Examenul de Bacalaureat la limba rusă, la Școala Centrală de fete, după instaurarea comunismului

Michaela Maria Margareta Dinulescu a terminat cursurile Școlii Centrale de fete în anul 1949, când se instaura comunismul în România. Evident, schimbările aduse de Armata Roșie nu aveau cum să nu influențeze sistemul de învățământ încă din primii ani.

Așa se face că tinerele fete s-au trezit că, în ultimul an de studii, trebuie să învețe limba rusă și să dea și examen de Bacalaureat la limba invadatorilor. „Pentru toate elevele a fost un șoc, fiind nevoie în doar câteva luni să învețe limba rusă și să dea și examen final. Norocul lor a fost că au avut o profesoară de limba rusă care a reușit să le convingă că pentru viitorul lor este bine să aibă o notă mare la examen. Pentru asta, trebuiau să învețe doar câteva lozinci în limba rusă: «Trăiască Stalin!» și «Trăiască Armata Roșie eliberatoare!». Toate elevele din generația bunicii mele au învățat aceste cuvinte și toate au luat nota 10“, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ Alexandru Mexi, nepotul Michaelei Dinulescu.

Tânărul arhitect peisagist, care a elaborat și un proiect de restaurare a grădinilor Școlii Centrale de fete, a aflat de la bunica sa și de la fostele ei colege, care s-au întâlnit mulți ani după ce au absolvit, mai multe povești. Bătrânele doamne, care au fost educate la această școală, își aminteau întotdeauna cu plăcere de cursurile de bucătărie, de orele de croșetat, de caietele de caligrafie. „Aici, povestea bunica mea, a învățat bunele maniere care se cereau în perioada interbelică. Pe de altă parte, toată viața ei, bunica a croșetat și a mâncat bulete de cașcaval, pe care a învățat să le prepare aici“.

Chicotind, bătrânele doamne își aminteau cum se întâlneau pe ascuns cu băieții de la Liceul „Dimitrie Cantemir“, aflat în apropiere. Erau cursuri, și-au amintit ele, pe care le făceau împreună, în aceeași sală de clasă. De o parte stăteau băieții, iar de alta fetele. Acest lucru nu era o barieră de netrecut pentru nimeni, astfel că, atunci când profesorii nu erau atenți, aveau loc strângeri de mână între elevi, iar bilețelele săreau dintr-o parte în alta a clasei. După ore, nu de puține ori, băieții de la liceu au fost prinși în vreme săreau gardul Școlii Centrale ca să se întâlnească cu fetele.

La finalizarea studiilor, întreaga generație a făcut o comandă de inele de argint, gravate la interior: „SCF 1949“. Supărate fiind pe latină, au luat caietele și le-au îngropat în curtea școlii în timp ce cântau imnul „Pe-al nostru steag e scris Unire“: „În veci noi vom urî latina/ Şi fizica vom preamări/ Mâna noastră e înarmată/ Şi-n hic et hoc crunt va lovi/ Sus fizica-i deviza noastră/ Şi cu sfinţenie-o vom păstra/ Latina numai să-ndrăznească/ Să protesteze, va vedea./ Şi-n Cartea Veşniciei scrie/ Că şi latina va pieri/ Iar scumpa noastră fizică/ În veci, în veci va înflori“. Din aceste versuri, pare că elevele erau pasionate de fizică, dar adevărul este altul: nu au găsit o rimă mai bună.

Dar anii au trecut și fetele care au urât și latina și fizica au devenit bunici, dar și-au păstrat spiritul tânăr. Michaela Mexi, care a urmat apoi Facultatea de Construcții și a lucrat ca desenator tehnic la proiecte de facilități industriale, a dorit să mai vadă o dată în viață școala unde a învățat să devină o domnișoară și, cu ocazia Porților deschise, a pătruns din nou în clădirea în care altădată zburda pe holuri. Acum se ținea de brațul nepotului, dar ochii alergau în căutarea imaginilor tinereții. „A plecat cu un gust amar, pentru că se schimbase foarte mult școala așa cum și-a amintea ea în 1949“, ne-a mărturisit nepotul ei. Bunica a murit în anul 2014, dar a lăsat moștenire arhiva de imagini cu școala de altădată, pe care ea și fostele ei colege au păstrat-o timp de mulți ani, într-un scrin vechi. Într-una dintre imagini se află și chipul doamnei Elena Malaxa, profesoara severă, dar pe care elevele au iubit-o în mod deosebit.

Citește mai multe amănunte despre istoria Școlii Centrale de fete pe adevarul.ro