Cum a fost transformat Cristofor Columb într-un simbol al Statelor Unite?
Cristofor Columb era un narcisist. Se considera ales personal de Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune pe care nimeni altcineva nu ar fi putut-o duce la bun sfârșit. După 1493, își semna numele „Xpo Ferens”, adică „purtătorul lui Hristos”. Scopul pe care îl declara era să strângă suficientă avere pentru a recuceri Ierusalimul.
Aroganța avea să-i provoace căderea, să contribuie la tragedia a milioane de amerindieni și, în cele din urmă, să favorizeze renașterea sa simbolică, transformându-l într-unul dintre cele mai persistente simboluri ale Americilor.
Columb, în lanțuri
În 1496, Columb era guvernatorul unei colonii cu centrul la Santo Domingo, pe teritoriul actualei Republici Dominicane — o funcție pe care o detesta. Nu reușea să-i convingă pe ceilalți „coloniști” să-i urmeze conducerea, în special pe cei care purtau titluri nobiliare.
În realitate, aceștia nu erau coloniști în sensul tradițional al cuvântului. Plecaseră în Indii cu gândul de a se îmbogăți rapid. Incapabil să le tempereze lăcomia, Columb a ajuns să fie considerat de Coroană un administrator incompetent. Colonia se dovedea un eșec atât social, cât și economic. Bogățiile pe care Columb le promisese monarhilor spanioli nu se materializau, iar el solicita în permanență noi fonduri, pe care suveranii i le acordau cu reticență.
Până în 1500, situația din Hispaniola devenise atât de gravă, încât Coroana l-a trimis pe Francisco de Bobadilla să investigheze. Prima imagine care i-a apărut în fața ochilor, la vărsarea râului Ozama, a fost cea a patru spanioli considerați „răzvrătiți”, spânzurați în ștreang.
În baza autorității primite de la rege, Bobadilla i-a arestat pe Columb și pe frații săi, acuzându-i de abuzuri în exercitarea funcției, apoi i-a trimis în Spania în lanțuri. Columb a așteptat șapte luni până să fie primit la curte. A refuzat să i se scoată lanțurile înaintea audienței și a cerut chiar, în testamentul său, să fie înmormântat cu ele.
Deși conducătorii Spaniei ar fi vrut ca numele lui Columb să fie dat uitării, navigatorului i s-a permis să mai întreprindă o ultimă expediție, între 1502 și 1504. A murit în 1506, iar istoricii aproape că nu l-au mai pomenit vreme îndelungată. Avea să fie readus în atenția publicului abia când a fost transformat într-un simbol al Statelor Unite.
Cum a fost inventat Columb
La mijlocul secolului al XVIII-lea, cercetătorii au readus la lumină documente de mult uitate despre Columb și despre primele capitole ale istoriei Lumii Noi.
Unul dintre cele mai importante era Historia de las Indias, lucrarea în trei volume a lui Bartolomé de las Casas. Cartea fusese cenzurată în Spania deoarece documenta tratamentul brutal la care erau supuse populațiile indigene. Relatările sale despre abuzurile comise de spanioli împotriva amerindienilor au pus bazele a ceea ce avea să fie cunoscut drept „Legenda Neagră”.
Această perspectivă a contribuit la conturarea unei imagini profund negative a Spaniei, prezentată drept o putere represivă, brutală și intolerantă, rămasă în urmă atât intelectual, cât și artistic. Indiferent de motivațiile Spaniei, cucerirea Americilor a distrus culturi indigene și a deschis calea către secole de înrobire a populațiilor africane.
Un alt document important a fost jurnalul personal al lui Cristofor Columb din timpul primei sale expediții, publicat în 1880. Acesta a atras atenția lui Gustavus Fox, secretar adjunct al Marinei în timpul președinției lui Abraham Lincoln, care a încercat pentru prima dată să reconstituie ruta urmată de Columb în acea călătorie.
Reînnoirea interesului academic pentru Columb a coincis cu obiective politice menite să înlăture orice pretenție pe care Spania ar mai fi putut-o avea asupra teritoriilor din Americi. De la începutul secolului al XIX-lea, coloniile spaniole din America și-au declarat independența una după alta.
Simón Bolívar și alți lideri revoluționari creoli au îmbrățișat o viziune clasicistă care le punea în prim-plan moștenirea romană. În acest context, denumirea de „America Spaniolă” a cedat treptat locul celei de „America Latină”.
Lovitura finală a venit odată cu invazia americană a Cubei și cu războiul hispano-american din 1898, care a durat șase luni. Puerto Rico a devenit teritoriu al Statelor Unite, iar anul 1998 a marcat un secol de la achiziționarea Insulelor Virgine Americane de la Danemarca.
