Cum se eliminau adversarii la tron, în Imperiul Bizantin?

Spre deosebire de alte culturi europene medievale, cu dinastii care s-au menținut la putere decenii succesive, în Imperiul Bizantin nu exista o lege sau o prevedere care să stabilească clar principiile succesiunii la tron. Oricine putea deveni împărat. Singura excepție: monahii și eunucii. Singura condiție: integritatea fizică. Prin urmare, prima grijă a unui nou împărat era aceea de a-și securiza tronul mutilând-și adversarii sau obligându-i să devină monahi.

Istoria tronului bizantin a fost foarte furtunoasă mai ales din secolul al VII-lea până în prima jumătate a secolului al IX-lea. Cincisprezece împărați din douăzeci și cinci au luat tronul prin uzurpare. Deși uzurpatorii au obținut tronul nelegitim, ei au încercat să-și legalizeze ascensiunea la tron. Conform tradiției bizantine, noul împărat era proclamat și legitimat de Senat și de Armată, aclamat de populația Constantinopolului și apoi încoronat de patriarh.

Formele mutilării menționate în cronici sunt orbirea, castrarea, rinokopia (tăierea nasului) și tăierea membrelor. Pe lângă acestea, se foloseau exilul la marginile imperiului sau pe insule îndepărtate, precum și obligarea uzurpatorilor să intre în monahism pentru a descalifica pretenția la tron. După cum spuneam, mutilarea putea fi aplicată și preventiv, pentru ca un împărat să înlăture posibilitatea ca, mai târziu, să fie contestat de vreun membru al familiei sale.

Orbirea – cea mai populară formă de mutilare politică

 Orbirea, împreună cu rinokopia sau separat, a fost poate cea mai populară formă de mutilare politică, lipsindu-l pe cel condamnat de un stil de viață normal și de capacitatea de a interpreta cu acuratețe evenimentele din jur. Pe lângă aspectul de ordin religios – împăratul era locțiitorul lui Dumnezeu pe pământ, al Luminii lumii, deci trebuia să fie sănătos și întreg fizic –, existau și aspecte practice. Un împărat orb sau șchiop nu putea conduce o armată în bătălie. De asemenea, defectele fizice sau bolile împăraților ofereau șansa uzurpatorilor de a acționa. Un orb nu se putea uita înapoi, nu își putea asigura nici măcar siguranța personală, nici pe cea a imperiului.

Orbirea lui Leo Phocas de către Roman I Lekapenos în 919

De exemplu, Isaac al II-lea Angelos (1185-1195), după ce a fost orbit de fratele său, Alexios al III-lea, la mănăstirea din Vira, avea un ajutor care îl ducea de mână, pentru că nu putea merge singur. Cronicarul Nikita Choniates scrie că Isaac credea că va veni timpul când își va freca ochii și văzul îi va reveni, asemenea șarpelui care năpârlește, lăsându-și pielea veche pentru una nouă.

 O modalitate de orbire era distrugerea sau îndepărtarea globului ocular prin mijloace tehnice – de obicei, cu un pumnal de fier ascuțit. Când călăul nu avea la îndemână un pumnal, folosea orice altă unealtă ascuțită. Cronicarul George Kedrenos menționează folosirea unor picioare de cort, Mihail Psellos – un cuțit de bucătărie, Pachymeres – stâlpi ascuțiți dintr-un gard, iar Ana Comnena – un candelabru. Psellos relatează că Petru Deleanos, un uzurpator de origine bulgară, a fost orbit de Alousianos, aliatul său, după ce îi fusese tăiat nasul cu un cuțit de bucătărie, ceea ce ar sugera că nu plănuise aceasta dinainte, ci a fost o decizie luată pe loc, neavând altceva la îndemână.

 O altă modalitate de orbire era vătămarea globului ocular cu ajutorul focului sau al căldurii. Această metodă se realiza ori prin strivirea efectivă a globului cu un instrument de metal înroșit sau prin apropierea de ochi a acestuia, fiind o modalitate mai lentă și dureroasă. După ce Leon Coropalates și fiul său Nichifor s-au revoltat împotriva lui Ioan Tzimiskes, au fost orbiți. Cronicarul Leon Diaconul relatează că ori au fost mituiți călăii ori acestora li s-a făcut milă de Leon, pentru că nu i-au vătămat globul ocular, ci doar i-au ars pleoapele. Leon și oamenii lui, care au contribuit la rebeliune, au reușit să evadeze, propunându-și o nouă uzurpare, dar au fost prinși şi de data asta orbiți complet.

 O altă metodă de orbire era turnarea în ochi a unui lichid fierbinte, clocotit (apă, ulei sau oțet). Așa au fost orbiți Andronic Paleologul și fiul său, Ioan, de către Ioan al V-lea Paleologul. Mihail Ducas scrie că Andronic s-a împrietenit cu Cuntuzi, fiul sultanului Murad I, și au promis amândoi că își vor uzurpa tații în viitor. Alarmat, Baiazid l-a orbit pe Cuntuzi și i-a scris lui Ioan al V-lea să facă la fel cu Andronic. Ioan a ascultat avertismentul și l-a orbit nu doar pe Andronic, ci și pe fiul lui, Ioan, care era doar un bebeluș.

 Au existat și cazuri în care orbirea a fost simulată. Ochii condamnatului erau acoperiți cu un material special, care avea sigiliu, iar călăul se prefăcea că îl mutilează, în timp ce condamnatul era instruit să se comporte ca și cum ar simți durerea. Ana Comnena relatează un asemenea episod: Urselius, un soldat franc, a primit ca sentință orbirea după ce vrut să-l uzurpe pe Nichifor Botaniates, în 1077. Călăii s-au prefăcut că-l orbesc, în timp ce Urselius se comporta ca și cum ar simți durerea, strigând și zbătându-se.

 De multe ori, călăii erau brutali, vătămând și pleoapele, sprâncenele sau fața. Prin urmare, nu de puține ori, victima murea din cauza infecției sau a pierderii de sânge. Cronicarul Mihai Psellos scrie că împăratul Constantin al VIII-lea își orbea oponenții frecvent, chiar pentru cea mai mică bănuială de uzurpare, considerând că această pedeapsă este mai ușoară decât uciderea.

 La începutul secolului IX a fost orbit Bardanes Turcul de către împăratul Nichifor I. El era monostrategos al armatei din thema Anatoliei și era sprijinit și de themele Opsikion, Thracia și Boukellarion. Din această poziție a lansat o revoltă în iulie 803 împotriva împăratului, profitând și de faptul că acesta avea piciorul rupt.

 Mihail al V-lea Kalaphates a fost orbit în 1042. A alungat-o pe Zoe, mama lui adoptivă care era și împărăteasă, la mănăstire, pe insula Principo. Populația s-a revoltat, cerând ca Zoe să fie restaurată, aceasta întorcându-se, dar rămânând în monahie. Mihail s-a refugiat la Stoudion și, deşi era monah, a fost arestat, orbit și castrat. A murit ca monah pe 24 august 1042.

 FOTO: GETTY IMAGES, MANUSCRISUL MADRID SKYLITZES, WIKIMEDIA COMMONS

Fragmentul de mai sus face parte din articolul „Cum să-ți elimini adversarii la tron? Mutilarea în Imperiul Bizantin”, publicat în numărul 238 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 noiembrie - 14 decembrie 2021, și în format digital pe paydemic.com.