Debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944 și salvarea românilor

Al Doilea Război Mondial a început în Europa după semnarea Pactului Molotov- Ribbentrop la 23 august 1939 si trupele germane au atacat în forță Polonia. Wehrmachtul si Luftwaffe au obținut succese militare deosebite în primii ani de război si apoi trupele germane au fost dispersate pe vaste suprafețe si angrenate în lupte pe fronturi lungi. În plus, resursele adversarilor sporeau de la o zi la alta prin intrarea în producție a unor noi fabrici ce erau adaptate pentru livrări de armament de mare serie. Forțele germane mai erau măcinate si de fanatismul cu care luptau militarii sovietici, cei ce erau sacrificați în masă de către conducerea comunistă pentru iluzia numită revoluția mondială.

Lunga coastă dinspre Atlantic era o adevărată invitație pentru forțele anglo – americane si strategii au plănuit străpungerea dispozitivului defensiv denumit Zidul Atlanticului, cel ce nu putea să fie puternic peste tot. A fost concepută Operațiunea Overlord si Marea Britanie a devenit un fel de imens depozit de armament, amploarea pregătirilor nefiind sesizată de către cercetarea germană cu avioane de recunoaștere. O mare parte a coastelor normande era apărată de Divizia 716 infanterie, era una statică si efectivele erau completate cu recruți proveniți din spațiul sovietic.

Mai slab dotată era cea denumită Divizia 709 infanterie, care nu avea mijloace motorizate pentru concentrări de efective, armament si, mai ales, aducerea de muniții grele. Cea mai dotată si instruită a fost Divizia 352 infanterie si forțele erau distribuite acolo unde pe harta generalilor americani se afla scris Omaha. Apărarea liniară din regiune era surprinzător de slabă, comandamentul german fiind convins că invazia va avea loc la nord de Sena.

Operațiunea de debarcare a început în noaptea de 5 spre 6 iunie 1944 prin ridicarea în aer a formațiilor de avioane si de planoare de mare capacitate. Normandia a fost luată apoi cu asalt de către parașutiștii îndelung antrenați si au ajuns celebre Diviziile 82 si 101 aeropurtate ale SUA. Această avangardă a fost urmată de flota de debarcare, cea care i-a șocat pe apărătorii germani prin dimensiuni si prin forța proiectilelor folosite în timpul bombardamentelor pentru deschiderea drumului forțelor de desant. Au fost deplasate 3.969 de nave cu diferite destinații si au fost suficiente pentru acțiunea din prima zi.

Efortul logistic a fost ușurat prin amenajarea unor porturi artificiale, nave vechi fiind scufundate pentru a limita forța valurilor generate de Oceanul Atlantic în Canalul Mânecii. Cum trupele utilizate în defensivă nu aveau suficient armament si antrenament, rezistența s-a prăbușit repede pe patru plaje, dar cea denumită Omaha a fost umplută cu trupurile militarilor americani ajunși direct în gura mitralierelor germane, renumite pentru tirul rapid si precis cu gloanțe de calibrul 7,92 mm. Forțele dispuse în prima linie aveau ca arme principale mitraliere de producție germană de tip MG-34 si MG-42 ce erau mari consumatoare de muniție.

Tunurile dispuse în fortificații si poziții camuflate au avut la dispoziție proiectile puține si multe tipuri nici nu se mai fabricau. A fost normal ca liniile defensive să cedeze. Aliații au avut si mult noroc în timpul debarcărilor din sectorul Utah. Navele de desant au fost deviate de la locurile indicate si au ajuns să lanseze infanteria în locuri slab apărate si au fost mai puțin de 200 de morți din cei 23.000 de luptători adusi pe continent.

Ceea ce s-a numit D-Day în termenii epocii s-a încheiat cu victoria forțelor venite din aer si de pe mare, pierderile cifrate la 12.000 de morți, răniți si dispăruți fiind considerate de către generali acceptabile în raport cu distrugerea diviziilor germane din zonă si cu formarea unui cap de pod în vederea lansării ofensivei în adâncimea teritoriului inamic. Nu se mai punea problema ca slabele forțe debarcate să fie alungate de pe continent din moment ce erau protejate de aviație si de tunurile grele de pe cuirasate.

Militarii germani credeau că aparțin unei rase superioare, dar proiectilele americane i-au convins că ideologiile vând multe teze false si minciuna este principalul instrument de guvernare pe timp de dictatură. Au fost făcute încercări de trimitere a blindatelor către zonele de coastă, dar ofițerii aliați n-au făcut economie de muniție. Se aflau în primele linii observatori de artilerie care dirijau prin radio tirul tunurilor de pe navele aflate în larg.

Numai cuirasatul USS Nevada, vapor de luptă avariat la Pearl Harbor în timpul atacului japonez din 7 decembrie 1941 si ulterior modernizat, a lovit țintele indicate cu proiectile înalt explozive ce aveau masa de 578 kg. Nu exista blindaj de tanc care să reziste la astfel de lovituri si nici la schijele ce loveau masinile în părțile laterale sau în spate. Existau în dotare si obuze de 680,4 kg. Cum aviația sau submarinele n-au intervenit, tanchiștii germani n-au avut vreo șansă să reziste focului inamic bine dirijat.

