Cum a învins Carol al II lea clasa politică românească jpeg

Cum a învins Carol al II-lea clasa politică românească

Pun├ónd cap─ât tensiunii interne ┼či tran┼č├ónd ├«n favoarea sa criza dinastic─â ap─ârut─â dup─â moartea regelui Ferdinand I, Carol al II-lea a capitalizat toate avantajele de care dispunea ┼či s-a impus ├«n fa┼úa tuturor oponen┼úilor s─âi politici, inaugur├ónd o nou─â epoc─â politic─â ├«n via┼ča Regatului Rom├óniei. ┼óara avea s─â intre pe drumul c─âtre regimul totalitar de sorginte regal─â, suveranul subrezind partidele politice interne, urm├ónd cu con┼čtiinciozitate vechiul principiu divide et impera. Cu toate acestea, momentul restaura┼úiei ┼či a modului ├«n care s-au desf─â┼čurat ostilit─â┼úile ├«n anii 30 poate fi ├«n┼úeles numai ├«n raport cu ├«ntregul film al evenimentelor istorice care au dus la ├«ndep─ârtarea lui Carol al II-lea de la succesiunea tronului.

Jocurile politice de la Palatul Regal

Pentru a uita de Zizi Lambrino, principele Carol a fost trimis, dup─â Primul R─âzboi Mondial, ├«ntr-un voiaj ├«n jurul lumii. Din acest sejur, principele mo┼čtenitor s-a mai ├«ntors cu o noutate:admira┼úia pentru mi┼čcarea fascist─â a lui Mussolini ┼či dorin┼úa sa de a implementa un regim asem─ân─âtor ├«n Rom├ónia, ├«n care figura central─â s─â fie cea a regelui. Aceast─â tendin┼ú─â venea ├«ntr-un puternic dezacord cu regimul parlamentar ┼či constitu┼úional existent ├«n ┼úar─â ┼či chiar ┼či cu ra┼úiunea de a fi a partidelor politice. Viitorul suveran dorea s─â fac─â ÔÇŁordine la PalatÔÇŁ, ceea ce ar fi ├«nsemnat ├«nl─âturarea lui Barbu Stirbey, izolarea Reginei Maria ┼či, mai ales, ÔÇŁeliberareaÔÇŁ de sub tutela lui Ion I. C. Br─âtianu(1). Starea precar─â de s─ân─âtate a Regelui Ferdinand a cauzat ├«n 1925 o perioad─â de incapacitate a monarhului de a-┼či exercita prelogativele, iar Carol a v─âzut ├«n aceast─â ocazie un prilej de a-┼či impune autoritatea. Ac┼úiunea a fost ├«n─âbu┼čit─â prompt de c─âtre Br─âtianu, care se baza pe legea care prevedea ca ├«n astfel de situa┼úii, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri era loc┼úiitorul de drept. Astfel, tensiunea dintre liderul PNL ┼či mo┼čtenitorul Coroanei a crescut considerabil, de altfel ┼či cea dintre Barbu ┼×tirbey ┼či acela┼či Carol, care va ├«ncerca s─â mizeze pe for┼úele politice anti-liberale, ├«n spe┼ú─â Partidul Na┼úional al lui Maniu ┼či Partidul ┼ó─âr─ânesc al lui Mihalache.

Mariajul dintre principele Carol ┼či principesa Elena se va deteriora rapid, acesta nefiind bazat pe sentimente de dragoste, ci mai degrab─â pe principii politico-dinastice ┼či, posibil, ┼či pe o atrac┼úie sexual─â de scurt─â durat─â(2). Era imposibil de conciliat firea retras─â, timid─â a Elenei cu caracterul brutal ┼či viril al so┼úului s─âu. Astfel c─â ├«ntre cei doi s-a produs inevitabila ruptur─â, care a dus la evenimentul care avea s─â-l marcheze profund pe viitorul suveran:├«nt├ólnirea cu Elena Lupescu, fiica unui evreu convertit la cre┼čtinism, ┼či care avea un larg renume de femeie u┼čoar─â(3). Aceasta s-a dovedit capabil─â s─â fac─â fa┼ú─â preten┼úiilor sexuale ale lui Carol, devenind astfel persoana din umbra sa, care avea s─â ├«i influen┼úeze mi┼čc─ârile politice urm─âtoare.

Regele Ferdinand ┼či Ionel Br─âtianu decid ├«nl─âturarea prin┼úului mo┼čtenitor

Pentru a detensiona situa┼úia ┼či pentru a reduce zvonurile nu tocmai favorabile dinastiei, regele Ferdinand a ├«ncercat s─â-l trimit─â pe Carol la Londra, la funerariile reginei-mam─â Alexandra. La aflarea informa┼úiei, principele a avut o reac┼úie violent─â fa┼ú─â de suveran, dar mai ales fa┼ú─â de Barbu ┼×tirbey, consider├ónd c─â toate ac┼úiunea este ├«ndreptat─â ├«mpotriva libert─â┼úii sale de a avea o rela┼úie amoroas─â cu Elena Lupescu. ├Än ciuda faptului c─â asista la ceremonia din capitala Angliei, a plecat f─âr─â s─â se conformeze protocolului, st├órnind indignare la curtea britanic─â ┼či s-a dus la Paris unde s-a ├«nt├ólnit cu amanta sa. Merg├ónd apoi la Vene┼úia, Carol a redactat la 12 decembrie 1925 o scrisoare c─âtre regele Ferdinand ├«n care afirma:ÔÇŁrenun┼ú la toate drepturile mele de principe mo┼čtenitor al Rom├óniei. Conform Statutelor familiei regale, rog pe Majestatea Voastr─â de a-┼či da ├«nalta sa aprobare acestei hot─âr├óri irevocabileÔÇŁ(4). Pus ├«n fa┼úa unei astfel de situa┼úii, suveranul, sub influen┼úa lui Ion I. C. Br─âtianu ┼či a lui Barbu ┼×tirbey, trimite pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a ob┼úine semn─âtura lui Carol pe o declara┼úie care consfin┼úea decizia din 12 decembrie. Principele o semneaz─â pe 24 aceea┼či lun─â, iar regele a convocat pentru 30 decembrie un Consiliu de Coroan─â la Sinaia(5), la care au participat 23 de personalit─â┼úi, printre care liderii de partide politice, pre┼čedin┼úii Corpurilor legiutoare, pre┼čedintele ├Änaltei Cur┼úi de Casa┼úie ┼či Justi┼úie, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom├óne, etc. Momentul era unul deosebit de important pentru scena politic─â rom├óneasc─â, deoarece se apropia momentul ├«n care PNL-ul avea s─â-┼či termine mandatul ┼či, conform legii, Regele avea s─â numeasc─â noul pre┼čedinte al Consiliului de Mini┼čtri, a┼ča c─â lupta politic─â se ├«nte┼úise.

C l1 jpg jpeg

Carol al II-lea al─âturi de Elena Lupescu

┼×edin┼úa Consiliului de Coroan─â a fost precedat─â de audien┼úe la rege ┼či la regin─â ├«n care s-au conturat opiniile celor prezen┼úi. Ion I. C. Br─âtianu se declara f─â┼úi┼č pentru dec─âderea din drepturi a lui Carol, Alexandru Averescu la fel (deoarece beneficia de promisiunea poltic─â a liderului PNL-ului c─â partidul s─âu va beneficia de sus┼úinere liberal─â, cu condi┼úia s─â continue politica dus─â de guvernul Br─âtianu), Iuliu Maniu opta pentru am├ónarea deciziei, Nicolae Iorga (fost profesor al principelui) se declara total ├«mpotriva actului de la 12 decembrie, iar Ion Mihalache, urm─ârind s─â c├ó┼čtige bun─âvoin┼úa regelui ┼či, inerent s─â ajung─â la guvernare, sus┼úinea ideea ├«nl─âtur─ârii lui Carol. Cu toate acestea, dup─â discursul lui Ferdinand ┼či prezentarea situa┼úiei actuale, inclusiv cu actul semnat de mo┼čtenitorul tronului la 24 decembrie ├«n Italia, majoritatea celor prezen┼úi au mar┼čat pe ideea unei posibile noi negocieri, dar ├«n fa┼úa hot─âr├órii regelui, au declarat ├«n unanimitate c─â respect─â recizia suveranului ┼či c─â o vor sus┼úine necondi┼úionat. Astfel, la 1 ianuarie 1926 ap─ârea ├«n Monitorul oficial comunicatul care anun┼úa cererea lui Carol ┼či hot─âr├órea regelui de a convoca Reprezentan┼úa Na┼úional─â pe data de 4 ianuarie 1926 pentru a oficializa ruptura(6).

Legitimarea unui astfel de demers ├«nt├ómpina probleme juridice, deoarece legea exist─â la acea dat─â nu prevederea existen┼úa ┼či rezolvarea unor astfel de probleme. Textul interpretabil putea na┼čte controverse, decizia Consiliului de Coroan─â se ├«ntemeia pe o scrisoare a principelui neautentificat─â de vreun notar sau de ministrul rom├ón ├«n Italia ┼či, nu ├«n ultimul r├ónd, statutul Case Regale nu prevedea dispozi┼úii pentru situa┼úia ├«n care un membru al s─âu renun┼ú─â la prelogative. Dac─â ├«n fa┼úa lui Ferdinand, la Sinaia, to┼úi participan┼úi au declarat c─â sus┼úin dorin┼úa suveranului de a elimina ÔÇŁcreanga putred─âÔÇŁ din dinastie, ├«n Parlament situa┼úia a stat ├«ntr-un mod subtan┼úial diferit. Nicolae Iorga a declarat c─â ├«ntregul demers era unul orchestrat de c─âtre partidul lui Br─âtianu care urm─ârea consolidarea st─âp├ónirii politice peste Rom├ónia ┼či astfel se vedea nevoit s─â se declare total ├«mpotriva actului, Ion Mihalache, dup─â ce a subliniat ata┼čamentul Partidului ┼ó─âr─ânesc fa┼ú─â de Coroan─â, dar ┼či-a declinat orice r─âspundere fa┼ú─â de dec─âderea lui Carol din prelogativele de mo┼čtenitor, ├«n timp ce Averescu a avut o ferm─â pozi┼úie anticarlist─â. Av├ónd ultimul cuv├óntul, b─âtr├ónul Br─âtianu a cerut ca aceast─â problem─â, a drepturilor la tron a lui Carol, s─â fie ├«ncheiat─â o dat─â pentru totdeauna. At├ót ├«n Senat, c├ót ┼či ├«n Camera Deputa┼úilor, proiectele au fost adoptate cu o majoritate cov├ór┼čitoare, ┼ú─âr─âni┼čtii ┼či na┼úionalii ab┼úin├óndu-se de la vot. Reunite apoi ├«ntr-o sesiune comun─â, cele dou─â camere, au adoptat noile modific─âri aduse legii casei regale care instituiau prevederi pentru situa┼úii ├«n genul celei create de Carol ┼či oficializau viitoarea regen┼ú─â format─â din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea ┼či Gheorghe Buzdugan. Ultimii doi erau sub influen┼úa lui Ion I. C. Br─âtianu, iar principele putea fi controlat de c─âtre Regina Maria, care la r├óndul s─âu poate fi manevrat─â politic de Barbu ┼×tirbey, cumnatul liderului liberal. Astfel, dup─â cum Iorga sublinia, dinastia de Arge┼č biruise dinastia de Sigmaringen. Actul de la 4 ianurie 1926 consfiin┼úea ├«nl─âturarea lui Carol din succesiunea tronului rom├ónescu ┼či deschidea o lupt─â intens─â pe plan politic care avea s─â se accentueze din vara lui 1927, dup─â moartea regelui Ferdinand.

