Cucerirea insulei Rügen de către danezi în Gesta Danorum jpeg

Cucerirea insulei Rügen de către danezi în Gesta Danorum

Cre╚Ötinarea popula╚Ťiilor din regiunea M─ârii Baltice a avut loc ├«ntre secolele XII-XIV. ├Än urma unor campanii militare organizate de puterea secular─â ╚Öi deseori aprobate de papalitate, ├«n acest interval au fost converti╚Ťi venzii, livonienii, estonienii, finlandezii, semigalii, prusacii ╚Öi lituanienii. 

├Äncep├ónd cu secolul al VII-lea, germanii au folosit exonimul Wenden (la scandinavi Wender; latin─â Wendi) pentru a face referire la popula╚Ťiile vorbitoare de limbi slave ├«ntr-un teritoriu vast, m─ârginit la nord de regiunea Holstein, ╚Öi la sud de Carinthia. ├Än sens geografic, ei pot fi localiza╚Ťi la frontiera de est a Imperiului Carolingian. Din punct de vedere cultural, social ╚Öi politic, slavii baltici p─âstreaz─â tr─âs─âturi oarecum diferite fa╚Ť─â de cei balcanici ╚Öi cei din estul Europei. 

Cronicarul german Adam din Bremen, care a tr─âit ├«n secolul al XI-lea, a men╚Ťionat urm─âtoarele triburi ale venzilor: obotri╚Ťii sau reregii (├«ntre golful Wismar ╚Öi lacul Schweriner, ├«n Mecklenburg), liuticii sau wilzii (├«ntre r├óurile Warnow ╚Öi Mildenitz), wagrii (Wagria, Holstein), sorbii sau sorabii (Lusacia), polabii (├«ntre Trave ╚Öi Elba, l├óng─â Ratzeburg), warnabii (pe Warnow), circipanii (├«ntre Recknitz ╚Öi Peene), redarii (la sud de lacul Tollensesee; Demmin ╚Öi Mecklenburg), kessinii (pe Warnow, l├óng─â Rostock), hevellii sau stodoranii (pe Havel, ├«n districtul Havelland), ranii sau rugianii (insula R├╝gen), leubuzzii (pe Oder) ╚Öi pomeranii (├«ntre Oder ╚Öi Vistula).

Cruciada ├«mpotriva venzilor din 1147 marcheaz─â ├«nceputul seriei ÔÇ×r─âzboaielor sfinteÔÇŁ purtate ├«mpotriva popula╚Ťiilor p─âg├óne din regiunea M─ârii Baltice. La aceste r─âzboaie au luat parte germanii, danezii ╚Öi polonezii. Prin bula papal─â Divina dispensatione, emis─â la 13 aprilie 1147, papa Eugeniu al III-lea (1145-1153) a aprobat planul de cruciad─â prezentat de Bernard de Clairvaux ├«n Frankfurt ├«n fa╚Ťa audien╚Ťei saxone. Dac─â pentru nobilimea saxon─â interesul unei cruciade s-a rezumat la primirea unui tribut de la prin╚Ťii venzilor, pentru danezi a fost momentul potrivit s─â-i ÔÇ×pedepseasc─âÔÇŁ pe ranii care organizau raiduri ├«n teritoriul danez. ├Än cazul Poloniei, miza politic─â a avut ca obiectiv intimidarea vecinilor prusaci, p─âg├óni la acea vreme, ╚Öi extinderea domina╚Ťiei spre vest, ├«n Pomerania aflat─â sub influen╚Ťa politic─â german─â.

81jCr0avjRL jpg jpeg

├Än 1168, danezii, condu╚Öi militar de regele Valdemar I ╚Öi spiritual de Absalon (pe atunci episcop de Roskilde), au debarcat ├«n R├╝gen, captur├ónd fort─ârea╚Ťa Arkona. ├Än urma acestei campanii, au fost distruse toate templele p─âg├óne ale ranilor, iar o parte din popula╚Ťia local─â a fost jefuit─â ╚Öi ├«nrobit─â. Prin╚Ťii ranilor au devenit tributari ai lui Valdemar, iar insula R├╝gen a fost ata╚Öat─â diecezei de Roskilde. Mai t├órziu, danezii au creat Principatul de R├╝gen, care a rezistat p├ón─â ├«n 1325 ╚Öi care a fost guvernat de o dinastie de prin╚Ťi locali, vasali regelui danez (Casa de Wizlaw).