Chiar dacă unii istorici au minimalizat rolul cuirasatelor în război, puternica artilerie de la bord a fost utilă în timpul desfăsurării debarcărilor si se putea realiza un bombardament puternic la numai câteva sute de metri în fața primei poziții. USS Nevada a lansat 926 de proiectile de calibrul 356 mm si 3.491 de calibrul 127 mm. Wehrmachtul a încercat să respecte ordinele venite de la Berlin, dar diviziile statice au cedat teren în fața superiorității numerice a inamicului.

Divizia 352 infanterie a luptat cu înversunare, dar în iulie era deja considerată decimată si incapabilă să mai acționeze ca o mare unitate militară. Debarcarea din Normandia a dus si la distrugerea Diviziei 21 Panzer. Nu se putea acționa împotriva unui astfel de inamic decât cu efective reduse si deplasate cât mai discret. Nici nu se putea discuta de reluarea ofensivei în stilul spectaculos din 1940 din moment ce avioanele de atac la sol urmăreau orice țintă descoperită pe sosele si nu se făcea economie de cartuse, bombe si rachete.

Comandamentul german a fost responsabil în totalitate de cedarea dispozitivului defensiv deoarece a considerat că poate să facă economie de forțe în sectorul normand prin dispunerea trupelor slab instruite în cazemate ce se aflau în spatele unor obstacole naturale si antropice ce păreau greu de trecut.

Divizia 716 infanterie a primit drept misiune apărarea a 47 km de coastă, ceea ce însemna mai mult o supraveghere din moment ce o parte a forțelor se afla în rezervă. Unitatea nu avea pic de experiență de luptă si nici la capitolul înzestrare cu armament Reichul n-a putut să asigure aprovizionarea în mod corespunzător. Conducerea de la București era nemulțumită că nu sosesc arme, dar nici regimentele germane nu aveau arme moderne si apelau la ceea ce găseau prin depozite sau pe câmpurile de luptă.

Salvarea Occidentului

Victoria anglo – americană din 6 iunie 1944 a însemnat o mare realizare pentru locuitorii din spațiul românesc si efectele s-au văzut în timp. Dominația dictaturii comuniste a durat numai până-n 1989, cu emanații si după sângeroasele evenimente din decembrie. Existența lumii occidentale ca model a însemnat o permanentă scurgere de oameni spre vestul Europei si restul populației spera să ajungă să trăiască la standardele vestice si fără să fie torturați de politrucii regimului de dictatură totalitară si egalitaristă.

Fără debarcarea din 6 iunie 1944 ar fi existat un imens lagăr comunist, de durată si plin de asasini ce se declarau ocrotitori ai neamurilor si aducători de fericire ideologică. Au fost realizate programe de exterminare a elitelor popoarelor cucerite, dar nu s-a putut trece chiar la amploarea programelor staliniste din 1939 – 1941, cazul Katyn fiind doar vârful aisbergului sângeros. Stalin mai avea nevoie de tehnologie americană si britanică si a mai redus din amploarea masacrelor dorite cu mare plăcere de conducerea de la Moscova. Totusi, popoarele cucerite au fost devastate în urma acțiunii poliției politice ce se lăuda că este urmașa asasinei CEKA.

Înaintarea forțelor americane până-n mijlocul Germaniei naziste a dus la salvarea Occidentului de plaga comunismului si oamenii au fugit permanent spre vest. Din păcate, eforturile militarilor au fost trădate de către politicienii care s-au înțeles cu Stalin si au ordonat retragerea forțelor avansate pentru a lăsa popoare întregi să fie torturate în cadrul experimentului socialist utopic.

Militarii care au luptat acum 80 de ani pe plajele din Normandia au înfrânt diviziile germane, dar au condamnat la înfrângere si dictatura comunistă prin oferirea unui model de libertate. Stalin a fost condamnat să ducă noi politici de înarmare pentru alungarea forțelor americane si Uniunea Sovietică s-a prăbusit sub povara cheltuielilor militare în 1991. Din păcate, au rămas mulți nostalgici ce vor să fie stăpâni de sclavi în numele unei idei.

Debarcarea din Normandia rămâne în istorie ca o mare realizare militară prin folosirea unui număr impresionant de nave si avioane, învăluirea pe verticală prin folosirea a trei divizii de parasutisti fiind cea mai mare acțiune de desant aerian până-n iunie 1944. S-a demonstrat că tehnica militară americană este net superioară calitativ celei germane si avioanele C-47 au reusit să facă un adevărat pod aerian în timp ce tancurile Sherman păreau să fie asemenea Nemuritorilor din armata Persiei antice. O umbrelă de avioane de luptă a interzis orice manevră de amploare si astfel regiunea eliberată s-a tot extins si tancurile Armatei a 3-a a generalului Patton au putut să execute un mars fulgerător prin Franța până când au rămas fără combustibil.

_{Soldați canadieni în Normandia, la 6 iunie 1944 (© Wikimedia Commons)}