Carol Caraiman se r─âzg├ónde┼čte

Principele Carol devenise cet─â┼úeanul rom├ón Carol Caraiman ┼či se stabilise al─âturi de Elena Lupescu la Paris, unde beneficia de fondul b─ânesc foarte consistent cu care se alesese dup─â renun┼úarea la tron(7). ├Än ciuda dep─ârt─ârii fa┼ú─â de ┼úar─â, urm─ârea cu aten┼úie cum scena politic─â rom├óneasc─â intr─â ├«n criz─â, concretizat─â ini┼úial prin lupta dintre PNL ┼či Partidul Poporului contra ┼ú─âr─âni┼čtilor ┼či na┼úionalilor. De asemenea, unitatea partidelor era subrezit─â ┼či cel pu┼úin ├«n r├óndul PN-ului, P┼ó-ului ┼či PNL-ului erau tendin┼úe centrifuge (grup─ârile Alexandru Vaida Voevod, dr. Nicolae Lupu, respectiv Gheorghe T─ât─âr─âscu) care promovau o alt─â linie dec├ót cea a liderilor. La 10 octombrie 1926, prin fuziune, lua na┼čtere Partidul Na┼úional-┼ó─âr─ânesc, care, duc├ónd o politic─â anti-liberal─â, avea s─â se foloseasc─â de toate atuurile posibile, inclusiv de o apropiere de ostracizatul Carol Caraiman. Deja se vorbea ├«n pres─â de o posibil─â ├«mpacare a lui Ferdinand cu fiul s─âu, merg├ónd p├ón─â la a se discuta posibilitatea unui complot care s─â-l impun─â pe fostul principe ├«n vechea calitate de mo┼čtenitor al Coroanei(8). ├Än schimb, la insisten┼úele lui Ion I. C. Br─âtianu, Alexandru Averescu, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri ├«nt─âre┼čte m─âsurile de paz─â la grani┼ú─â ┼či trimite o echip─â de spion la Paris pentru a-l supraveghea ├«ndeaproape pe Carol.

Prima ie┼čire public─â a fostului mo┼čtenitor a avut loc ├«n decembrie 1926, c├ónd starea de s─ân─âtate a regelui Ferdinand se agravase, dezmin┼úind c─â ar avea de g├ónd s─â dea o lovitur─â de stat, dar f─âr─â s─â nege posibilitatea de a se ├«ntoarce ├«n ┼úar─â(9). Ferdinand continua, totu┼či, s─â spere c─â, ├«n cazul mor┼úii sale, ┼úara nu va fi condus─â de o Regen┼ú─â, manifest├ónd clemen┼ú─â pentru Carol, cu condi┼úia ca acesta s─â renun┼úe la leg─âtura cu Elena Lupescu. Aceea┼či tendin┼ú─â va fi adoptat─â de toate for┼úele politice, cu excep┼úia liberalilor ┼či a grup─ârii lui Nicolae Lupu, un rol principal av├óndu-l PN┼ó-ul. ├Äncurajat de instabilitatea ce domnea ├«n politica de la Bucure┼čti, Carol a dat, ├«n februarie 1927, prima declara┼úie public─â ├«n care a l─âsat s─â se ├«n┼úeleag─â faptul c─â este dispus s─â revin─â la tronul ┼ú─ârii. Sf├ór┼čitul apropiat al suveranului cauza o puternic─â trepitada┼úie la nivelul scenei politice rom├óne┼čti, astfel c─â orice partid care vroia s─â duc─â o campanie anti-liberal─â, f─âcea apel la bune sentimente fa┼ú─â de fostul mo┼čtenitor al coroanei.

