Cum a devenit sportul atât de popular? Istoria antică a unei obsesii moderne

Este aproape imposibil să treacă o zi fără să vezi sau să auzi ceva despre sport. Plimbă-te prin orice oraș sau localitate și aproape sigur vei zări oameni jucând sporturi în echipă sau participând individual. Deschide televizorul sau radioul și vei găsi un sport practicat la nivel internațional sau național. De ce iubesc oamenii sportul atât de mult?

Pentru a răspunde la această întrebare, merită să facem o incursiune în istoria antică.

Perspectiva unei persoane din Antichitate

Una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii antice, Sfântul Augustin din Hipona (354–430 d.Hr.), a scris cândva că, în copilărie, era obsedat de practicarea sporturilor:

„Îmi plăcea să joc mingea în copilărie, iar jocul îmi încetinea progresul în învățarea cititului și scrisului.”

De fapt, Sfântul Augustin era atât de preocupat de jocul cu mingea, încât se spune că profesorul său îl bătea uneori pentru acest lucru. Profesorul considera că este greșit să-ți irosești tinerețea cu asemenea lucruri – era mai bine să studiezi cu sârguință.

De ce era Sfântul Augustin obsedat de jocurile cu mingea? Îi plăcea să câștige:

„Îmi plăcea să joc […] iar în aceste jocuri eram stăpânit de dorința mea deșartă de a excela, astfel încât mă străduiam să câștig, chiar și trișând.”

Probabil că mulți oameni de astăzi împărtășesc opinia Sfântului Augustin că dorința de a câștiga este unul dintre lucrurile care fac sportul plăcut.

Desigur, există multe alte motive pentru care oamenilor le place să practice sportul.

Ce sporturi practicau?

Dacă ai fi mers pe o stradă dintr-un oraș în Grecia sau Roma antică, probabil ai fi întâlnit copii sau chiar adulți jucând un joc cu mingea.

Dramaturgul roman Plaut (secolele III–II î.Hr.) are chiar un personaj care se plânge de oamenii „care joacă mingea pe stradă”.

Joc cu mingea în Grecia Antică (© E. Norman Gardiner / Wikimedia Commons)

Jocurile cu mingea erau probabil cea mai populară activitate sportivă din lumea antică și puteau fi practicate în multe moduri diferite.

Într-un joc cu mingea, numit episkyros, două echipe concurau una împotriva celeilalte. Dacă o echipă reușea să ducă mingea dincolo de linia din spatele echipei adverse, marca un punct. Se puteau folosi atât mâinile, cât și picioarele, iar contactul fizic era permis.

Sună cunoscut, nu-i așa?

Desigur, și multe alte sporturi erau populare: atletismul, înotul, luptele, ridicarea greutăților și boxul se numărau printre preferate.

Idei antice despre originile sportului

Pentru grecii din Antichitate, cea mai veche mențiune a unui joc cu mingea apare în Odiseea, poemul epic compus de Homer probabil în secolul al VIII-lea sau al VII-lea î.Hr.

În Odiseea, Nausicaa, fiica regelui feacilor, joacă un joc cu mingea alături de alte fete pe plajă. În timp ce aruncă mingea, ele cântă:

„După ce s-au bucurat de hrană, ea și slujnicele ei și-au aruncat vălurile de pe cap și au început să joace mingea, iar Nausicaa, cea cu brațe albe, conducea cântecul.”

În timpul jocului, Nausicaa aruncă mingea prea departe. Slujnica ei nu o poate prinde, iar mingea ajunge în mare. Toate fetele strigă când o văd zburând.

Încă din secolul al III-lea î.Hr., Nausicaa era uneori considerată inventatoarea jocurilor cu mingea. Totuși, alții atribuiau invenția acestora altor regiuni ale Greciei, spunând că jocurile au fost inventate de sicioni sau de spartani.

Dar este puțin probabil ca grecii să fi fost inventatorii jocurilor cu mingea.

În Egipt, cu mii de ani înaintea epopeilor lui Homer, există deja reprezentări artistice ale jocurilor cu mingea.

Jocuri egiptene. Desene din mormântul lui Baqet al III-lea (© Wikimedia Commons)

De exemplu, în mormântul nomarhului din Dinastia a XI-a (cca 2150–2000 î.Hr.), Baqet al III-lea, există picturi care înfățișează femei jucând jocuri cu mingea și bărbați luptând între ei.

Baqet al III-lea, al cărui mormânt conținea aceste reprezentări artistice ale diferitelor sporturi, era probabil un adevărat iubitor de sport.

De ce le plăcea oamenilor sportul?

Oamenii apreciau jocurile cu mingea din multe motive diferite. Unul era pur și simplu distracția și entuziasmul. Altul era faptul că erau considerate o formă sănătoasă de exercițiu.

Medicii greci și romani din Antichitate le recomandau chiar pacienților să joace jocuri cu mingea pentru a deveni mai sănătoși.

De exemplu, celebrul medic grec Galen (129–216 d.Hr.) a scris un eseu intitulat Despre exercițiul cu mingea mică.

El susținea că „exercițiile cu o minge mică sunt superioare altor tipuri de exerciții”.

Afirma că jocurile cu mingea sunt deosebit de sănătoase deoarece pun în mișcare toți mușchii și pentru că munca în echipă este benefică pentru suflet.

Oamenii din lumea antică credeau, de asemenea, că și simpla vizionare a sportului merită timpul investit.

Scriitorul Lucian din Samosata (născut în 120 d.Hr.), de exemplu, spunea că privitul atleților care concurează pentru glorie îi poate încuraja pe bărbați să realizeze fapte asemănătoare

„Mulți dintre spectatori pleacă îndrăgostiți de curaj și muncă asiduă”, scria Lucian.

Se pare, așadar, că nu este nimic nou în dragostea noastră modernă pentru practicarea și urmărirea sportului, iar această obsesie va continua probabil încă mii de ani în viitor.