Cea mai relevant─â surs─â unde este men╚Ťionat─â ├«n detaliu cucerirea insulei R├╝gen este Gesta Danorum ╚Öi apar╚Ťine istoricului danez Saxo Grammaticus (1150-1220). Lucrarea a fost redactat─â ├«n limba latin─â la ├«nceputul secolului al XIII-lea la ini╚Ťiativa arhiepiscopului de Lund, Absalon (1178-1201). ├Än lucrare, autorul laud─â participarea Danemarcei ├«n campaniile ├«mpotriva ranilor, al─âturi de Sf├óntul Imperiu Roman. Personajele principale sunt regele danez Valdemar I (1157-1182) ╚Öi sf─âtuitorul s─âu, Absalon, pe care autorul ├«i glorific─â datorit─â victoriei ├«mpotriva p─âg├ónilor. Un admirator al literaturii Antichit─â┼úii greco-romane, Saxo Grammaticus ├«╚Öi manifest─â deopotriv─â interesul fa╚Ť─â de cre╚Ötinarea ranilor ╚Öi regenerarea politic─â a Danemarcei. ├Än opinia sa, aceast─â regenerare este posibil─â numai prin intermediul convertirii p─âg├ónilor. Succesul este pus pe seama voin╚Ťei divine. Spre deosebire de atitudinea critic─â a cronicarului Helmold din Bosau fa╚Ť─â de saxoni, Saxo Grammaticus justific─â ac╚Ťiunile lui Valdemar ╚Öi Absalon printr-o misiune divin─â.

Tot Saxo Grammaticus este cel care ne ofer─â informa╚Ťii despre p─âg├ónismul ranilor ╚Öi templul de la Arkona, ├«nchinat zeului Svantevit. La origine, cultul zeului este unul cre╚Ötin. ├Än prima jum─âtate a secolului al IX-lea, ranii au fost converti╚Ťi de c─âlug─ârii saxoni ai m─ân─âstirii benedictine din Corvey, al c─ârei hram a fost Sf. Vitus. Ulterior, ranii au devenit aposta╚Ťi, vener├óndu-l pe Sf. Vitus ca pe un zeu. Oricum, cultul zeului trebuie s─â fi fost suficient de ÔÇ×cre╚ÖtinÔÇŁ, at├óta vreme c├ót regele danez Sweyn al III-lea (1146-1157), predecesorul lui Valdemar I, a oferit un potir Marelui Preot al templului din Arkona, care g─âzduia statuia zeului Svantevit.

Pentru a-╚Öi redacta lucrarea, Saxo a folosit ca surse tradi╚Ťiile populare, c├óntecele ╚Öi relat─ârile lui Absalon. Pe l├óng─â lupta cr├óncen─â dintre danezi ╚Öi rani, sunt descrise ╚Öi divinit─â╚Ťi precum Suantovitus (Svantevit), Rugiaevithus (Rujevit), Porevithum (Porevit) sau Porenutius (Porenut). ├Än discursul autorului putem eviden╚Ťia concep╚Ťiile lumii greco-romane fa╚Ť─â de barbari. Dup─â apari╚Ťia cre╚Ötinismului, aceste concep╚Ťii fa╚Ť─â de societ─â╚Ťile barbare au cunoscut o dimensiune religioas─â. ├Än acest caz, barbarii au fost p─âg├ónii situa╚Ťi ├«n afara lumii cre╚Ötine, mo╚Ötenitoare a civiliza╚Ťiei romane. Pentru Saxo, ranii au fost barbarii pe care danezii s-au v─âzut nevoi╚Ťi s─â-i integreze ├«n civiliza╚Ťie, prin intermediul cre╚Ötinismului.

