Eroismul de fațadă al comuniștilor români: propaganda comunistă și iluzia independenței față de Kremlin
Academia Republicii Populare Romîne publica materiale științifice pentru a demonstra că realizările din comunista eră sunt de calitate superioară și un domeniu important era considerat cel de Geografie, autorii având comunicări despre relief și climă, dar cele mai interesante erau cele privind resursele din teritoriul cucerit începând din primăvara anului 1944.
Industrializarea forțată implica o exploatare fără milă a bogățiilor din adâncuri și orice informație putea să fie valorificată de agenții noului regim politic, cei aduși la putere de tancurile sovietice în urma distrugerii statului național român.
Primul volum a apărut în 1954 și a avut un tiraj de 4.000 de exemplare, ceea ce era cumplit de puțin în raport cu misiunea unei publicații științifice, mai interesantă decât informația de propagandă din epoca Dej.
Din păcate, numărul de exemplare a fost redus și volumul al VII – lea din 1960 a mai avut hârtie pentru 1.600 de reviste. Autoritățile de la București duceau sistematic campanii de economisire a hârtiei tipografice și se încerca o utilizare absolut rațională în scopuri propagandistice. Știința adevărată nu era în centrul atenției regimului, chiar dacă se spunea că se acționează în spirit științific.
Nu s-a găsit cineva din statele comuniste, mai ales din Uniunea Sovietică, să analizeze și să critice furibund vreun material publicat la București. Politrucii erau experți în a se lega de vreo virgulă sau o expresie. Publicațiile erau imprimate și apoi repede uitate de cei de specialitate și, mai ales, de către conducători, cei prea puțin interesați să citească și să înțeleagă ceva în mod real.
Cadrul universitar Emil Borisovici Valev a scris un oarecare articol de geografie economică în vederea dezvoltării producției de mărfuri în lagărul socialist și a fost atacat deosebit de violent într-o campanie desfășurată timp de câteva luni în cursul anului 1964 și care a încetat brusc în octombrie la căderea grupării Hrușciov de la putere. A fost un complot perfect organizat și nu s-a lăsat cu vărsare de sânge. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un fericit pentru că a fost în tabăra învingătoare, dar nu s-a bucurat prea mult de victorie din cauza agresivității cancerului.
Ideea despre eroismul și patriotismul conducerii comuniste de la București a fost cultivată după 1989 în paginile cărților de istorie. Ar cam fi timpul să se renunțe la eroii mincinoși din 1964, cei ce stăteau pe oasele savanților adevărați ai neamului românesc. Vitejia celor de la putere a constat în a combate un amărât de studiu științific, publicat într-o oarecare publicație a unei universități din Moscova.
Studiul lui Emil Borisovici Valev ar fi fost puțin cunoscut și ar fi murit în paginile unei reviste prăfuite. Cititorii sovietici ar fi trecut peste gândurile scrise cu pricepere de cercetătorul de origine bulgară și ar fi învățat câte ceva din materialele despre Uniunea Sovietică în vederea trecerii unor examene sau în vederea realizării documentării pentru o licență.
Interesant este că istoricii și masele mai cred că un regim impus de tancurile sovietice și care supraviețuia datorită relațiilor cu colosul vecin putea să se opună în mod real pretențiilor Kremlinului și să reprezinte interesele neamului românesc.
Specialiștii în cercetarea trecutului au fost încântați de gestul din cursul anului 1964, dar încă n-au putut să priceapă că România nu era decât o oarecare republică din marele lagăr socialist și nu putea să existe vreo urmă de independență pe meleagurile românești. Totuși, teza despre eroism a rămas în paginile cărților de Istorie.
Foto sus: București, Aeroportul Băneasa. Plecarea delegației PCUS, care a participat la lucrările celui de al VIII-lea Congres al PCR, iunie 1960 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 55/1960)
Mai multe pentru tine...
