Cum se desfășurau alegerile din România în perioada Marii Crize economice jpeg

Cum se desfășurau alegerile din România în perioada Marii Crize economice

Alegerile din perioada Marii Crize economice sunt un capitol aparte din istoria Rom├óniei. Un capitol marcat de o instabilitate accentuat─â a scenei politice la care s-au ad─âugat grave probleme economice ╚Öi sociale. Mai mult, tulbur─ârile sociale ╚Öi marile manifesta╚Ťii organizate de sindicate au degenerat ├«n confrunt─âri s├óngeroase cu armata, soldate cu zeci de mor╚Ťi.

├Än perioada noiembrie 1928 ÔÇô noiembrie 1933, ├«n Rom├ónia au avut loc trei alegeri parlamentare ╚Öi s-au succedat la conducerea ╚Ť─ârii nu mai pu╚Ťin de nou─â guverne. Pe plan politic, anul 1928 va r─âm├óne ├«n istorie prin ampla campanie declan╚Öat─â de P.N.╚Ü. de a r─âsturna guvernul liberal  condus de Vintil─â Br─âtianu. Sub presiunea manifesta╚Ťiilor organizate de ╚Ť─âr─âni╚Öti, dar ╚Öi pe fondul e╚Öecurilor economice, Br─âtianu demisiona la 3 noiembrie 1928. ╚śapte zile mai t├órziu, Regen╚Ťa ├«i ├«ncredin╚Ťa mandatul de prim-ministru lui Iuliu Maniu. Alegerile electorale aveau s─â se desf─â╚Öoare dup─â Constitu╚Ťia adoptat─â ├«n 1923, fiind reglementate de legea electoral─â din 1926.

Constitu╚Ťia prevedea o serie de reglement─âri ├«n domeniul electoral. Dreptul de vot era acordat numai pentru b─ârba╚Ťii majori (21 de ani ├«mplini╚Ťi). ├Än cazul femeilor, se specfica:ÔÇŁLegi speciale, votate cu majoritate de dou─â treimi, vor determina condi╚Ťiunile sub care femeile pot avea exerci╚Ťiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalit─â╚Ťi a celor dou─â sexe (art. 64)ÔÇŁ[1]. Femeile vor avea de fapt dreptul de a vota ╚Öi de a fi alese abia ├«n 1939, ├«n baza legii adoptate la 9 mai.

Cine putea candida pentru un post ├«n Parlamentul Rom├óniei? Constitu╚Ťia prevedea urm─âtoarele criterii pentru a fi eligibil ├«n Adunarea Deputa╚Ťilor:candidatul trebuia s─â fie cet─â╚Ťean rom├ón, s─â aib─â domiciliul ├«n Rom├ónia ╚Öi s─â fi ├«mplinit v├órsta de 25 de ani. Pentru Senat, candida╚Ťii trebuiau s─â ├«ndeplineasc─â acelea╚Öi cerin╚Ťe, cu men╚Ťiunea c─â puteau fi vota╚Ťi doar de rom├ónii care aveau peste 40 de ani. Senatul se compunea din dou─â categorii:senatori ale╚Öi prin vot ╚Öi senatori de drept. ├Än cea de-a doua categorie intrau:mitropoli╚Ťii ╚Ť─ârii, episcopii eparhio╚Ťi ai Bisericii Ortodoxe Rom├óne ╚Öi Greco-Catolice, capii confesiunilor recunoscute de stat, mo╚Ötenitorul tronului, conduc─âtorii principalelor institu╚Ťii ale statului.

ÔÇŁPrima electoral─âÔÇŁ

Legea electoral─â adoptat─â la 27 martie 1926 avea s─â aduc─â schimb─âri importante ├«n sistemul electoral rom├ónesc ce ╚Ťineau de centralizarea rezultatelor ╚Öi reparti╚Ťia mandatelor. ÔÇŁDac─â p├ón─â atunci acestea se centralizau la nivel de jude┼ú, fiind proclama┼úi ale┼či candida┼úii care au ├«ntrunit cel mai mare num─âr de voturi, noua lege stabilea c─â voturile se centralizeaz─â la nivelul ┼ú─ârii ┼či apoi se calculeaz─â procentul ob┼úinut de fiecare grupare ├«n parte fa┼ú─â de num─ârul total al votan┼úilor pe ├«ntreaga ┼úar─â;gruparea politic─â ce ob┼úinea cel mai mare num─âr de voturi, dar cel pu┼úin un procent de 40% fa┼ú─â de celelalte grup─âri, era declarat─â grupare majoritar─â, iar celelalte grup─âri minoritare;pragul electoral era stabilit la 2%, dar legea admitea o excep┼úie:se preciza c─â din num─ârul total al mandatelor stabilit pe ├«ntreaga ┼úar─â se reduceau mandatele atribuite grup─ârilor minoritare ├«n circumscrip┼úiile unde acestea au ├«ntrunit majoritatea absolut─â, chiar dac─â pe ├«ntreaga ┼úar─â nu au ob┼úinut procentul de 2%. Ceea ce r─âm├ónea din num─ârul total al lor se repartiza astfel:gruparea majoritar─â primea jum─âtate din num─ârul mandatelor, iar cealalt─â jum─âtate se ├«mp─âr┼úea ├«ntre toate grup─ârile, inclusiv cea majoritar─â, propor┼úional cu procentele de voturi ob┼úinute de fiecare dintre ele. ├Än cazul ├«n care nu s-a declara nicio grupare majoritar─â, mandatele se ├«mpart ├«ntre toate grup─ârile propor┼úional cu procentul ob┼úinut de fiecare din ele. Num─ârul total al deputa┼úilor a fost stabilit la 387, iar cel al senatorilor la 254 (dintre care 113 ale┼či la colegiul universal). Aceast─â lege afecta egalitatea votului, deoarece puterea de desemnare a votului dat grup─ârii majoritare era mai mare dec├ót al celui dat grup─ârilor minoritareÔÇŁ[2].ÔÇŁCine avea minimum 40%, indiferent c─â asta ├«nsemna 40, 01% sau 80%, ob╚Ťinea ca ┬źbonus┬╗ jum─âtate din cele 387 de mandate:restul se distribuiau propor╚Ťional cu scorul ob╚Ťinut de fiecare grupare ├«n parte, inclusiv de c─âtre cea majoritar─â.ÔÇŁ[3]

Viitorul jpg jpeg

Alegerile organizate de guvernul ╚Ť─âr─ânist din decembrie 1928 se vor desf─â╚Öura ├«ntr-o atmosfer─â aparte.

(Foto:Viitorul, 7 decembrie 1928)

ÔÇŁ├Än timpul campaniei electorale s-a ├«nregistrat un fenomen interesant:s─âtenii, convin╚Öi c─â, ├«n sf├ór╚Öit, aveau guvernul lor, na╚Ťional-╚Ť─âr─ânesc, condus de Iuliu Maniu, nu au acceptat ca ├«n localit─â╚Ťile lor s─â fac─â propagand─â partidele din opozi╚Ťie. La marginea satelor se constituiser─â grupuri de ╚Ť─ârani ├«narma╚Ťi cu ciomege, sape ╚Öi coase, care interziceau pur ╚Öi simplu reprezentan╚Ťilor opozi╚Ťiei s─â intre ├«n localit─â╚Ťi. Constantin Argetoianu scria c─â nu a putut intra ├«n niciun sat din jude╚Ťul Vla╚Öca, deoarece la marginea localit─â╚Ťii ┬źne primeau oamenii cu huiduieli, iar partizanii d-lui Mihalache cu ciomegile ridicate┬╗, strig├ónd ┬źTr─âiasc─â Maniu!┬╗, ┬źTr─âiasc─â Mihalache!┬╗, ┬źJos Br─âtianu!┬╗ÔÇŁ[4].

ÔÇŁBanditismeleÔÇŁ ╚Öi ÔÇŁteroarea electoral─âÔÇŁ aveau s─â fie principalele subiecte ale ziarelor de opozi╚Ťie. ├Än campania electoral─â, P.N.╚Ü a folosit importante fonduri din bugetul de stat, ceea ce a atras importante critici din partea opozi╚Ťiei. ├Än aceste condi╚Ťii, rezultatul alegerilor nu a fost o surpriz─â pentru nimeni. Nea╚Öteptat a fost doar scorul uria╚Ö cu care ╚Ť─âr─âni╚Ötii au c├ó╚Ötigat alegerile. Listele P.N.╚Ü. au ├«nregistrat un succes f─âr─â precedent:77, 76% din totalul voturilor. Pe locul doi, la o diferen╚Ť─â uria╚Ö─â, s-a clasat PNL, cu doar 6, 55% din voturi. A urmat Partidul Maghiar, cu 6, 08%.

IMG 4412 jpg jpeg

Venit la conducerea ╚Ť─ârii pe un uria╚Ö val de simpatie ╚Öi sus╚Ťinere, popularitatea guvernului Maniu se va eroda rapid. Intrat─â ├«n v├órtejul crizei economice, Rom├ónia avea s─â se afunde rapid ├«n m─âsuri de austeritate.

:Viitorul, 8 decembrie 1928)

Guvernul Maniu va introduce noi taxe ╚Öi impozite, va contracta mari ├«mprumuturi financiare de pe pie╚Ťele externe la dob├ónzi mari ╚Öi va desfiin╚Ťa sindicatele unitare. Mai grave au fost ├«ns─â confrunt─ârile din august 1931 de la Lupeni dintre mineri ╚Öi armat─â. Au murit ├«mpu╚Öca╚Ťi atunci 22 de muncitori, iar al╚Ťi 58 au fost r─âni╚Ťi.

