Confruntarea Carol al II-lea – Stelian Popescu: Un Bandit față în față cu un Mogul de presă

Grație contribuției aduse de Securitate la istoria literaturii române prin păstrarea manuscriselor în Arhivă, în 2000 au fost tipărite la editura Albatros, sub conducerea inegalabilei Georgeta Dimisianu, Amintirile lui Stelian Popescu.

Marele gazetar interbelic, o instituție a epocii respective, și-a scris în 1940 memoriile. Au venit Războiul, Lovitura de stat de la 23 august 1944, colonizarea rusească, rămînerea lui Stelian Popescu în străinătate și, evident, condamnarea în Procesul ziariștilor români acuzați de fascism. Manuscrisul a fost confiscat de autorități la o percheziție din 1945. S-a păstrat însă intact în Arhiva Securității, astfel că după 1989 a putut fi redat opiniei publice în totalitate, așa cum l-a lăsat autorul.

Volumul cuprinde, printre altele, un Document de excepție:

Stenograma audienței marelui ziarist la Carol al II-lea, petrecute prin iunie 1930, după venirea Regelui pe tron.

Stelian Popescu nu e un simplu jurnalist interbelic. Asemenea lui Pamfil Șeicaru, e director de Trust de presă, politician și activist civic împotriva Revizuirii tratatelelor de după Primul Război Mondial. Pentru înțelegerea Stenogramei trebuie să precizăm cîteva amănunte:

Carol al II-lea îl primește în audiență la puțin timp după revenirea în țară, prin Lovitura de stat care l-a dat jos de pe Tron pe fiul său, Mihai. Cîtă vreme noul Rege a fost în exil, Stelian Popescu s-a manifestat ca dușman al lui Carol al II-lea nu numai în postura de director, de proprietar și analist al Universului, dar și ca ministru al Justiției în Guvernele PNL Brătianu. După venirea lui Carol al II-lea, eveniment care a răsturnat întreaga scenă politică, foștii dușmani, din politică, dar și din presă, caută să se acomodeze cu noua realitate. Asemenea lui IG Duca mai tîrziu, Stelian Popescu e obligat să ia drumul compromisului pentru a supraviețui.
Adversarul Trustului Universul e Trustul Adevărul – Dimineața. Nu doar din punct de vedere publicistic, dar și din punct de vedere comercial.

Chiar de la început se distinge ostilitatea lui Carol al II-lea față de Stelian Popescu. Sub o minimă politețe, Regele dă curs reprosurilor față de Universul:

„Stelian: Să trăiți, Maiestate!

Regele: Ce mai faci?

– Mulțumesc, Maiestate, muncesc ca să scap de nevoi.

– Ai făcut o construcție frumoasă, mare; cît ești dator?

– Nimic, Maiestate.

– Cu ce ai făcut-o?

– Prin noi înșine, Maiestate, principiul lui Vintilă.

– Tot nu te-ai lăsat de liberali?

– Nu am avut niciodată nimic cu ei, Maiestate. Eu nu sunt înscris în nici un partid.

– Nu ești înscris în nici un partid?

– Nu.

– Dar atunci cum ai fost ministru în guvernul trecut?

– Guvernul trecut a fost un guvern de coaliție. A fost în el și Lupu și Argetoianu, care nu erau liberali.

– Ei, lasă-i în pace!

– Ba da, au fost în el și 4 țărăniști.

– Bine, dar acela era guvernul lui Știrbey?

– Ce are a face. Vorba e că nu erau numai liberali. Liberalii au guvernat foarte bine, în orice caz nu ca acum; și, apoi, eu am intrat în guvern, pentru că mi s-a cerut în special de defunctul dv. tată, Regele Ferdinand.

– Eu nu aș fi primit.

– Dar dacă M.V. mi-ați cere acum un astfel de lucru și eu aș refuza, ce ați zice?

– Te-aș aproba.”