Moartea lui Ferdinand a contribuit la sporirea zvonurilor despre o posibil─â re├«ntoarcere a lui Carol, a┼ča c─â autorit─â┼úile au trecut la cenzura presei ┼či la arest─âri preventive. ├Än acela┼či timp, intra ├«n func┼úiune institu┼úia Regen┼úei care promitea s─â vegheze bunul mers al ┼ú─ârii p├ón─â c├ónd micul Mihai avea s─â ajung─â la v├órsta de 18 ani, pentru a putea s─â domneasc─â singur. Rom├ónia intra astfel ├«ntr-o nou─â etap─â a istoriei sale, una ├«n care era evident─â st─âp├ónirea lui Ion I. C. Br─âtianu, iar acuzele ├«ndreptate ├«mpotriva liderului liberal nu au ├«ncetat s─â apar─â, lu├ónd na┼čtere astfel 2 tabere politice:una care ac┼úiona pentru consolidarea actului de la 4 ianuarie ┼či una anti-liberal─â, care l─âsa deschis─â u┼ča negocierilor cu Carol. Acesta din urm─â hot─âr├óse c─â a venit momentul de a intra ├«n scen─â ┼či de a lua ├«napoi tronul ┼ú─ârii, fapt reliefat de declara┼úiile sale date presei, ├«n care afirma c─â declara┼úia din decembrie 1925 fusese una impus─â, nicidecum o dorin┼ú─â a sa.

├Äntre timp, Elena Lupescu ├«┼či m─ârea influen┼úa pe care o avea asupra lui Carol ┼či ├«n acela┼či timp, ├«n jurul celor doi se ├«nchega o grupa carlist─â format─â din oameni precum Barbu Ionescu, Puiu Dumitrescu, Nicolae Gatoski sau Mircea Mihail, afaceri┼čti de ocazie care vedeau ├«n fostul principe partida norocoas─â ├«n urm─â c─âreia ar fi beneficiat de posturi cheie ├«n economia Rom├óniei, ├«n urma unei eventuale restaura┼úii. De asemenea, ├«n ┼úar─â existau personalit─â┼úi precum Nae Ionescu, Nichifor Crainic sau Nicolae Iorga care se declarau f─â┼úi┼č contra actului de la 4 ianuarie. Carli┼čtii ├«ncercau s─â creeze un curent de opinie favorabil re├«ntoarcerii fostului mo┼čtenitor, g─âsind ├«n Averescu un sprijin nea┼čteptat(10). Acesta, dup─â ce ┼či-a v─âzut alian┼úa cu Br─âtianu distrus─â, a apelat la Carol Caraiman, ├«n care vedea ┼čansa de a reveni la conducere.

Prima încercare a lui Carol de a reveni în ţară

├Än fa┼úa unei astfel de situa┼úii, Ion I. C. Br─âtianu s-ar fi g├óndit chiar ┼či la proclamarea republicii, dar p├ón─â atunci, guvernul liberal a hot─âr├ót s─â dea o pild─â grup─ârii carliste ┼či de aici a ap─ârut cazul Manoilescu. Mihai Manoilescu, re├«ntors ├«n ┼úar─â dup─â ├«ntrevederea cu Carol a fost acuzat de uneltire ├«mpotriva ordinii constitu┼úionale, arestat ┼či judecat, dar, spre stupefac┼úia lui Br─âtianu, a fost achitat. A luat astfel na┼čtere ideea unei alian┼úe anti-liberale, format─â din PN┼ó, Partidul Poporului ┼či Partidul Na┼úional. Escalad├óndu-se tensiunea intern─â, PN┼ó-ul a hot─âr├ót convocarea unei mari adun─âri pe 20 noiembrie 1927 la Alba Iulia, pentru a pune presiune pe guvernul liberal, dar acesta interzice manifestarea.

Moartea subit─â a lui Ion I. C. Br─âtianu, la 24 noiembrie 1927 a fost o lovitur─â nea┼čteptat─â ├«n favoarea grup─ârii carliste care se vedea la acel moment lipsit─â de cel mai ├«nver┼čunat inamic. Regen┼úa ├«l numea pe Vintil─â Br─âtianu drept noul pre┼čedinte al Consiliului de Mini┼čtri, dar acesta nu avea puterea de a se ridica la nivelul fratelui s─âu, astfel c─â propaganda PN┼ó-ului ├«n favoarea lui Carol s-a ├«nte┼úit. Au avut loc adun─âri, manifesta┼úii, s-au adus acuze Regen┼úei ┼či au fost lansate atacuri ├«mpotriva politicii liberale. Pentru a ar─âta celor 3 regen┼úi sprijinul popular pe care se bazau ┼či de a-i presa s─â ├«i aduc─â la putere, liderii PN┼ó-i┼čti au decis convocarea la Alba Iulia a unei mari adun─âri, pe 6 mai 1928. Colucr├ónd pe linia politicii antiliberale, ├«ntre PN┼ó ┼či Carol au avut loc tratative, ├«n ideea unei reveniri in cognito a fostului principe ├«n mijlocul adun─ârii populare. Beneficiind de sprijinul lui Barbu Ionescu, Carol Caraiman desf─â┼čoar─â o vie activitate ├«n media englez─â, oferind interviuri pline de sub├«n┼úeles ┼či neascunz├óndu-┼či simpatia fa┼ú─â de na┼úional-┼ú─âr─âni┼čti. ├Än acela┼či timp, ├«n ┼úar─â, Ministrul de Interne, I.G. Duca cere autorit─â┼úilor s─â intre s─â ├«┼či intensifice ac┼úiunile de supraveghere ┼či s─â ├«n─âbu┼če orice ac┼úiune ├«n favoarea lui Carol. ├Än plus, a luat leg─âtura cu guvernul britanic cer├óndu-i s─â ac┼úioneze ├«mpotriva oric─ârei ├«ncerc─âri a fostului mo┼čtenitor al tronului de a reveni ├«n Rom├ónia. Barbu Ionescu ├«nchiriase 2 avioane cu care urma ca la 6 mai s─â se materializeze dorin┼úa lui Carol de a reveni, ├«n for┼ú─â, ├«n ┼úar─â. Un prim avion ar fi urmat s─â aterizeze la Alba-Iulia ├«n diminea┼úa zilei, pentru a aduce ÔÇŁManifestul de la GladstoneÔÇŁ(11), un veritabil apel al lui Carol adresat poporului rom├ón pe care-l ├«nchema ÔÇŁs─â-l ├«nconjoareÔÇŁ, iar al doilea avion ar fi urmat s─â ajung─â c├óteva ore mai t├órziu ┼či s─â-l aduc─â pe ├«nsu┼či fostul mo┼čtenitor.