├Än ceea ce prive╚Öte stilul literar al autorului danez, acesta con╚Ťine influen╚Ťe ale unor autori de limb─â latin─â precum Valerius Maximus (sec. I d.Hr.) sau Martianus Capella (sec. V d.Hr.), reprezentan╚Ťi ai ÔÇ×v├órstei de argintÔÇŁ. Clasicismul latin coincide cu perioada Principatului, c├ónd, potrivit consensului istoricilor ┼či criticilor literari, se atinge apogeul valorii literare, estetice. Dac─â epoca Principatului este calificat─â drept o ÔÇ×v├órst─â de aurÔÇŁ a literaturii latine, perioada care ├«i urmeaz─â a fost desemnat─â mult─â vreme ca fiind ÔÇ×v├órsta de argintÔÇŁ, ceea ce indic─â o diminuare valoric─â (decaden┼ú─â, degenerescen┼ú─â). Perioada imperial─â, care se prelunge┼čte, de altfel, p├ón─â la sf├ór┼čitul Antichit─â┼úii, comport─â mai multe etape ╚Öi de accea este firesc ca regresul ┼či redresarea s─â alterneze. Influen╚Ťat de aceste idei, Saxo a considerat c─â societatea danez─â trebuie redresat─â prin intermediul divinit─â╚Ťii. Pentru a evolua spiritual ╚Öi material, danezii au fost nevoi╚Ťi s─â-i converteasc─â pe rani, ├«ndeplinind astfel dorin╚Ťa divinit─â╚Ťii.

Lui Saxo nu ├«i este str─âin─â nici scolastica medieval─â, care pune accent pe importan╚Ťa harului divin ├«n procesul ├«ndrept─ârii p─âc─âtosului. G├óndirea neoplatonic─â din scrierile lui Augustin a influen╚Ťa mi╚Öcarea canonicilor regulari, armoniz├óndu-se cu scolastica medieval─â, care a utilizat formula aristotelic─â a rela╚Ťiei dintre materie (apa Botezului) ╚Öi form─â (formula Botezului), pe teoria lui Augustin. Mai exact, prin intermediul sacramentului Botezului, necredinciosul prime╚Öte harul divin ╚Öi astfel poate ob╚Ťine m├óntuirea. Pentru a fi cu putin╚Ť─â ca sufletul necredinciosului s─â primeasca harul divin, este necesar ca diavolul s─â fie alungat din trupul p─âg├ónului. Dup─â ├«nfr├óngerea fizic─â a diavolului, spiritul necredinciosului trebuie s─â primeasc─â harul divin prin sacramentul Botezului. Aceast─â judecat─â este important─â, deoarece, pe baza ei, ideea necesit─â╚Ťii unui ÔÇ×r─âzboi sf├óntÔÇŁ a p─âtruns ├«n mentalul colectiv al pelerinilor care ÔÇ×au luat cruceaÔÇŁ.

Saxo consider─â c─â implicarea poporului danez ├«n r─âzboiul cu venzii a avut loc din dou─â motive juste. Primul este r─âzbunarea raidurilor organizate de rani pe coastele daneze. ├Än urma acestor raiduri, popula╚Ťia local─â a fost jefuit─â ╚Öi ucis─â, iar atacatorii s-au ├«mbog─â╚Ťit. Cel de-al doilea motiv a fost dorin╚Ťa de extindere a Danemarcei ╚Öi controlul asupra zonei de sud a M─ârii Baltice. Expansiunea danez─â a cunoscut apogeul abia ├«n secolul urm─âtor, c├ónd competi╚Ťia dintre saxoni ╚Öi danezi pentru st─âp├ónirea teritoriului dintre Elba ╚Öi Vistula a fost c├ó╚Ötigat─â de cei din urm─â. Mai t├órziu, Danemarca a devenit o putere dominant─â ├«n vestul M─ârii Baltice, ocup├ónd ├«n 1201 ora╚Öul L├╝beck. Un an mai t├órziu, noul rege danez Valdemar al II-lea (1201-1241) l-a recunoscut ca lord protector pe viitorul ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Roman, Frederic al II-lea. Ca r─âsplat─â, ├«n 1214 Frederic l-a recunoscut drept ÔÇ×rege al danezilor ╚Öi al slavilorÔÇŁ, st─âp├ónind ├«ntreg teritoriul cuprins ├«ntre Elba ╚Öi Vistula.