Probabil că Columb ar fi căzut din nou în uitare dacă nu ar fi existat orgoliul american.
Expoziția Columbiană: nașterea unui erou național
În 1889, Franța a organizat ceea ce criticii vremii au descris drept cea mai spectaculoasă expoziție universală imaginabilă. Evenimentul s-a desfășurat pe Champ-de-Mars, la Paris, iar punctul său culminant a fost Turnul Eiffel.
După succesul francezilor, Statele Unite au vrut să demonstreze lumii că se ridicau la nivelul Europei, organizând propria expoziție universală. Nu se știe cine a propus tema evenimentului, însă terenul fusese pregătit cu decenii înainte de scriitorul american Washington Irving, autorul povestirii The Legend of Sleepy Hollow (Legenda Văii-Somnului). În 1828, încercând să-și revigoreze cariera aflată în declin, Irving publicase prima biografie a lui Cristofor Columb în limba engleză.
Înfrumusețările și interpretările sale au contribuit la crearea marelui erou pe care expoziția avea să-l celebreze. Irving îl descria astfel: „Era unul dintre acei oameni înzestrați cu un geniu natural puternic, care par să se formeze singuri și care, confruntându-se încă de la început cu lipsuri și obstacole, dobândesc curajul de a înfrunta dificultățile și capacitatea de a le învinge.”
Expoziția Columbiană de la Chicago a fost organizată în preajma împlinirii a 400 de ani de la sosirea lui Columb în Lumea Nouă. Președintele Benjamin Harrison a prezidat ceremoniile de deschidere, pe 12 octombrie 1892. În aceeași zi, în școlile americane a fost introdus Jurământul de Credință față de Drapel (Pledge of Allegiance).
Chicago a construit ceea ce avea să fie cunoscut drept „Orașul Alb”: un ansamblu de nouă „palate”, proiectate de unii dintre cei mai mari arhitecți americani și ridicate în doar 26 de luni. Dincolo de acest decor monumental se întindea Midway, o zonă mai populară și mai agitată, care avea să devină ulterior o prezență obișnuită la bâlciuri și târguri.
Vizitatorii au putut descoperi aici, printre altele, băuturile carbogazoase, gustările Cracker Jack și guma de mestecat Juicy Fruit. O roată panoramică uriașă, înaltă de aproximativ 80 de metri, transporta 36 de cabine, fiecare cu o capacitate de până la 60 de persoane, într-o plimbare de 20 de minute.
În cele șase luni cât a fost deschisă, expoziția a vândut peste 28 de milioane de bilete. Columb devenise favoritul presei și al culturii de masă din secolul al XIX-lea.
Într-o galerie grandioasă erau expuse 71 de portrete ale navigatorului, toate realizate după moartea sa. Urmând portretul conturat de Irving, Columb a ajuns să întruchipeze visul american: fiul unor simpli țesători de lână, un om cu o ambiție extraordinară, care a îndrăznit să sfideze cei mai mari savanți ai epocii sale și să pornească spre tărâmuri necunoscute.
Mai mult decât atât, Columb era italian. Această origine le permitea americanilor să minimalizeze rolul Spaniei în descoperirea Lumii Noi.
Președintele Harrison a proclamat o sărbătoare națională cu ocazia deschiderii expoziției: Ziua lui Columb, cunoscută drept Columbus Day. Sărbătoarea a fost recunoscută oficial de Congres în 1937.
În 1992, când Statele Unite se pregăteau să marcheze 500 de ani de la sosirea lui Columb în Americi, balanța s-a înclinat din nou în direcția opusă. Pe măsură ce efectele devastatoare ale „descoperirii” asupra populațiilor indigene de pe întregul continent au fost readuse în discuție, protestatarii au început să-l denunțe pe Columb, numindu-l „terorist”.
Omul Cristofor Columb a murit în urmă cu mai bine de 500 de ani. Legenda lui Cristofor Columb continuă însă să fie demitizată. Povestea sa ilustrează cât de subțire poate fi granița dintre mit și istorie și cum un personaj asociat cu distrugerea unor civilizații a ajuns să fie transformat într-un simbol național.
Foto sus: Statuia lui Cristofor Columb din Johnston, Rhode Island. Copie de bronz a unei statui de argint realizate de Frédéric Auguste Bartholdi, pentru Expoziția Columbiană de la Chicago. Statuia de bronz a fost instalată, în 1893, în Columbus Square din Providence, capitala statului Rhode Island. În anul 2000, după ce a fost vandalizată în urma protestelor, Statuia a fost îndepărtată și mutată ulterior în War Memorial Park, din orașul Johnston (© Kenneth C. Zirkel / Wikimedia Commons)
---
Autor: William Francis Keegan, curator Arheologie Caraibiană la Universitatea din Florida
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine...