Opera┼úiunea nu a avut succes, deoarece manifestele au fost confiscate de guvernul maghiar ├«n timpul tranzit─ârii, autorit─â┼úile britanice au oprit decolarea avioanelor, iar Iuliu Maniu nu a putut fi convins, prin intermediari, s─â se declare public ├«n favoarea revenirii lui Carol. Astfel, adunarea de la Alba Iulia s-a terminat f─âr─â incidente, dar cu PN┼ó-ul mul┼úumit de dovada popularit─â┼úii pe care o f─âcuse Regen┼úei. Ac┼úiunea a avut o serie de consecin┼úe nu tocmai pl─âcute pentru Carol:a fost for┼úat de autorit─â┼úile de la Londra s─â p─âr─âseasc─â teritoriul acelei ┼ú─âri ┼či s-a stabilit la Paris;fostul principe a ├«n┼úeles c─â nu se mai poate bizui pe un anumit partid politic, fa┼ú─â de care ar fi avut datorii ├«n cazul restaura┼úiei;curentul pro-carlist din ┼úar─â trebuia reactivat, deoarece cel din str─âin─âtate nu era suficient;┼či nu ├«n ultimul r├ónd, ac┼úiunile sale nu trebuiau s─â mai fie unele f─â┼úi┼če, ci trebuia depus un efort discret care s─â nu trezeasc─â aten┼úia Bucure┼čtiului.

Anti-carli┼čti ├«ncep s─â piard─â teren

Venirea PN┼ó-ului la putere era iminent─â, a┼ča c─â guvernul liberal a ├«ncercat s─â ac┼úioneze rapid:la Curtea de Apel s-a pronun┼úat oficial divor┼úul ├«ntre Carol ┼či Elena, motivul fiind ÔÇŁgrava insult─â adus─â so┼úieiÔÇŁ. ├Än plus, s-a ├«ncercat ob┼úinerea unei declara┼úii de la fostul principe prin care acesta ar fi declarat c─â se men┼úine pe pozi┼úia exprimat─â pe 28 decembrie 1925, dar acesta a refuzat. Criza economic─â din ┼úar─â ┼či atitudinea rece, pe alocuri ostil─â, a cercurilor bancare din str─âin─âtate au subminat puterea de guvernare a liberalilor, astfel c─â premizele unei guvern─âri na┼úional-┼ú─âr─âniste cre┼čteau. Astfel s-a continuat dialogul dintre PN┼ó ┼či Carol, dar care s-a lovit de problema Elenei Lupescu, fa┼ú─â de care Carol era de nedesp─âr┼úit. ├Äntre timp, situa┼úia politic─â intern─â se agravase, iar Vintil─â Br─âtianu, ├«n data de 3 noiembrie 1928, ┼či-a depus mandatul. Regen┼úa ├«ncearc─â printr-un guvern Nicolae Titulescu s─â evite predarea mandatului lui Iuliu Maniu ┼či partidului s─âu, care ani la r├óndul au atacat puternic institu┼úia Regen┼úei(12). Totu┼či, situa┼úia mergea c─âtre inevitabil ┼či pe 10 noiembrie guvernul Maniu depunea jur─âm├óntul. Tr├óg├ónd maximul de foloase din capitalul de popularitate, noile autorit─â┼úi organizeaz─â alegeri pe care PN┼ó-ul le c├ó┼čtig─â cu 77%, iar unul din mandate este al lui Lic─â Buzdugan, fiul regentului Gheroghe Buzdugan, prin care Maniu spera c─â va avea o influen┼ú─â ├«n interiorul institu┼úiei.

├Än acela┼či timp, Regen┼úa d─âdea puternice semne de sl─âbiciune. Patriarhul Miron Cristea se declara obosit de noua sa responsabilitate ┼či ar fi fost bucuros s─â scape de aceast─â povar─â. O situa┼úie special─â era ├«n cazul principelui Nicolae, ├«n locul activit─â┼úii politice, se consacra treburilor amoroase, fiind ├«ntr-o idil─â cu so┼úia avocatului Radu S─âveanu(13). Astfel, principele Nicolae ar fi fost, la r├óndul s─âu, bucuros de o revenire a fratelui s─âu, care l-ar fi eliberat de povara politic─â pe care o avea, a┼ča c─â a ├«nceput o vie discu┼úie prin scrisori, ├«ntre cei doi, ├«n favoarea fostului mo┼čtenitor al Coroanei (ac┼úiune negat─â apoi de principele Nicolae). Guvernul na┼úional-┼ú─âr─ânist, dup─â ce a ajuns la putere, ┼či-a estompat considerabil discursul pro-carlist, cu toate c─â existau voci ├«n─âuntrul partidul (precum cea a lui Mihail Cornescu ÔÇô aspru criticat─â de liberali) care cereau public ├«ntoarcerea lui Carol. Cu timpul, singura for┼ú─â politic─â ce r─âm─âsese consecvent─â pe linia ap─âr─ârii actului de la 4 ianuarie r─âm─âsese PNL-ul.