Lucrarea cuprinde ╚Öaisprezece c─âr╚Ťi. ├Än primele opt c─âr╚Ťi, Saxo ne ofer─â informa╚Ťii despre etnogeneza poporului danez. De asemenea sunt men╚Ťiona╚Ťi ╚Öi primii regi, str─âmo╚Öii legendari ai acestora ╚Öi p─âg├ónismul scandinav. Autorul mai prezint─â ╚Öi c├óteva date despre introducerea cre╚Ötinismului ├«n Danemarca. Informa╚Ťii esen╚Ťiale despre consolidarea cre╚Ötinismului ├«n regatul danez, fondarea primelor arhidieceze ╚Öi politica extern─â a regilor ├«nt├ólnim ├«n c─âr╚Ťile IX-XVI. ├Än c─âr╚Ťile XIV-XVI, Saxo ne ofer─â informa╚Ťii despre campania din R├╝gen, subliniind distrugerea cet─â╚Ťii Arkona ╚Öi a idolilor ╚Öi for╚Ťarea ranilor s─â primeasc─â Botezul cre╚Ötin. Saxo ne ofer─â ╚Öi o descriere unic─â a templului din Arkona, ├«nchinat zeului Svantevit. Cucerirea de c─âtre danezi a unor teritorii din nordul r├óului Elba ├«n anul 1208 nu este men╚Ťionat─â la finalul lucr─ârii, ├«n ordine cronologic─â, ci ├«n prefa╚Ť─â.

Manuscrisul original al lucr─ârii lui Saxo s-a pierdut, supravie╚Ťuind c├óteva fragmente de la Angers (1200), Lassen (1275), Kall-Rasmussen (1275) ╚Öi Plesner (1275). Cel mai consistent fragment este cel de la Angers, despre care se consider─â c─â a fost scris de ├«nsu╚Öi autorul danez. Celelalte fragmente sunt copii realizate ulterior ╚Öi se afl─â momentan la Biblioteca Regal─â din Copenhaga (Det Kongelige Bibliotek). Textul lui Saxo a supravie╚Ťuit ├«ntr-un rezumat (Compendium Saxonis) din lucrarea Chronica Jutensis, redactat─â ├«n 1342. Numele cronicii atribuite lui Saxo ÔÇô Gesta Danorum ÔÇô este men╚Ťionat pentru prima oar─â ├«n Compendium Saxonis, necunosc├óndu-se titlul original al lucr─ârii.

Prima edi╚Ťie ├«n limba latin─â ├«i apar╚Ťine lui Christiern Pedersen ╚Öi a fost publicat─â ├«n 1514 la Paris de c─âtre Jodocus Badius (Danorum Regum heroumque Historiae). Alte edi╚Ťii ├«n latin─â au fost realizate ├«n anii ce au urmat : Johannes Oporinus (1534), Philip Lonicer (1576), Stephan Hansen Stephanius (1645), Christian Adolph Klotz (1771), Peter Erasmus M├╝ller (1839), Alfred Holder (1886), J├Şrgen Olrik ╚Öi Hans R├Žder (1931) ╚Öi Karsten Friis-Jensen (2005). Prima edi╚Ťie ├«n limba danez─â a fost realizat─â ├«n 1540 de Christiern Pedersen. ├Än 1555, Jon Tursons a realizat o alt─â edi╚Ťie ├«n danez─â. Din p─âcate, ambele au fost pierdute. Cea mai veche edi╚Ťie ├«n danez─â care s-a p─âstrat dateaz─â din 1575 ╚Öi apar╚Ťine preotului Anders S├Şrensen Vedel (Den Danske Kr├Şnicke). Prima traducere ├«n limba englez─â a fost realizat─â de Oliver Elton ├«n 1894. ├Än german─â, Gesta Danorum a fost tradus─â ╚Öi publicat─â pentru prima dat─â ├«n anul 1900 de c─âtre Hermann Jantzen.