Dictatura instaurată de Carol al II-lea, sprijinită de elitele politice și administrative

Prin dictatura instaurată într-o noapte (10 spre 11 februarie 1938), Carol al II-lea va beneficia de cei mai buni oameni din întregul spectru politic al momentului:

Armand Călinescu, Gheorghe Tătărăscu, Victor Iamandi, Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga, culeşi din partidele pe care Suveranul le subminase fără încetare, an de an, din iunie 1930, alcătuiau o castă de profesionişti ai politicii.

Mai jos, în structurile Justiţiei şi în cele ale Administraţiei se găseau veritabile eminenţe ale meseriei. Şi totuşi, cu aceşti oameni la vîrf, România Mare devine România Mică şi, mai grav, se vede obligată să se înjuge la carul Germaniei lui Hitler.

Ce le lipsea oamenilor lui Carol al II-lea de li se poate pune în responsabilitate mărimea unor furtuni cu atît de grave efecte pentru soarta ţării? Indiscutabil, ceva despre care specialiştii spun că n-are ce căuta în politică: Simţul moral.

Asociat, deseori, cu idealismul naiv în plan financiar, cînd nu e identificat cu prostia pur şi simplu, simţul moral dă unei personalităţi ceea ce acesteia îi trebuie mai ales în vremuri tulburi: Catargul.

Oamenii Măriei Sale erau funciarmente oportunişti.

Asta înseamnă tentaţia de a fi în stare de orice pentru a obţine un profit. În timpuri normale, absenţa catargului etic sau ideologic nu se simte în planul destinului personal, ba, mai mult, e argument de succes garantat.  Lucrurile se schimbă în vremuri şui. Evenimentele se precipită gîfîitor, în fiece moment se iveşte un fapt ce ţi se pare profitabil, din care crezi că poţi ciuguli cîte ceva.

Asta dă personalităţii o obositoare agitaţie, o epuizare prin aruncarea în mai multe direcţii. Cam aşa arătau vremurile din vecinătatea celui de Al Doilea Război Mondial. Vremuri tulburi, ilogice, dominate de imprevizibil. Oamenii politici n-aveau însă catarg moral sau  ideologic.

Fără minimă credinţă în ceva, ei s-au dovedit ineficienţi. S-au risipit în decizii luate pe loc, toate sub semnul succesului de o clipă, satisfăcătoare în vremelnicie, dezgustătoare în eternitate. Aviz oportunismului politic de azi! (Din volumul De la Fondul Antonescu la conturile lui Ceaușescu, Eseuri, note, documente)