Un alt ┼čoc al vie┼úii politice din Rom├ónia l-a constituit moartea unuia din regen┼úi ÔÇô Gheroghe Buzdugan ÔÇô situa┼úie dificil─â, mai ales c─â legea nu prevedea reglement─âri pentru astfel de situa┼úii. Ceilal┼úi 2 regen┼úi sus┼úineau intrarea Reginei Maria ├«n locul defunctului, demers care s-a lovit de pozi┼úia lui Maniu, care nu putea neglija simpatia manifestat─â de-a lungul timpului de regin─â pentru liberali. For┼ú├ónd litera legii, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri, a hot─âr├ót s─â ├«ncerce s─â-┼či impun─â omul s─âu, cu ajutorul Parlamentului, ├«n ciuda protestelor PNL-ului, P┼ó-ului ┼či ale lui Averescu. Cu toate acestea, Reprezenta┼úa Na┼úional─â s-a ├«ntrunit pe 9 octombrie pentru a alege un nou regent. Maniu a tensionat momentul, juc├óndu-┼či cartea politic─â prin presiunea pe care a pus pe acea decizie. ├Än ciuda promisiunilor c─â guvernul nu va propune un candidat ┼či c─â el nu va cere nim─ânui s─â voteze ├«n vreun anumit fel, Iuliu Maniu a solicitat includerea ├«n regen┼ú─â a b─âtr├ónului Constantin S─âr─â┼úeanu, care a fost acceptat─â ├«n num─âr cov├ór┼čitor. Astfel, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri putea s─â ├«┼či exercite influen┼úa asupra Regen┼úei.

Paradoxal, ac┼úiunea lui Maniu a adus PN┼ó-ul ├«n colaps. Din cauza atitudinii sale autoritare, gruparea Ion Mihalache s-a reorientat ├«ntr-o pozi┼úie anti-Maniu, ├«n timp ce Grigore Iunian se declara revoltat, ├«n calitatea sa de Ministru al Justi┼úiei, sector din care provenea S─âr─â┼úeanu. ├Än ciuda tensiunii interne, PN┼ó-ul a dep─â┼čit criza ┼či nu s-a spart, dar ultimele desf─â┼čur─âri de for┼úe de pe scena politic─â rom├óneasc─â expuneau o aren─â politic─â dominat─â de haos ┼či conflicte, ├«n fa┼úa c─ârora Regen┼úa se dovedea incapabil─â s─â fac─â fa┼ú─â. Ca urmare a acestei situa┼úii, curentul care cerea revenirea lui Carol pentru a stabiliza via┼úa intern─â se m─ârea. Personalit─â┼úi precum Nicolae Racovi┼ú─â, A.C.Cuza sau Nichifor Crainic, f─âceau f─â┼úis propagand─â carlist─â, ca de altfel ┼či ziarul Cuv├óntul al lui Nae Ionescu(14). Zvonurile din politica rom├óneasc─â purtau ideea c─â, din cauza situa┼úiei dificile ├«n care se afla Regen┼úa, Maniu tindea spre republic─â. ├Än acela┼či timp, Carol prime┼čte vizitele principelui Nicolae, a lui Mihai Manoilescu ┼či a altor sus┼úin─âtori care ├«i ├«nt─âresc convingerea c─â situa┼úia intern─â ├«i este favorabil─â revenirii, fostul principe fiind v─âzut ca ÔÇŁsalvatorulÔÇŁ societ─â┼úii. ├Än acela┼či timp, liberalii au retip─ârit o bro┼čur─â privind renun┼úarea lui Carol la Coroan─â, ├«n care au inclus ┼či atacuri la pozi┼úia echivoc─â a PN┼ó-ului. Totu┼či, gruparea anti-carlist─â era din ce ├«n ce mai redus─â numeric, ajung├óndu-se p├ón─â la punctul ├«n care chiar ┼či ├«n interiorul PNL-ului apar rupturi ├«n ceea prive┼čte chestiunea revenirii lui Carol, ├«n acest sens realiz├óndu-se o antitez─â ├«ntre b─âtr├ónii consecven┼úi actului de la 4 ianaurie ┼či tinerii grupa┼úi ├«n jurul lui Gheroghe Br─âtianu, adep┼úii restaura┼úiei. ├Än aceea┼či vreme, ├«n┼úeleg├ónd c─â ┼čansele sale politice sunt aproape nule ├«n condi┼úiile actuale, Averescu s-a reorientat hot─âr├ót spre fostul principe ├«n speran┼úa unei reabilit─âri politice. Astfel, ├«n urma unei discu┼úii Carol-Averescu purtat─â ├«n Elve┼úia, ├«n care fostul mo┼čtenitor al Coroanei ├«l domnin─â psihologic pe mare┼čal, se hot─âr─â┼čte ca Partidul Poporului s─â preg─âteasc─â atmosfera restaura┼úiei. Pe aceea┼či linie mergea ┼či Partidul Na┼úional al lui Iorga, gruparea A.C.Cuza ┼či Legiunea Arhanghelului Mihail.

Carol Caraiman face pasul decisiv

Puterea de decizie era ├«n m├óinile lui Iuliu Maniu, care nu se opunea revenirii ├«n ┼úar─â a lui Carol, cu condi┼úia desp─âr┼úirii de Elena Lupescu, urmat─â de refacerea c─âs─âtoriei cu principesa Elena. Astfel, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri juca din nou cartea sa preferat─â ÔÇô tergiversarea lucrurilor, urm─ârind ca PN┼ó-ul s─â fie cel care aranja revenirea fostului principe ├«n ┼úar─â, pentru ca mai apoi partidul s─â aib─â cel mai mult de c├ó┼čtigat. Carol c├ó┼čtiga teren, prin numirea lui Condescu ca Ministru de R─âzboi ┼či prin influen┼úa sa cresc├ónd─â, unele proiecte de legi merg├ónd de la Bucure┼čti ├«n m├óinile sale, pentru avizare. Afl├ónd c─â nici Averescu, nici Maniu nu s-ar pune unei sosiri in cognito, Carol s-a decis s─â ac┼úioneze decisiv, consider├ónd c─â nimeni nu mai ap─âr─â tronului regelui-copil Mihai.

Fostul principe se baza substan┼úial pe sus┼úinerea cercurilor economice din Occident, nemul┼úumite de politica protec┼úionist─â dus─â ani de zile de regimul liberal. Carol Caraiman avea de ├«n plan reducerea rolului B─âncii Na┼úionale ┼či concesionarea str─âinilor bunuri ┼či sectoare din economia rom├óneasc─â. Pe 27 mai 1930 are loc ├«n Fran┼úa o consf─âtuire a lui Carol cu to┼úi cei din camarila sa, ├«n care s-a hot─âr├ót planul revenirii ├«n ┼úar─â a fostului principe, care urma s─â fie o ac┼úiune de surprindere a opiniei publice din Rom├ónia. Avionul care urma s─â-l duc─â viitorul suveran urma s─â decoleze de la Munchen ┼či dup─â o escal─â la Cluj, s─â aterizeze la Cotroceni. ├Än timp ce preg─âtirile intrau ├«n faza final─â, Victor Precup, unul din acoli┼úii lui Carol a ajuns la Bucure┼čti pentru a purta o prim─â discu┼úie l─âmuritoare cu Maniu, care nu s-a declarat ├«mpotriva unei iminente reveniri a lui Carol, dar a insistat pe o tergiversare a planului.

Pe 6 iunie 1930, avionul lui Carol a decolat de la locul stabilit ┼či dup─â o ├«nt├órziere tehnic─â, a ajuns la Bucure┼čti, unde deja zvonuri sosirii pretendentului la tron ├«ncepuse s─â circule(15). Ajuns pe aeroportul din B─âneasa, Carol a v─âzut c─â nu este a┼čteptat de nimeni ┼či a crezut c─â fusese tr─âdat. Ex-prin┼úul a ajuns, sub protec┼úia unor regimente de armat─â la Cotroceni, de unde i-a telefonat lui Maniu. Pus ├«n fa┼úa faptului ├«mplinit, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri nu ├«┼či onoreaz─â jur─âm├óntul fa┼ú─â de regele Mihai, ┼či accept─â concesia ivit─â, merg├ónd el ├«nsu┼či la re┼čedin┼úa lui Carol. ├Än discu┼úia purtat─â, Maniu a propus ca fostul principe s─â intre ├«n Regen┼ú─â ├«n locul lui S─âr─â┼úeanu, iar apoi, din acea postur─â s─â se abroge actul din 4 ianuarie ┼či Carol s─â devin─â rege(16). Totul cu condi┼úia renun┼ú─ârii la rela┼úia cu Elena Lupescu. Cu toate acestea, Maniu p─âr─âsea palatul Cotroceni f─âr─â s─â ob┼úin─â un acord scris al lui Carol. ├Än aceea┼či noapte, prin fa┼úa viitorului suveran au trecut o serie ├«ntreag─â de lideri politici, de la Averescu la Nae Ionescu, de la Goga la Gheorghe Br─âtianu.

Regenţa a murit, trăiască Regele!

├Än fa┼úa propunerii lui Maniu de a intra ├«n Regen┼ú─â ┼či de a g─âsi o cale legal─â de a face acest lucru, Carol a r─âspuns ferm c─â vrea s─â numai fie rege, moment ├«n care pentru pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri a fost clar c─â planul s─âu d─âduse gre┼č. ┼×edin┼úa Corpurilor Legiuitoare a fost am├ónat─â pentru a doua zi, pe 8 iunie, timp suficient pentru ca propaganda pro carlist─â s─â capete propor┼úii, iar viitorul suveran s─â tran┼čeze definitiv jocul politic ├«n favoarea sa. ├Äncerc├ónd s─â nu ├«┼či p─âteze onoarea prin ├«nc─âlcarea flagrant─â a jur─âm├óntului fa┼ú─â de regele Mihai, Maniu ├«┼či depune mandatul ├«n seara zilei de 7 iunie. Nici Mihalache nu vrea s─â fie considerat un uzurpator, a┼ča c─â noul pre┼čedinte al Consiliului de Mini┼čtri a devenit Gheorghe Gh. Mironescu. Imediat dup─â depunerea jur─âm├óntului, Mironescu a prezentat Regen┼úei propunerea de a aborga articolele care ├«l dec─âdeau pe Carol din postura de mo┼čtenitor al Coroanei. ├Än replic─â, S─âr─â┼úeanu ┼či Patriarhul Miron Cristea au demisionat din Regen┼ú─â pentru a nu ├«┼či c─âlca jur─âm├óntul.

