Cum au fost descoperite faimoasele brățări dacice de aur

Brățările dacice de aur furate din Olanda fac parte dintr-un tezaur de șase brățări descoperit în martie 1999, în locul numit Culmea Căprăreaţa, o zonă terasată artificial, situată la circa 600 metri de incinta sacră a Sarmizegetusei.

Toate au fost recuperate de autoritățile judiciare în 2007.

Patru dintre acestea, printre care și spiralele furate recent, au fost recuperate din SUA și aduse în țară în ianuarie 2007. Celelalte două au fost răscumpărate tot în 2007, din Elveția. Toate ajunseseră în Occident cu ajutorul mafiei sârbe, care le-a oferit spre vânzare unor colecționari.

De furtul și traficarea tezaurului dacic a fost acuzată o grupare din care făceau parte trei localnici și doi polițiști: Alexandru Todorescu - atunci ofițer de informații al IPJ Hunedoara și Alexandru Gogan - șef de post în comuna Orăștioara de Sus, unde se află Sarmizegetusa Regia.

În 2010, aceștia au fost trimiși în judecată pentru traficarea a trei tezaure dacice cu o valoare de peste patru milioane de euro.

„Primul tezaur, în valoare de 1.555.500 euro, este alcătuit dintr-o brăţară dacică din aur (450.000 de euro), 1.000 de monede Lysimach din aur (950.000 de euro), şi 2.000 monede denari romani din argint în valoare de 150.000 de euro şi trei ştanţe monetare în valoare de 5.500 de euro. Din el au fost recuperate două monede, în valoare de 150 de euro şi trei ştanţe monetare în valoare de 5.500 de euro, fiind nerecuperat bunuri de 1.549.925 de euro). Al doilea tezaur, în valoare de 2.572.400 de euro, este alcătuit din şase brăţări spiralice din aur. Toate au fost recuperate, cu 420.000 de euro compensaţie, conform art.4 din Convenţia UNIDROIT. Al treilea tezaur, sustras din punctul arheologic Dealul Muncelului, este alcătuit din 5000 denari romani din argint, în valoare de 473.175 de euro (recuperaţi 1.658 în valoare de 222.525 de euro, nerecuperaţi 3.342 în valoare de 250.650 de euro)”, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Braconaj sprijinit de polițiști

Căutătorii de comori au organizat echipe de braconaj şi şi-au asigurat accesul în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, inclusiv prin faptul că au beneficiat de „protecţia” a doi dintre inculpaţi, care au devenit membri ai grupului infracţional (un ofiţer de poliţie şi un subofiţer de poliţie în rezervă), arătau anchetatorii.

O brutărie și o stână de oi din zonă erau folosite ca paravan pentru a ascunde activitățile infracționale, iar o cabană din satul Costești și un bar din Orăștie, municipiul de la poalele cetăților dacice, era folosite ca locuri de întâlnire al grupării și al clienților săi, interlopi din Serbia.

„În perioada 6-7 aprilie 1999, primul tezaur alcătuit dintr-o brăţară spiralică şi 800 monede „Lysimachos” a fost scos din ţară, prin vama Nădlac, fiind ascuns în rezervorul unui autoturism. Bunurile au fost apoi vândute unor cetăţeni străini. În perioada următoare, 12-15 aprilie 1999, al doilea tezaur, format din şase brăţări, a fost scos din ţară tot prin vama Nădlac şi transportat iniţial, la Budapesta, apoi la Geneva, unde au fost achiziţionate de comerciantul unei firme de antichităţi”, informa PCA Alba.

Unul dintre cele mai vechi dosare ale căutătorilor de comori din Munţii Orăştie este aproape de sentinţa definitivă.

În dosarul tezaurelor, în care zece oameni sunt condamnaţi pe fond, au fost anchetaţi mai mulţi interlopi sârbi, pentru că au creat o reţea care se preocupa cu traficul de obiecte antice, iar cu ajutorul ei au fost scoase din ţară o serie de artefacte antice extrem de valoroase.

Interlopii sârbi stângeau comori de la Sarmizegetusa Regia

Șase dintre brăţările dacice din aur traficate pe piaţa neagră a antichităţilor au ajuns pe mâna unui cămătar sârb, Ilic Ljubisa. Interlopul din Belgrad, împreună cu Duşan Djuric, un cetăţean austriac de origine sârbă, cu domiciliul în Viena, erau colectori regionali de antichităţi din zona Europei de Sud – Est şi făceau parte dintr-o reţea internaţională de trafic ilegal cu bunuri culturale.

Reţeaua avea centrul la Zürich, în Elveţia şi cuprindea mai multe grupări de intermediari originari din spaţiul ex-iugoslav, fiind cunoscută pe piaţa neagră a antichităţilor cu apelativul de „Cartelul sârb”.

În anii 2000, membrii „Cartelului sârb” frecventau zonele cu situri arheologice din România, iar după fiecare descoperire a braconierilor, aceştia contactau intermediarii din România, deplasându-se în Deva, Reşiţa, Timişoara sau Arad.

În perioada embargo-ului, înainte de a deveni traficanţi de tezaure antice, interlopii sârbi şi intermediarii lor din România erau implicaţi în contrabanda cu carburanţi.

De asemenea, colectorii sârbi achiziţionau piesele cu sumele de bani avansate de dealeri importanţi din Elveţia şi Austria, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În anul 2004, Ilic Ljubisa l-a contactat, la Zürich, pe un colecţionar elveţian căruia i-a vândut a treia pereche de brăţări dacice.

În 2007, după ce a aflat adevărata provenienţă a pieselor, colecţionarul elveţian a sesizat autorităţile române pentru restituirea acestora în condiţiile acordării compensaţiei echitabile, la fel ca în cazul primelor brățări dacice.

În 2 august 2007, a treia pereche de brăţări a fost predată în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. Statul Român reprezentat prin Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat colecţionarului elveţian, cu titlu de compensaţie echitabilă, suma de 140.000 euro.

„Piesele (brăţările nr. 7 - 8) reprezintă creaţii originale ale artizanilor daci şi au, în consecinţă, o valoare excepţională nu doar prin conţinutul impresionant în aur de bună calitate, ci şi prin contribuţia unică pe care studierea lor o va aduce la împlinirea cunoştinţelor noastre în domeniul artei, al religiei şi al civilizaţiei dacice în ansamblul său. Ele aparţin patrimoniului cultural naţional şi trebuie incluse în categoria tezaur”, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Activitatea infracţională a lui Ilic Ljubisa şi a cartelului sârb a continuat până în anul 2006, în strânsă legătură cu alți învinuiţi din asociaţia infracţională a braconierilor de la Orăştie şi Deva, informau anchetatorii.

În timpul anchetei a declarat inițial că nu ştia nimic cu privire la vânzarea brăţărilor sau a altor artefacte provenind din România, că nu-i cunoaşte pe învinuiţii şi inculpaţii din acest dosar şi nici pe făptuitorii sârbi implicaţi în traficul cu bunuri arheologice aparţinând patrimoniului cultural al României.

Ancheta realizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de polițiștii specializați în patrimoniu a dus la condamnarea sa.

Dosarul grupării acuzate de furtul tezaurelor din Sarmizegetusa Regia a ajuns în instanță, însă în 2016 a fost trimis către DIICOT, pentru continuarea cercetărilor.

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro