre lumile etrusc─â ┼či greac─â, permite hegemonia ├«n confedera┼úia latin─â, ├«n urma r─âzboaielor dintre 498 ┼či 493 a.Hr. Domina┼úia este contestat─â ├«ntr-un alt r─âzboi, care va duce la desfiiin┼úarea confera┼úiei (338 a.Hr.). Intre 406 ┼či 396 a.Hr. se va consuma un episod important, acela al r─âzboiului cu cetatea etrusc─â Veii, care va fi distrus─â. Dar ┼či romanii sufer─â o ├«nfr├óngere din partea cel┼úilor, ├«n b─ât─âlia de la Allia (18 iulie 387 a.Hr.), c├ónd ace┼čtia cuceresc ┼či Roma, except├ónd Capitoliul. Dup─â retragere, romanii se vor ├«nconjura cu un sistem defensive.  R─âzboaiele cu samni┼úii (343-341, 326-304, 298-290) au drept cauz─â tratatul dintre Roma ┼či ora┼čul Capua, care ├«l scotea de sub autoritatea samni┼úilor. ├Än ciuda unor ├«nfr├óngeri precum cea de la Caudium (321 a.Hr.), romanii vor desfiin┼úa puterea politic─â etrusc─â ├«n urma b─ât─âliei de la Sentium din 295 a.Hr. Spre sud, Roma se love┼čte de un adversar puternic. Tarentul, colonie a Spartei, cheam─â ├«n ajutor pe Pyrrhus, regele Epirului, care ├«i invinge pe romani la Heracleia (280 a.Hr.) Legiunea roman─â ├«nv─ât─â ├«ns─â s─â se adapteze ├«n fa┼úa armatelor de tip elenistic, provoc├ónd pierderi epirotului la Ausculum (279), dar nu decisive. Ob┼úin├ónd doar succese minore ├«n Sicilia, Pyrrhus este ├«nfr├ónt la Beneventum ├«n 275 a.Hr., ceea ce ├«l determin─â s─â renun┼úe la preten┼úiile asupra Occidentului. Roma domin─â clar Peninsula italic─â. Pe plan cultural ins─â, elenismul cucere┼čte aristocra┼úia roman─â. Apar primele monede romane de argint, dup─â modelul drahmei, iar sclavul Livius Andronicus traduce Odiseea ├«n latin─â.

punic wars 6 0 jpg jpeg

C├ót despre r─âzboiale cu punii, principal motiva┼úie a fost cea economic─â. Carthagina ├«┼či extinde st─âp├ónirea asupra Sardiniei, Corisc─âi ┼či vestului Siciliei, navele sale st├ónjenind concuren┼úa greceasc─â, etrusc─â ┼či italic─â. De┼či pierd ├«n confrunt─ârile cu etruscii de la Alalia, Cumae, ┼či cu grecii la Himera, comer┼úul este ├«n continuare monopolizat de carthaginezi. ├Än plus ├«n Hispania de┼úin o serie ├«ntreag─â de factorii. ├Äntre 264 ┼či 241 a.Hr. se opun dou─â cet─âti de frunte ale lumii occidentale, romanii adjudec├ónd Victoria doar ├«n momentul ├«n care ├«┼či exploateaz─â puterea maritim─â.

Pretextul ├«l constituie intrarea ├«n alian┼úa roman─â a mamertinilor, mercenari ├«n slujba tiranului Siracuzei, care se stabilesc la Messana, de orientare antisiracuzan─â. Speriati de noul tiran al Siracuzei, cer ajutor romanilor, gest interpretat ca un amestec ├«n trebuirle Siciliei. ├Äncheind pace cu tiranul, mamertinii se dezic de ajutorul roman, ceea ce provoac─â ostilit─â┼úile. Raidurilor piratere┼čti pune romanii le r─âspund prin crearea unei flote de r─âzboi, ├«n 260 a.Hr., flot─â ├«mbun─ât─â┼úit─â fat─â de modelul carthaginez prin crearea unor pun┼úi mobile prev─âzute cu c├órlige la prov─â. Romanii invadeaz─â Africa ├«n 256 a.Hr., flota roman─â condus─â de consulii Atilius Regulus ┼či Manlius Volso ├«nving├ónd una carthaginez─â.

Expedi┼úia se soldeaz─â ├«ns─â cu un dezastru pentru romanii care ├«n 255 a.Hr. pierd toat─â armata. ├Än Sicilia r─âzboiul stagna, romanii f─âc├ónd cu greu fa┼ú─â armatelor de elefan┼úi carthaginezi ┼či comandantului Hamilcar Barcas. Dar ├«n 241 a.Hr. cet─â┼úeni romani boga┼úi contribuie la construc┼úia unei flote de r─âzboi, care ob┼úine Victoria in insulele Aegate. Pacea prevedea urm─âtoarele:Carthagina renun┼úa la Sicilia, se restituiau prizonierii, nu trebuia s─â se ofere asisten┼ú─â alia┼úilor, se pl─âtea o desp─âgubire de 3200 de talan┼úi. Romanii ocpu─â Sicilia, primul teritoriu extraitalic. Pe plan institu┼úional expansiunea determin─â crearea promagistraturilor.

Al doilea r─âzboi punic se leag─â de numele lui Hamilcar Barcas, care ini┼úiaz─â o campanile ├«n Hispania, pe care o transform ├«ntr-un domeniu personal. Roma ├«ncearc─â st─âvilirea expansiunii romane printr-un tratat cu cetatea Saguntum, atacat─â ├«ns─â de fiul lui Hamilcar, Hannibal. Av├ónd la dispozi┼úie 90.000 de infanteri┼čti, 12.000 de c─âl─âre┼úi ┼či 37 de elefan┼úi, comandantul pun porne┼čte spre Italia. Aleg├ónd un drum care trecea peste Pirinei ┼či Alpi, mai sigur din punct de vedere militar dec├ót cel maritim, plus c─â avea avantajul surprizei ┼či al colabor─ârii cu cel┼úii.