A doua zi are loc ┼čedin┼úa Corpurilor Legiuitoare, ├«n fa┼úa c─âruia Mironescu prezint─â  proiectele de lege. Toate trec cu majoritate, inclusiv cel prin care proap─ât detronatul rege Mihai devenea ÔÇŁMare Voevod de Alba-IuliaÔÇŁ(17), spre satisfac┼úia aripii na┼úionale din PN┼ó. Cu 485 de bile albe ┼či una singur─â neagr─â, Carol a devenit regele Carol al II-lea(18). Practic, actul de la 8 iunie a fost o lovitur─â de stat, legea fiind ├«nc─âlcat─â, deoarece prevedea c─â regele domne┼čte p├ón─â la moarte, ori Mihai tr─âia la momentul acela. Acest eveniment a fost practic urmarea crizei acute din societatea ┼či din politica rom├óneasc─â, incapabile de a g─âsi o institu┼úie central─â care s─â joace rolul de arbitru. ├Än plus, ├«ntreaga desf─â┼čurare a lucrurilor a stat ├«n s├óngele rege ┼či ├«n curajul ex-prin┼úului de a ├«┼či juca p├ón─â la cap─ât cartea politic─â, dar ┼či datorit─â lipsei de reac┼úie a liderilor guvernului ┼či mai ales a lui Iuliu Maniu. Vestea restaura┼úiei a fost primit cu satisfac┼úie at├ót ├«n societatea rom├óneasc─â, dar mai ales ├«n cercurile economice str─âine care primeau und─â verde pentru a intra masiv ├«n spa┼úiul rom├ón.

Singura for┼ú─â care r─âm─âsese ├«nc─â ├«n opozi┼úie fa┼ú─â de restaura┼úia carlist─â era PNL-ul, dar numai aripa b─âtr├ónilor, ├«n frunte cu Vintil─â Br─âtianu. ├Än acela┼či timp, Gheorghe Br─âtianu se declara f─â┼úi┼č pro-carlist ┼či lansa apeluri c─âtre aripa t─ân─âr─â a liberalilor. Neav├ónd alt─â solu┼úie dec├ót s─â accepte realitatea instal─ârii lui Carol pe tronul Rom├óniei, Vintil─â Br─âtianu a intra ├«n audien┼ú─â la rege pe 9 iulie 1930, dat─â care va ├«nsemna capitalurarea ultimei for┼úe politice care se i se opunea suveranului.

Noul rege a trecut imediat la m─âsuri pentru consolidarea tronului s─âu:a izolat-o pe mama sa, regina Maria, la Balcic, l-a ├«ndep─ârtat de la curte pe Barbu ┼×tirbey, iar pe fosta sa so┼úie, regina Elena a trimis-o peste grani┼ú─â. Aproape ├«ntreg personalul de pa Palat a fost schimat ┼či, ├«n plus, s-a creat o func┼úie special─â pentru Puiu Dumitrescu. De altfel, s-a constituit o nou─â camaril─â regal─â, format din oameni ca Nae Ionescu, Malaxa, Manoilescu, Argetoianu, Aristide Blank, etc. ├Än ceea ce privea totu┼či cea mai arz─âtoare problem─â ÔÇô cea a Elenei Lupescu, regele Carol al II-lea a ac┼úionat ├«n maniera sa caracteristic─â, impun├óndu-┼či voin┼úa. ├Än ciuda tuturor apelurilor la lini┼čte ┼či calm ├«n fa┼úa demersurilor liderilor politici de a nu o aduce pe amanta sa ├«n ┼úar─â, Elena Lupescu s-a stabilit la Castelul Foi┼čor pe 12 august, iar c├óteva luni mai t├órziu s-a mutat ├«n Bucure┼čti. Afl├ónd de acest lucru, Maniu ├«i for┼úeaz─â m├óna suveranului, cer├óndu-i s─â o expulzeze pe Elena Lupescu, ├«n caz contrar demision├ónd. Surprinz─âtor, Carol a acceptat demisia ┼či l-a investit pe Gheorghe Gh. Mironescu cu ├«nfiin┼úarea unui nou guvern.

Cursul vie┼úii politice interne avea s─â evolueze ├«n linii mari ├«n limitele democratice, ├«n ciuda unor derapaje extremiste. Totu┼či, ├«ncetul cu ├«ncetul ├«ncepea s─â se simt─â autoritatea monarhic─â, suveranul plas├óndu-┼či oamenii s─âi de ├«ncredere ├«n posturi importante din aparatul de stat, iar cultul personalit─â┼úii noului suveran c─âp─âta accente megalomanice. Abia ├«n 1938, regele Carol al II-lea putea s─â-┼či materializeze aspira┼úiile, pun├ónd cap─ât regimului democratic din Rom├ónia ┼či ├«nlocuind Constitu┼úia liberal─â din 1923 cu una totalitar─â, care sublinia concep┼úia noului suveran de conducere a statului. Rom├ónia intra pe drumul dictaturii.

Note: