De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?

Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg. Trebuie menționat faptul că de la mijlocul lunii septembrie, cele două tabere erau angajate într-o bătălie de uzură în zona Pădurilor Hurtgen de la sud de Aachen și la nord de Ardeni. Preocupați de propria ofensivă împotriva Liniei Siegfried, Aliații au fost complet surprinși de forța și mai ales de numărul unităților germane aruncate în luptă.

Ca și în cazul Operațiunii Market Garden, ignorarea mai multor indicatori specifici de informații și erori de apreciere a situației operativ-tactice, la care se adaugă măsurile foarte bune pe linie de securitate operațională implementate de germani, au contribuit la realizarea surprinderii forțelor aliate.

Cu toate acestea, decriptarea unor mesaje diplomatice japoneze transmise de la Berlin au avertizat de o viitoare contraofensivă germană încă de la sfârșitul lunii august 1944. Până la sfârșitul lui septembrie 1944, serviciile britanice de informații erau la curent cu eforturile germane de concentrare a unei grupări de forțe de până la 60 de divizii. Interceptările SIGINT (SIGnal INTelligence - n.r.) dezvăluiau planurile de redislocare în zona de vest a unor avioane de sprijin aerian nemijlocit. Interogatoriile prizonierilor de război și rapoartele civililor au indicat iminența unei contraofensive germane majore. În octombrie, Abwehr și SD au modificat procedurile de cifrare; mesajele acestora au putut fi descifrate abia în decembrie, prea târziu pentru o avertizare oportună. În plus, germanii au implementat reguli stricte pentru menținerea disciplinei radio la începutul lunii decembrie, un indicator destul de important care poate dezvălui iminența unei acțiuni ofensive majore.

Însă rapoartele și evaluările de informații aliate au subestimat efectivele, capacitatea de luptă și intențiile forțelor germane, și nu au anticipat riscurile pe care Hitler și le va asuma prin declanșarea unei contraofensive majore. În orice caz, euforia și încrederea în succes a lui Hitler a fost echivalentă cu euforia și supraestimarea colapsului forțelor germane de către partea aliată, reeditând situația de la Arnhem, când s-au ignorat cu bună știință informațiile precise primite.

Parașutiști aliați lansați în cadrul operațiunii Market Garden (© Wikimedia Commons)

Până la 19 decembrie, interceptările SIGINT relevau aliaților că germanii se îndreptau spre Meuse și spre portul Anvers, important nod de sprijin logistic. În final, dificultățile în aprovizionarea unităților, precum și contraatacurile terestre și bombardamentele aeriene au stopat înaintarea germanilor. Bătălia din Ardeni, considerată cea mai mare și mai sângeroasă confruntare a trupelor americane din timpul războiului, a durat până la finalul lunii ianuarie 1945, interval în care aliații au pierdut circa 91.000 de militari (20.000 de morți, 48.000 de răniți și 23.000 de dispăruți și capturați), peste 900 de tancuri și distrugătoare de tancuri și peste 1.000 de avioane.

Nici partea germană nu a scăpat ușor din această confruntare. Deși pierderile au fost mai mici, acestea nu mai puteau fi recuperate ușor. Operațiunea Wacht am Rhein, ultima ofensivă majoră a lui Hitler pe frontul de vest, i-a costat pe germani, după unele estimări, aproape 11.000 de morți, peste 34.000 de răniți și aproape 23.000 de dispăruți și prizonieri de război, precum și peste 500 de tancuri și 800 de avioane.

Marile ofensive din ianuarie 1945

Ofensiva lui Hitler, considerată inutilă de câțiva generali germani, a produs pierderi irecuperabile și a uzat puținele rezerve blindate pe un front secundar, în timp ce Armata Roșie se pregătea pentru marile ofensive din ianuarie 1945. Tot ceea ce a realizat a fost întârzierea înaintării aliate spre Germania cu șase săptămâni. Irosirea puținelor resurse germane disponibile a însemnat că, în momentul în care sovieticii și aliații occidentali și-au reluat înaintarea, ambele părți au făcut-o mult mai rapid. Imobilizarea rezervelor blindate germane în ofensiva din Ardeni, în special a diviziilor SS, s-a dovedit un ajutor divin pentru Armata Roșie, care a dezlănțuit ofensiva de iarnă pe 12 ianuarie 1945, permițând trupelor sovietice să ajungă lângă principalul obiectiv – Berlin, înaintea forțelor aliate.

Interceptările SIGINT nu au fost decisive în Ardeni, dar au furnizat un avantaj considerabil pentru forțele aliate. De partea cealaltă, interceptările SIGINT germane au excelat la nivel tactic.

În ultimele luni de război, OSS a recrutat ca agenți „voluntari” proveniți din rândul prizonierilor de război ai Axei și a introdus peste 200 în Germania. Informațiile obținute prin intermediul acestor agenți despre țintele industriale și militare germane au sprijinit considerabil procesul de planificare a atacurilor terestre și a bombardamentelor aeriene aliate. În primăvara anului 1945, înalți oficiali germani au început să exploreze posibilitatea discutării unor aranjamente secrete pentru încheierea războiului. Șeful stației OSS din Elveția, Allen Dulles, a mediat în aprilie capitularea forțelor germane din Italia salvând numeroase vieți.

În ultimele săptămâni ale războiului, Aliații au obținut informații bune de nivel tactic în timpul înaintării inexorabile spre inima Germaniei de la fotorecunoașterile aeriene, interogatoriile prizonierilor și prin intermediul interceptărilor SIGINT operativ-tactice, iar comunicațiile radio VHF au furnizat un flux constant de informații fără codificare. La sfârșitul lunii aprilie, ritmul înaintării aliate și superioritatea copleșitoare au făcut ca informațiile obținute să devină superflue.

Pe măsură ce războiul se apropia de final, două subiecte extrem de importante au determinat crearea a două grupuri separate destinate culegerii informațiilor, unul fiind ALSOS, iar celălalt TICOM.

Misiunea ALSOS („dumbravă” în greacă) se concentra pe obținerea de informații științifice și tehnologice, în special despre eforturile și rezultatele germane din domeniul cercetării-dezvoltării armelor atomice și biologice. Interesul nu era întâmplător, superioritatea tehnologică a armelor germane, și ne vom referi aici la tancuri, avioane cu reacție, rachete de croazieră (V1) și cele balistice (V2), submarine electrice și altele, provocând o îngrijorare constantă cercetătorilor aliați. Cercetarea și dezvoltarea armelor biologice pe de altă parte a fost caracterizată de un prizonier ca fiind în fază incipientă, fără posibilitatea influențării operațiunilor militare.

Misiunea TICOM (Target Intelligence Committee/Comitetul pentru informații cu obiectiv specific) se axa pe obținerea de informații și capturarea de documente sau echipamente criptografice. Una dintre dezvăluirile TICOM o reprezenta descoperirea unei unități SIGINT, până atunci necunoscute, aflată sub controlul NSDAP, separată de celelalte structuri subordonate lui Hermann Goring. O altă descoperire viza o mașină pentru spargerea codurilor sovietice.

Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.