Cum funcționa o vâltoare?
Pentru interiorul spațiilor de locuit, cât și pentru îmbrăcăminte, țăranul a folosit întotdeauna și țesături mai groase, aceste fiind obținute prin diferite tehnici de îngroșat. Aceste tehnici, inițial manuale, au fost răspândite în multe regiuni ale Europei încă din epoca bronzului.
Nu era altfel nici în sud-estul Transilvaniei, îngroșatul manual al țesăturilor fiind larg cunoscut până acum cca. 150-200 de ani. În cadrul cercetărilor realizate în anii 70 ai secolului trecut, oameni în vârstă din Țara Oltului sau zona Sibiului își aminteau de scaune și lese de făcut pănura prin bătaie manuală. Mai târziu, îngroșarea țesăturilor s-a realizat în instalații speciale de tip industrial-sătesc.
Cele mai simple instalații de industrie textilă sunt vâltorile. Aceste erau realizate din scânduri fixate în partea de jos pe un cerc de lemn. Partea de sus, mai mare în diametru, era fixată cu ajutorul unei împletituri din nuiele, instalația având o formă conică. Principiul de funcționare se bazează pe captarea și proiectarea unui jet de apă care să atingă peretele interior, cea ce face ca apa să primească o mișcare de rotație. Vâltorile erau folosite pentru spălatul textilelor de casă (postavuri, straie, țoluri), grele, lucrate din lână, precum și pentru îngroșarea, îndesarea acestora.
Dacă doriți să vedți mai multe instalații tehnice țărănești vă invităm să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov. Program de vizitare: miercuri-duminică, între orele 10.00-18.00.
În fotografie, o vâltoare expusă la Muzeul de Etnografie Brașov.
Mai multe pentru tine...
