Cum influenţau jocurile politice voievozii Transilvaniei jpeg

Cum influenţau jocurile politice voievozii Transilvaniei

­čôü Istorie Medieval─â Rom├óneasc─â
Autor: de Tudor S─âl─âgean

Celebritatea lui Ladislau K├ín, voievod al Transilvaniei ├«ntre 1294-1315, se datoreaz─â rolului jucat ├«n r─âzboiul intern pentru Coroana Ungariei din perioada 1301-1310. Cu toate acestea, paradoxal, Ladislau K├ín a r─âmas, chiar ┼či pentru contemporanii s─âi, un personaj ├«nconjurat de o aur─â de mister.

Profit├ónd de criza de autoritate prin care trecea regatul ungar ├«n ultimii ani ai domniei lui Andrei al III-lea (1290-1301), ultimul rege Arpadian, Ladislau K├ín, voievodul Transilvaniei, ├«┼či consolidase pozi┼úia autonom─â ├«n cadrul regatului maghiar. ├Än aceast─â epoc─â, Transilvania ├«ncepea s─â fie cunoscut─â ca o ┼úar─â distinct─â (Regnum Transilvanum), aflat─â ├«ns─â, mai mult sau mai pu┼úin formal, ├«n subordinea regilor Ungariei.

Spre deosebire de predecesorii s─âi din secolul al XIII-lea, care nu apar┼úineau unor familii transilv─ânene, fiind ale┼či de regii Ungariei dintre membrii propriului lor anturaj, Ladislau K├ín a fost cel dint├ói voievod a c─ârui familie era perfect integrat─â ├«n ÔÇ×stareaÔÇŁ nobiliar─â a Transilvaniei, fiind prezent─â ├«n aceast─â provincie de cel pu┼úin trei genera┼úii. De altfel, un ├«nainta┼č al voievodului, purt├ónd acela┼či nume, fusese voievod al Transilvaniei ├«n perioada 1260-1265.

Dup─â moartea regelui Andrei al III-lea (1301), voievodul ┼či-a consolidat puterea, prelu├ónd ├«n administrarea sa direct─â propriet─â┼úile ┼či veniturile regale din Transilvania ┼či o parte a Banatului. De asemenea, Ladislau ┼či-a impus autoritatea ┼či asupra secuilor ┼či sa┼čilor, cu toate c─â ace┼čtia nu recuno┼čteau, de regul─â, dec├ót autoritatea regelui Ungariei. Mai mult dec├ót at├ót, Ladislau K├ín l-a numit, ├«n anul 1307, pe unul dintre fiii s─âi ├«n calitatea de episcop de Alba Iulia, reu┼čind astfel s─â preia controlul asupra domeniilor ┼či cet─â┼úilor episcopiei.

Lucrurile nu s-au oprit aici. Voievodul transilv─ânean ┼či-a permis chiar s─â duc─â o politic─â extern─â proprie. ├Äncep├ónd cu anii 1301-1303, Ladislau K├ín ┼či-a ancorat pozi┼úiile ├«n lumea sud-estului european, ├«ntre┼úin├ónd rela┼úii excelente cu st─âp├ónitorii s├órbi, bulgari, ruteni ┼či rom├óni. Aceste rela┼úii au reprezentat o premis─â indispensabil─â a rolului pe care l-a jucat ├«n competi┼úia pentru Coroana Ungariei.

Sprijinitor ini┼úial al candidaturii la Coroana ungar─â a regelui ceh Venceslas al II-lea P┼Öemysl (1278-1305), Ladislau K├ín ┼či-a atras ostilitatea lui Carol Robert de Anjou, candidatul sus┼úinut de Papa Bonifaciu al VIII-lea. ├Än anul 1304, Carol Robert l-a numit ├«n func┼úia de voievod al Transilvaniei pe un nepot al episcopului de Alba Iulia, Petru Monoszl├│. Aceast─â numire a r─âmas doar formal─â, deoarece candidatul Casei de Anjou nu dispunea de o armat─â care s─â ├«i permit─â s─â fie respectat─â aceast─â decizie.

Asasinarea lui Venceslas (21 iunie 1305) a avut drept consecin┼ú─â intrarea ├«n competi┼úia pentru coroana Ungariei a unui nou contracandidat al lui Carol Robert, cu mult mai puternic dec├ót regele ceh:ducele bavarez Otto de Wittelsbach, a c─ârui familie era principala adversar─â a Casei de Habsburg ├«n competi┼úia pentru Coroana imperial─â a Germaniei. Sosit la Buda ├«n fruntea unui important contingent de cavaleri bavarezi, Otto a reu┼čit s─â ├«┼či atrag─â sprijinul nobilimii de la est de Tisa, ├«n frunte cu membrii neamului Bor┼ča, ┼či, de asemenea, al tuturor coloni┼čtilor germani din Transilvania ┼či din alte regiuni ale Ungariei. La 6 decembrie 1305, la Alba Regal─â, Otto de Wittelsbach a fost ├«nvestit oficial cu Coroana ┼či celelalte ├«nsemne sacre ale regalit─â┼úii ungare, pe care Otto le ob┼úinuse, ├«n vara anului 1305, de la fiul minor al defunctului rege Venceslas. ├Än vara anului 1306, pozi┼úia lui Otto de Wittelsbach s-a deteriorat ├«ns─â sim┼úitor, odat─â cu ob┼úinerea Coroanei regale a Boemiei de c─âtre Rudolf al III-lea de Habsburg (26 august). Ca urmare a acestei schimb─âri dinastice, Boemia ┼či-a modificat radical pozi┼úia fa┼ú─â de competi┼úia pentru succesiunea la tronul Ungariei, ea transform├óndu-se dintr-o adversar─â a lui Carol Robert ├«ntr-o aliat─â a acestuia.

Odat─â cu dispari┼úia sprijinului boem, Buda a devenit pentru Otto de Wittelsbach o re┼čedin┼ú─â nesigur─â. El s-a ├«ndreptat, ├«n consecin┼ú─â, spre Transilvania, unde dispunea de numero┼či sus┼úin─âtori:nobilii din familiile Bor┼ča ┼či Chanad, sa┼čii din provincia Sibiului ┼či, mai ales, voievodul Ladislau K├ín, care dispunea de o for┼ú─â militar─â redutabil─â. Datorit─â situa┼úiei aproape disperate ├«n care se afla, Otto a fost obligat s─â accepte o condi┼úie care, ├«n ├«mprejur─âri normale, nu ar fi avut ┼čanse de a fi luat─â ├«n considerare:c─âs─âtoria sa cu fiica lui Ladislau K├ín, care urma astfel s─â devin─â regina Ungariei.

Un prizonier celebru, Otto de Wittelsbach

Sosit ├«n Transilvania ├«n prim─âvara anului 1307, Otto de Wittelsbach a vizitat ora┼čul Bistri┼úa, a c─ârui popu┬şla┼úie german─â ├«i era favorabil─â ┼či, cu aceast─â ocazie, a primit jur─âm├óntul de credin┼ú─â al sa┼čilor din comitatul Sibiului. ├Äntre timp ├«ns─â, ├«n august 1307, Papa Clement al V-lea l-a numit legat pontifical ├«n Ungaria pe cardinalul Gentile de San Martino ai Monti ┼či a re├«nnoit excomunicarea pronun┼úat─â de Bonifaciu al VIII-lea ├«mpotriva adversarilor lui Carol Robert, extinz├ónd-o ├«n mod explicit ┼či asupra sus┼úin─âtorilor lui Otto de Wittelsbach. Tem├óndu-se de excomunicarea papal─â ┼či nemul┼úumite de c─âs─âtoria lui Otto cu fiica lui Ladislau K├ín, cele mai multe dintre marile familii aristocrate ale regatului au trecut de partea lui Carol Robert. ├Än fa┼úa acestor noi provoc─âri, Ladislau K├ín a fost nevoit s─â reevalueze ┼čansele lui Otto de a prelua controlul regatului. El a reu┼čit ├«ns─â, printr-o lovitur─â de maestru, s─â g─âseasc─â o ie┼čire spectaculoas─â din impasul politic ├«n care intrase:a desf─âcut c─âs─âtoria fiicei sale ┼či l-a arestat pe Otto de Wittelsbach, transform├óndu-l ├«n prizonierul s─âu, asigur├óndu-┼či astfel sprijinul Habsburgilor, una dintre cele mai influente familii domnitoare ale Europei.

├Änc─â din vara anului 1307, Ladislau K├ín intrase ├«n tratative cu regele Germaniei, Albert I de Habsburg (1298-1308), principalul inamic al fostului s─âu ginere. Habsburgii erau interesa┼úi at├ót de e┼čecul lui Otto ├«n competi┼úia pentru tronul Ungariei, dar ┼či de o c├ót mai ├«ndelungat─â re┼úinere a sa ├«n ├«ndep─ârtata Transilvanie, menit─â s─â netezeasc─â drumul fiului lui Albert, Frederic cel Frumos, c─âtre Coroana Sf├óntului Imperiu. Frederic cel Frumos ├«ntre┼úinea, el ├«nsu┼či rela┼úii diplomatice cu voievodul Ladislau.

Una dintre cele mai importante cronici germane ale timpului, Chronicon Osterhoviense, afirm─â de ┬şaltfel f─âr─â ├«nconjur c─â decizia ÔÇ×duceluiÔÇŁ Ladislau al Transilvaniei de a-l transforma pe Otto de Wittelsbach ├«n prizonierul s─âu a fost f─âcut─â ca urmare a intrigilor lui Albert de Habsburg, care a ├«ncercat chiar, cu aceast─â ocazie, s─â preia controlul asupra Bavariei.

P─âstrarea lui Otto ├«n prizonierat i-a asigurat lui Ladislau K├ín cea mai ├«nalt─â protec┼úie european─â la care acesta putea spera:aceea a lui Albert de Habsburg, cel mai important sus┼úin─âtor european al politicii pontificale ┼či, de asemenea, principalul aliat extern al lui Carol Robert de Anjou. Devine astfel u┼čor de ├«n┼úeles de ce at├ót candidatul angevin, c├ót ┼či nun┼úiul apostolic, cardinalul Gentile, nu au ├«ndr─âznit s─â ├«ntreprind─â, ├«n ├«ntreaga perioad─â a de┼úinerii lui Otto, nici m─âcar un gest de ostilitate ├«mpotriva voievodului transilv─ânean. Iar aceast─â interdic┼úie de a interveni ├«mpotriva lui Ladislau era, pentru Carol Robert, cu at├ót mai sup─âr─âtoare cu c├ót voievodul transilv─ânean intrase, ├«mpreun─â cu arestarea lui Otto, ├«n posesia Coroanei ┼či a ├«nsemnelor sacre ale regalit─â┼úii ungare, obiecte simbolice ├«n absen┼úa c─ârora candidatul angevin nu se putea ├«ncorona.

Chiar ┼či a┼ča, ├«ns─â, re┼úinerea lui Otto de Wittelsbach ├«n Transilvania a avut un rol important ├«n asigurarea recunoa┼čterii lui Carol Robert ca rege al Ungariei de c─âtre reprezentan┼úii celor mai importante familii aristocratice din regat, reuni┼úi, la 10 octombrie 1307, pe c├ómpia de la Rakos. La 1 mai 1308, regele Albert de Habsburg a fost asasinat ┼či, odat─â cu dispari┼úia acestuia, continuarea re┼úinerii lui Otto ├«n Transilvania nu-i mai era voievodului de nici un folos. Semnificativ pentru ostilitatea manifestat─â ├«n continuare de Ladislau ├«mpotriva lui Carol Robert este ├«ns─â faptul c─â ducele bavarez nu a fost predat candidatului angevin. El a fost ├«ncredin┼úat ├«nt├ói unui enigmatic voievod rom├ón, care domnea probabil ├«n Maramure┼č, apoi eliberat ┼či l─âsat s─â ├«┼či g─âseasc─â singur drumul spre Bavaria, prin Rutenia ┼či Polonia. Imediat dup─â ├«ntoarcerea sa ├«n patrie, Otto a declan┼čat de altfel o campanie de represalii ├«mpotriva lui Frederic de Habsburg, care, pentru a-i face fa┼ú─â, a fost nevoit s─â apeleze la sprijinul lui Carol Robert de Anjou.

Pentru a-┼či putea continua rezisten┼úa ├«mpotriva candidatului Casei de Anjou ┼či pentru a-┼či men┼úine pozi┼úia de arbitru al conflictului pentru Coroana Ungariei, Ladislau K├ín avea ├«ns─â nevoie de o alt─â alian┼ú─â european─â puternic─â. Solu┼úia aleas─â de Ladislau a fost ├«ncheierea unei alian┼úe cu Serbia, garan┼úia acesteia urm├ónd a fi reprezentat─â de c─âs─âtoria fiicei voievodului cu ┼×tefan, mo┼čtenitorul Coroanei Serbiei. Aceast─â alian┼ú─â s├órbo-transilvan─â era ├«ns─â departe de a fi o simpl─â alian┼ú─â regional─â. Adev─ârata dimensiune a proiectelor politice ale lui Ladislau K├ín poate fi ├«n┼úeleas─â doar ├«n contextul proiectelor europene f─âurite, ├«n aceast─â perioad─â, de Carol de Valois, fratele regelui Fran┼úei, Filip al IV-lea cel Frumos.

C─âs─âtorit cu Ecaterina de Courtenay, ├«mp─âr─âteasa titular─â a Constantinopolului, Carol de Valois planificase, ├«mpreun─â cu dogele Vene┼úiei, declan┼čarea, ├«n cursul anului 1308, a cruciadei pentru reconstituirea Imperiului Latin. ├Än acest context, Carol a ├«ncheiat, ├«n 1307, o alian┼ú─â formal─â cu Serbia, care urma s─â fie garantat─â, asemeni alian┼úei s├órbo-transilvane, prin c─âs─âtoria lui Carol, fiul lui Carol de Valois, cu Zorica, fiic─â a lui ┼×tefan Milutin, rezultat─â dintr-o pretins─â c─âs─âtorie a sa cu Elisabeta, fiica lui ┼×tefan al V-lea al Ungariei. Aceast─â c─âs─âtorie urma s─â ├«i confere fiului lui Carol de Valois ┼či urma┼čilor acestuia dreptul legitim de a intra ├«n posesia Coroanei Ungariei, aflat─â ├«n acel moment ├«n p─âstrarea aliatului regelui s├órb,   voievodul Ladislau K├ín.

Aceste proiecte p─âreau s─â dob├óndeasc─â o nou─â anvergur─â ├«n primele luni ale anului 1308, ca rezultat al unor evenimente nea┼čteptate:moartea so┼úiei lui Carol de Valois, Ecaterina de Courtenay, ├«mp─âr─âteasa titular─â a Constantinopolului (2 ianuarie 1308), anula drepturile acestuia asupra Imperiului Latin;c├óteva luni mai t├órziu, ├«ns─â, asasinarea lui Albert de Habsburg (1 mai 1308) i-a oferit ┼čansa de a se angaja, cu sprijinul fratelui s─âu, Filip al IV-lea al Fran┼úei, ├«n competi┼úia pentru Coroana Germaniei.

Apropierea voievodului de proiectele Casei de Valois s-a dovedit a fi ├«ns─â o gre┼čeal─â, ├«n condi┼úiile ├«n care papa Clement al V-lea ┼či Carol Robert de Anjou ├«l sus┼úineau pentru a candida la Coroana Germaniei pe Henric al VII-lea de Luxemburg, care a ┼či fost, de altfel, ├«ncoronat, ├«n noiembrie 1308. ├Än aceste condi┼úii, alian┼úa s├órbo-transilvan─â, lipsit─â de orice sus┼úinere european─â, s-a transformat ├«ntr-una de importan┼ú─â local─â, iar consecin┼úele acestei realit─â┼úi nu au ├«nt├órziat s─â apar─â.

├Än septembrie 1308, cardinalul Gentile s-a considerat, ├«n sf├ór┼čit, ├«n m─âsur─â s─â ├«i transmit─â lui Ladislau K├ín un ultimatum prin care ├«i cerea s─â anuleze c─âs─âtoria fiicei sale cu fiul regelui Serbiei ┼či s─â-i predea lui Carol Robert Coroana regal─â a Ungariei. Sigur pe for┼úele sale, voievodul a refuzat s─â ├«ndeplineasc─â cererile adversarilor s─âi. Ca urmare, ├«n iunie 1309 s-a desf─â┼čurat o prim─â ceremonie de ├«ncoronare a lui Carol Robert, ocazie pentru care a fost confec┼úionat─â o coroan─â provizorie.

Cetatea Deva palatul voievodal2 jpg jpeg

Renun┼úarea la ÔÇ×Sf├ónta Coroan─âÔÇŁ

├Än acela┼či timp, un sinod patronat de cardinalul Gentile a interzis cu des─âv├ór┼čire contractarea vreunei c─âs─âtorii ├«ntre ÔÇ×fiica, nepoata sau alt─â rud─â de s├óngeÔÇŁ a unui cre┼čtin catolic ┼či orice ÔÇ×eretic patar, gazar, schismatic sau alt du┼čman al credin┼úei cre┼čtineÔÇŁ, cei care nu s-ar fi conformat acestei decizii ├«n r─âstimp de o lun─â urm├ónd s─â fie declara┼úi ÔÇ×eretici du┼čmani ai credin┼úeiÔÇŁ. Amenin┼úarea era una c├ót se poate de serioas─â:dac─â voievodul ar fi fost declarat eretic, ├«mpotriva lui ┼či a Transilvaniei, ar fi putut fi organizat─â o cruciad─â, fapt care ar fi aruncat asupra ├«ntregii provincii un spectru al jafului ┼či al distrugerii.  Izolarea ├«n care se afla l-a determinat, ├«n cele din urm─â, pe voievod s─â ├«nceap─â negocierile cu regele Carol Robert, c─âruia i-a cedat ÔÇ×Sf├ónta Coroan─âÔÇŁ ├«n august 1310, ├«n schimbul recunoa┼čterii st─âp├ónirii sale asupra Transilvaniei ┼či a celei mai mari p─âr┼úi a Banatului.

Puternic sus┼úinut de nobilimea local─â, Ladislau K├ín a p─âstrat st─âp├ónirea Transilvaniei p├ón─â la ├«ncetarea sa din via┼ú─â, ├«n prim─âvara anului 1315, f─âr─â ca regele Carol Robert s─â ├«ndr─âzneasc─â s─â ├«ntreprind─â vreo ac┼úiune armat─â ├«mpotriva sa. Invazia trupelor regale ├«n Transilvania a avut loc abia dup─â dispari┼úia marelui voievod ┼či a reprezentat ├«nceputul unui r─âzboi de durat─â. Sprijini┼úi de Serbia, Bulgaria, cnezatul Haliciului ┼či de Basarab, voievodul ┼ó─ârii Rom├óne┼čti, nobilii transilv─âneni s-au ├«mpotrivit cu ├«nver┼čunare instaur─ârii domina┼úiei angevine, sus┼úin├ónd succesiunea fiilor lui Ladislau K├ín la conducerea voievodatului. Dup─â o lung─â serie de confrunt─âri ÔÇô Debre┼úin (1316), Ciceu (1317), Topa (1318), Bon┼úida (1320), Deva (1321) ┼č.a. ÔÇô regele a reu┼čit s─â ├«┼či impun─â, ├«n cele din urm─â, autoritatea asupra celei mai mari p─âr┼úi a Transilvaniei, chiar dac─â unii dintre reprezentan┼úii nobilimii rebele ┼či-au continuat rezisten┼úa, ├«n fort─âre┼úele lor, timp de mul┼úi ani dup─â ├«ncheierea oficial─â a r─âzboiului.