Pe același ton, mărturie a atmosferei tensionate, discuția se concentrează asupra proprietarului de Trust Stelian Popescu și nu asupra publicistului Stelian Popescu:

„Regele Carol al II-lea: – Și nu ești dator nimic pentru construcție?

– Numai 20 de milioane, pe care le voi plăti anul acesta.

– Ce ai făcut acolo?

– Ateliere mari, spațioase, am adus mașini noi și am făcut și un local de administrație și redacție, cum nu se găsește decît rar și în străinătate.

– Ce politică faci acum?

– Politică națională și de ordine, ca întotdeauna.

– Nu a fost așa de cîtăva vreme.

– Poate aveți această impresie din cauza opoziției ce fac guvernului Maniu, pe care-l consider greșit în tot ce face și vătămător țării.

– Acum a plecat, a plecat guvernul Maniu. (…)

– Dar mai bine să te lași de politică. Vezi, eu te-am făcut să aștepți pînă ce am dat această audiență.

– Am crezut, Maiestate, că s-a întîmplat că erați ocupat cu alte treburi, nu ca pedeapsă. Căci de aș fi știut că era așa nu mai veneam aici.

– Nu ca pedeapsă, dar să înțelegi să nu mai faci politică.

– Eu nu am venit aici, Maiestate, cînd alții se îmbulzeau fiindcă am crezut că nu este necesar să vă fac declarații de credință cînd vă fac toți. Aduceți-vă aminte că în ceasul cînd nimeni nu mai era lîngă M.V. eu am venit la Milano și m-am pus la dispoziția M.V., dar nu m-ați primit.

– Atunci nu se putea face nimic.

– De atunci și pînă azi nici eu și nici «Universul» nu am schimbat linia de conduită față de dinastie.

– Ba da.

– Colecția e de față.

– Eu am citit mereu «Universul» și nu a fost așa totdeauna. Nu zic des, dar a fost.

– Eu nu-mi aduc aminte.”

Se vede limpede din acest fragment că Stelian Popescu a cerut audiența, c-a obținut-o cu greu, deoarece Maiestatea Sa avea un dinte împotriva lui și că la această audiență Carol al II-lea i-o spune și nu oricum, ci cu brutalitate.

Desigur, Stelian Popescu era un mogul. Da, dar el întruchipa Presa din România interbelică. Regele Carol al II-lea știe însă că pînă și un mogul de puterea lui Stelian Popescu depinde de el și în consecință îl tratează fără menajamente.

Vine vorba despre politica noului Rege. Prilej ca mogulului să i se spună direct, banditește, că trebuie să treacă de partea lui Carol al II-lea:

„Regele Carol al II-lea – Trebuie să se muncească mai mult. Ai văzut că la Cluj am spus că munca nu este numai o datorie, ci o disciplină.

– Da, Majestate, și a venit vremea ca ea să fie impusă chiar cu forța, dar nu cu scrisori cum a făcut Mihalache. Ați fost cu trenul zilele acestea la București și ați văzut că nu este nici un ogor făcut. În schimb, ministrul spunea țăranilor că statul le va plăti datoriile. Ce fel de guvern este acesta?

– Să-mi dai concursul în direcția aceasta.

– Tot concursul.

– Dar să te lași de politică și să faci din «Universul» ceea ce a fost înainte. Azi ai pierdut din cititori. Ți-a luat «Dimineața» înainte, căci ei nu fac politică și au informații mai controlate.

– Este o glumă sau o calomnie a românilor pe care îi combat și a străinilor care mă urăsc pe nedrept.

– Dacă ți-ai vedea numai de ziar nu ar fi așa. Amestecul acesta îți face rău. Și «Ordinea» ți-a făcut rău.

– Dar «Ordinea» este numai în editură la mine.

– Am aflat și eu asta acum, dar lumea cealaltă crede cum am crezut și eu pînă acum. De ce n-o gonești de acolo?

