Colecția de cranii a antropologului Francisc Rainer
Muzeul Institutului de Medicină Legală găzduia în colecția sa de „curiozități” numeroase cranii, complete sau cu semne ale unor traume (lovituri, găuri cauzate de împușcare), ori cranii ce prezentau diverse anomalii. Acestea erau supuse studiului într-un muzeu de natură universitară, prin intermediul practicilor medicinei legale.
Fondatorul antropologiei științifice în România, profesorul de anatomie Francisc Rainer a fost de asemenea preocupat de osteologie, punând bazele unei colecții de mari proporții și de mare însemnătate la nivel internațional. Mai exact, antropologul a realizat cercetări practice vizând morfologia oaselor. Pentru Rainer, craniul era un fel de „formă care susține și ordonează dinamica unui chip și, dincolo de toate”, care putea duce către „descoperirea persoanei în toată plinătatea ei”, scrie Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.
Colecția de cranii cuprinde azi peste 6.000 de piese, dar și numeroase mulaje de cranii exotice, oase patologice. Toate acestea au stat la baza Muzeului din cadrul Institutului de Antroplogie deschis cu ocazia celui de-al XVII-lea Congres de antropologie și arheologie preistorică organizat la București în 1937. Muzeul se afla la parterul institutului. Institutul a fost înființat oficial de abia în 1940, la 20 iunie, fiind găzduit în cadrul Facultiății de Medicină din București; a fost ulterior recunoscut prin lege ca instituție autonomă atașată Universității București în anul 1942. Conferențiarii au putut vizita colecțiile și bogatul material de studiu, unice în lume.
Preocupat de ontogeneză, adică procesul de formare al organismului animal sau vegetal, pe lângă colecția de cranii, Rainer a realizat fotografii în care a urmărit evoluția craniului copiilor, sau fotografii care arată similarități între frați și surori sau gemeni, dar și între părinți și copii. Printre interesele sale s-au numărat, de altfel, patologiile copilăriei și schnimbările cauzate de ele, cât și bolile socio-economice și condițiile genetice.
După Primul Război Mondial, venit din Iași, Rainer preda anatomia la Facultatea de Medicină din București, unde realiza disecții pe un bogat material care a contribuit la formarea colecției de cranii. La început, colecțiile erau depozitate în subsolul facultății, aproape de biroul său, într-o sală la care se putea ajunge printr-o trapă. Colecția a fost mutată apoi în noua clădire a Institutul de antropologie, urmând procedeele de invetariere, clasificare și pregătire pentru studii antropologice. Clădirea era situată în spatele facultății de medicină.
În 1939, Rainer descria colecția ca fiind incomparabilă cu o alta din țară sau chiar din străinătate. Aceasta cuprindea cranii cât și schelete întregi, dar și schelete incomplete. Majoritatea craniilor provenea de la români, în urma disecțiilor, așa cum am arătat mai sus. O altă parte din ele proveneau din săpături arheologice, fiind complete sau reconstruite. Săpături au fost realizate la un cimitirul medieval de lângă Turnu Severin, la Drobeta, Insula Șimian, Poiana, Cavaclar și Piscul Crăsani.
Clasificarea materialului a pornit de la separarea pe vârstă, între tineri și adulți. Alte criterii antropologice erau caracteristicile morfologice, naționalitatea, încercându-se chiar identificarea acestora, acolo unde se putea. Pe osul parietal stâng, între osul sagital și suturile coronare, erau trecute numărul de serie al craniului, sexul, vârsta, naționalitatea, numele și prenumele, profesia, data decesului, diagnosticul și spitalul de unde provenea fiecare. Rainer era interesat de cauza morții, de boala care a determinat moartea deoarece „boala avea o semnificație antropologică”. Ea putea oferi detalii despre condițiile de viață cât și despre gradul vitalității unei populații.
Muzeul antropologic a fost închis în 1952. O parte a Institutului era ocupată în anii comunismului de departamentul de biofizică, astfel încât Institutul se mai găsea doar la primul etaj al imobilului. Azi, clădirea este în curs de renovare, fiind urmărită și redeschiderea muzeului. Între timp, Galeria Catacomba a găzduit în perioada noiembrie 2000 - ianuarie 2001, o expoziție în care au fost expuse publicului arhivele muzeului și documentația antropologică. Evident, printre exponate se numărau 2.000 de cranii din cele peste 6.000 de cranii umane ale colecției raineriene.
Mina Minovici și F. Rainer: expertiza medico-legală a osemintelor umane.
Medicul legist trebuie să aibă cunoștințe din numeroasele ramificații ale științei medicinei, amintea Mina Minovici la deschiderea IML, la finalul secolului XIX. Osteologia se număra printre aceste cunoștințe de bază. Amintim colaborarea dintre Mina Minovici și F. Rainer pentru examinarea osemnitelor lui Constantin Brâncoveanu. Acestea fuseseră găsite de găsite către Nicolae Iorga la biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti. Iată cum era consemnată expertiza în presă:
„Lucrările de exhumare duc la rezultat pozitiv în 12 Decemvrie c., când se scoate la iveală craniul (cu 3 dinţi şi o măsea) şi oasele, dintre bucăţi de lemn putred, purpură şi stofă de Damasc, răsfirate într'o criptă profanată. D. dr. Minovici a stabilit că craniul a fost rupt de coloana vertebrală printr'o tăietură violentă, ceea ce dovedeşte peremptoriu că de fapt ne aflăm în faţa osemintelor lui Vodă Brâncoveanu”.
Foto sus: Francisc Rainer (© Institutul de Antropologie "Francisc I. Rainer")
Surse:
Adina Baciu, Iuliana Diac, Alexandru T. Ispas, „Two romanian scientific personalities, Francisc I. Rainer and Mina Minovici - Two collections of skulls, each unique in the world by their Anthropological significance”, Romanian Journal of Legal Medicine, No. 28, 2020, pp. 86-95.
Adrian Majuru, „Francisc Iosif Rainer – Biografia unei personalități universale”, Medicină și cultură, Vol. IX, Nr. 04, An 2013, pp. 281-290.
Manolache Mădălina, Exhumarea osemintelor lui Constantin Brâncoveanu: „Dr. Minovici a stabilit că craniul a fost rupt de coloana vertebrală printr'o tăietură violentă”, Historia