Carol al II-lea și alegerile

Re├«ntoarcerea Rgelui Carol al II-lea ├«n ╚Ťar─â a ├«nsemnat sf├ór╚Öitul guvernului condus de Iuliu Maniu. Liderul P.N.╚Ü. l-ar fi vrut pe Carol al II-lea parte din Regen╚Ť─â ╚Öi nu suveran al Rom├óniei. Cum at├ót principele, c├ót ╚Öi majoritatea membrilor guvernului au respins propunerea lui Maniu ╚Öi s-au pronun╚Ťat pentru proclamarea lui Carol al II-lea drept rege, primul-ministru ╚Öi-a prezentat demisia.

 P├ón─â la urm─âtoarele alegeri din iunie 1931, Rom├ónia avea s─â fie guvernat─â de ├«nc─â patru guverne:Gh. Gh. Mironescu (7-12 iunie 1930), Iuliu Maniu (13 iunie 1930 ÔÇô 10 octombrie 1930),   Gh. Gh. Mironescu (10 octombrie 1930 ÔÇô 18 aprilie 1931), Nicolae Iorga (18 aprilie 1931 ÔÇô 6 iunie 1932).

Din iunie 1930 p├ón─â ├«n iunie 1931, situa╚Ťia economic─â a Rom├óniei s-a degradat constant. La 1 ianuarie 1931, s-a introdus prima ÔÇśÔÇścurb─â de sacrificiuÔÇśÔÇś, care prevedea reducerea salariilor func╚Ťionarilor statului cu 10-25%, numero╚Öi func╚Ťionari au fost concedia╚Ťi ╚Öi statul a concesionat un nou ├«mprumut extern etc.

IMG 4428 jpg jpeg

Adâncirea crizei și intensificarea protestelor l-au încurajat pe Carol al II-lea să își întărească controlul asupra Executivului.

La propunerea acestuia, Guvernul Iorga s-a prezentat la alegerile din iunie 1931 ├«n fruntea unei coali╚Ťii de uniune na╚Ťional─â al c─ârei v─ârf de lance erau liberalii. Uniunea Na╚Ťional─â avea s─â c├ó╚Ötige alegerile cu 47, 49% din voturi, la care se ad─âuga ╚Öi prima electoral─â. P.N.╚Ü. ob╚Ťinea 14, 99%, iar fac╚Ťiunea PNL-Gheorghe Br─âtianu 5, 93%.

Guvernul Iorga va r─âm├óne la conducerea ╚Ť─ârii p├ón─â ├«n iunie 1932. Dificult─â╚Ťile ├«n a onora datoria extern─â, salariile bugetariilor ╚Öi pensiile l-au detereminat pe reputatul istoric s─â ├«╚Öi depun─â mandatul la 6 iunie. Alegerile organizate ├«n iunie de un guvern condus de un frunta╚Ö ╚Ť─âr─ânist, Alexandru Vaida-Voevod (6 iunie ÔÇô 10 august 1932), aveau s─â fie c├ó╚Ötigate de PN╚Ü cu 44, 19% (la care s-a ad─âugat prima electoral─â), au urmat PNL, condus de I. G. Duca cu 14, 94% ╚Öi PNL-Gheorghe Br─âtianu cu 7, 16%.

De altfel, al doilea deceniu interbelic avea s─â fie caracterizat prin alternan┼úa la putere a liberalilor ┼či ┼ú─âr─âni┼čtilor. ├Äntre 1928 ╚Öi 1937, Rom├ónia a fost condus─â de nu mai pu╚Ťin de 14 guverne, iar ÔÇśÔÇśfunc┼úionarea mecanismului democraticstabilit prin Constitu┼úie s-a dovedit a fi extrem de complex─â ┼či de dificil─â. ├Än primul r├ónd, deoarece ┼či dup─â 1918 s-a men┼úinut vechea practic─â, instituit─â de Carol I, ca regele s─â numeasc─â guvernul, dup─â care urmau dizolvarea corpurilor legiuitoare ┼či organizarea de noi alegeri parlamentare. ├Än acest fel, se inversau raporturile dintre puterea executiv─â ┼či cea legislativ─â, astfel c─â nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul era cel care f─âcea legislativul. ├Än fapt, regele ÔÇô at├ót Ferdinand I, c├ót ┼či Carol al II-lea ÔÇô a abuzat de dreptul constitu┼úional de a dizolva parlamentul. Subiectivismul a avut adesea un rol decisiv ├«n schimbarea guvernelor. ├Än perioada interbelic─â, s-a ├«nregistrat o mare instabilitate guvernamental─âÔÇśÔÇś[5].

Note

[1] Scurtu Ioan, Istoria contemporan─â a Rom├óniei 1918 -2001,  pag.101

[2]Ibidem1, pag. 102.

[3]Preda Cristian, Rum├ónii ferici╚Ťi. Vot ╚Öi putere de la 1831 p├ón─â ├«n prezent, pag. 159.

[4]Scurtu Ioan, Istoria României în anii 1918-1940, pag 281.

[5]Ibidem 1.