– Eu am casă de editură, Majestate. M-am instalat să pot tipări 20 ziare zilnic. De ce să o gonesc? Dacă încep cu ea, mîine va trebui să gonesc și pe Iorga cu «Neamul Românesc» și așa mai departe.

– Și «Neamul Românesc» e acolo?

– Da.

– De ce nu s-a dus «Ordinea» cu Tancred la «Dimineața» s-o tipărească acolo?

– Pentru că acolo nu pot tipări.

– Presa face mult rău.”

Unul dintre scopurile lui Carol al II-lea e intimidarea lui Stelian Popescu. Așa se explică referirea la depășirea Universului de către Adevărul și Dimineața, ziarele Trustului cu care proprietarul Universului se dușmănește de moarte:

„– Aceste două ziare mari: «Universul» și «Dimineața», dacă mi-ar da concursul și nu ar face politică, s-ar putea face lucruri mari. «Dimineața» are mai mare tiraj ca «Universul».

– Nu este exact.

– Ce tiraj ai acum?

– Aproape 150.000 foi zilnice.

– Tot atîta are și «Dimineața» și erai înaintea ei.”

Vine și momentul aranjamentului. Stelian Popescu a fost lovit de Guvernul țărănist, dușman al Universului, prin tăierea unei surse de tiraj. Stelian Popescu se plînge de asta Maiestății Sale. Carol al II-lea sesizează momentul de negustorie și acționează ca atare:

„Stelian Popescu – Eu nu am pierdut, dar m-a ajuns «Dimineața», fiindcă acum este guvernamental și apoi eu am avut și altă lovitură. S-au interzis premii pe baza legii loteriilor și premiile au fost un mijloc extraordinar pentru atragerea cititorilor. Așa s-a dezvoltat cititul ziarelor.

– De ce nu-l introduci din nou?

– Mi-e frică de guvern să nu-mi aplice legea.

– Sunt atîtea loterii.

– Se cere autorizație și mie nu mi-ar da-o.

– Încearcă.

– Am să încerc din nou fără autorizare și am să văd ce am să pot. Concursul «Universului» îl aveți necondiționat în chestiuni de ordine, a ideii naționale și înlăturarea necinstei.

– Dar să nu faci politică.”

Prin să nu faci politică se înțelege să nu facă o altă politică decît cea de sprijinire a lui Carol al II-lea:

„Carol al II-lea: – Să mă ajuți.

– V-am spus că vă ajut. Chemați oameni cinstiți și cereți-le să muncească și M.V. să-i controleze numai.

– Dar dumneata să te lași de politică…

– V-am spus ce fel de politică înțeleg să fac eu.

– Să faci politică națională pentru Țară și Tron și vom fi prieteni. Eu acum uit tot trecutul. Așa am spus și cînd am venit.

– Ar părea că nu prea uitați, Majestate. (…)

– Majestate, nu vreau să abuzez de bunăvoința dvs, vă rog să-mi dați voie să mă retrag.

– Ne-am înțeles. Țara, Ordinea și Tronul.

– Și contra necinstei.

– Am să vin să vizitez «Universul».

– Să veniți sănătos, Majestate, și vă salut.”

Relațiile dintre Stelian Popescu și Carol al II-lea vor rămîne mai departe reci, mai ales că Universul va sprijini puternic Mișcarea Legionară, pe Corneliu Zelea Codreanu.

Universului i se vor face multe șicane, mai ales în anii Dictaturi Regale.

În 1935, plătit de Elena Lupescu, Victor Eftimiu va semna broșura Jos laba de pe Tricolor! Demascarea lui Stelian Popescu. Multe dintre documente publicate fuseseră date autorului de Siguranță.

Rămîne însă ca un exemplu de banditismul lui Carol al II-lea, dar și de cum era tratată presa în anii interbelici de puternicii zilei, această Stenogramă a audienței lui Stelian Popescu la Carol al II-lea.

_{Foto sus: Regele Carol al II-lea și Stelian Popescu, directorul ziarului Universul (© Wikimedia Commons)}