800px Schlacht bei Zama GemAlde H P Motte jpg jpeg

La Ticinum ┼či Trebiae consulii Cornelius Scipio ┼či Sempronius Longus sunt ├«nvin┼či, dezastrul roman continu├ónd pe malul lacului Trasimenus. Dup─â dictatura lui Fabius Maximus, care promovase evitarea b─ât─âliei ├«n c├ómp deschis, consulii din anul 216 a.Hr., Aemilius Paulus ┼či Terentius Varro, se v─âd nevoi┼úi s─â ac┼úioneze, date fiind devast─ârile produse de puni. Astfel, are loc b─ât─âlia de la Cannae, una din cele mai mari catastrofe militare din istoria roman─â. 70.000 din cei 76.000 de solda┼úi romani cad pe c├ómpul de lupt─â. De partea lui Hannibal trec ┼či comunit─â┼úile alia┼úilor italici din Italia de sud. Alianta ├«ncheiat─â cu Filip al V-lea al Macedoniei conduce la deschiderea unui nou front ├«n Balcani. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru ca Hannibal s─â-┼či continue succesele, lipsindu-i spirjinul Carthaginei.

├Än Hispania, unde este numit comandant cu puteri proconsulare P. Cornelius Scipio, se lichideaz─â ├«ntre 210 ┼či 206 a.Hr. domina┼úia pun─â. Hannibal nu mai are succes nici ├«n Italia, unde pierde Capua, ├«n plus, fratele s─âu Hasdrubal este ├«nfr├ónt, la fel ca ┼či cel─âlat frate, Mago. Scipio debarc─â ├«n Africa ├«n 204 a.Hr., iar doi ani mai t├órziu, la Zama, romanii se r─âzbun─â pentru dezastrul de la Cannae. Tratatul impus de romani con┼úinea prevederi moderate:ced─âri de teritorii, plata a 200 de talan┼úi anual, purtarea r─âzboiului ├«n Africa doar cu acordul Romei. Cu alte cuvinte, se sf├ór┼čea independen┼úa politic─â a Carthaginei, dar acesteia i se permitea existen┼úa ca aliat. Al treilea r─âzboi punic s-a rezumat la asediul Carthaginei, ├«ntre 149 ┼či 146 a.Hr., din cauza preten┼úiei aberante de a transfera ora┼čul ├«n interior. La finele r─âzboaielor punice, Roma scap─â probabil de cel mai mare competitor din ├«ntreaga sa istorie.

Expansiunea nu se opre┼čte ├«ns─â aici, pentru c─â urmeaz─â orientul elenistic. Implicarea efectiv─â a Romei ├«n politica lumii elensitice dateaz─â de la finele secolului al III-lea, c├ónd ├«n vremea r─âzboiului cu Hannibal acesta ├«ncheie alian┼úa cu Macedonia. Romanii se r─âzboiesc cu macedonenii, eveniment  finalizat cu pacea de la Phoinike din 205 a.Hr. Acuzat─â c─â nu respect prevederile tratatului, Roma ├«ntreprinde un al doilea r─âzboi, ├«ntre 200 ┼či 197 a.Hr., ├«n care atac─â direct regatul. La Kynoskephalai legiunea roman─â c├ó┼čtig─â ├«n fa┼úa falangei macedonene. Pacea de la Elateia prevedea autonomia cet─â┼úilor grece┼čti din Asia ┼či Europa, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afar Macedoniei, predarea transfugilor romani. Generalul Quinctius Flaminius proclaim la Corinth libertatea ora┼čelor grece┼čti.

viriathus insider7 jpg jpeg

Dar lucrurile nu se rezolvă. Regele Siriei Seleucide, Antiochos al III-lea Megas, intervine în Grecia în 192 a.Hr., erijându-se în eliberatorul grecilor aflaţi în fapt sub protectorat roman. Înfrânt la Thermopylai în 191 a.Hr., Antiochos se retrage în Asia, unde mai suferă o lovitură la Magnesia, în 189 a.Hr. Ce prevedea pacea de la Apameea? Cedarea posesiunilor din Asia Mică, obligaţia de a-l preda pe Hannibal, predarea flotei, despăgubirea de război, interzicerea recrutării de marcenari. Practic Roma are de acum rolul de arbitru al lumii elenistice. Mai există încercări de răsturnare a hegemoniei acesteia, cum este cazul celui de-al treilea război macedonean (171-168 a.Hr.) Perseus, fiul lui Filip, pierde însă în confruntarea de la Pydna, iar regatul său se împarte în state tributare Romei. O revoltă a unui presupus fiu al lui Perseus, Andriscos, duce la transformarea Macedoniei în provincie romană (148 a.Hr.).

Ascensiunea Romei nu se opre┼čte aici, evenimentele urm─âtoare aduc├óndu-I statutul de singura putere din lumea mediteraneean─â. ├Än 146 a.Hr. Grecia este anexat─â Macedoniei, tot acum este fondat─â provincial Africa, regatul Pergamului, nucleul viitoarei provincii Asia, r─âm├óne mo┼čtenire Romei, mai sunt anexate Gallia (58-52 a.Hr.), se creeaz─â provinciile Pont, Bithynia, Siria ┼či Cilicia ├«n urma campaniilor ├«mpotriva lui Mithridates al VI-lea. Cel care va c─âdea ultimul este Egiptul, ├«n 30 a.Hr., c├ónd Octavian ├«l ├«nvinge pe Marcus Antonius ├«n r─âzboiul civil.