Cine a salvat „Dosarul Revoluţiei“? (III)   “Historia” întreabă istoricii: ce nu ştiu despre Revoluţie? jpeg

Cine a salvat „Dosarul Revoluţiei“? (III) - “Historia” întreabă istoricii: ce nu ştiu despre Revoluţie?

📁 Revoluția din 1989
Autor: Andrei Crăciun, Mihai Mincan

„Dosarul Revoluţiei” e un mister şi o dezamăgire. Pentru „sângele vărsat” s-a plătit prea puţin. E adevărat, generalii Stănculescu şi Chiţac au fost condamnaţi. La fel de adevărat e că primul îşi juca, vara trecută, pensia la „păcănele”. Celălalt e prea bătrân şi prea bolnav pentru a plăti cu adevărat. Astfel stând lucrurile, “Historia” întreabă istoricii:ce nu ştiu despre Revoluţie?

Alex Mihai Stoenescu:„Aş vrea să ştiu sursa informaţiilor căpitanului Mihai Lupoi”

1. Care este acel document important, la care nu aţi avut acces şi care, odată devenit public, ar dezlega unul din misterele Revoluţiei?

 Sunt multe documente despre Revoluţia din decembrie 1989 la care nu am avut acces, care ar putea lămuri pe fond ce s-a întâmplat atunci. Un astfel de act este Nota-Raport înaintată de Iulian Vlad lui Nicolae Ceauşescu, în seara zilei de 20 decembrie 1989, înainte de ora 20.00, şi care conţinea date concrete despre implicarea sovieticilor în tulburările de la Timişoara. Această notă este, în prezent, în arhiva Serviciului Român de Informaţii. Fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, mi-a spus într-un interviu că ştie de existenţa ei, dar nu a văzut-o nici el. Ea este importantă deoarece conţine date foarte concrete ale infiltrărilor comandourilor sovietice la Timişoara sau, dimpotrivă, informaţii vagi, aluzii sau referiri ipotetice, astfel încât una din cele două variante poate să ne dea imaginea reală despre ce s-a întâmplat la Timişoara. Ori a fost o diversiune pentru îndepărtarea lui Nicolae Ceauşescu, ori o revoltă reală a unui grup restrâns de timişoreni.

2. Povestiţi-ne o enigmă din decembrie 1989 care, dacă ar fi elucidată, ar lămuri o problemă importantă.În decembrie 1989 au fost mai multe momente-cheie care rămân şi astăzi o enigmă. Spre exemplu, dacă ar fi să amintesc doar unul:  de la cine a aflat căpitanul Mihai Lupoi, la ora 15.30, că generalul Nicolae Militaru este noul comandant al Armatei? Care este sursa informaţiilor furnizate la televiziune de căpitanul Mihai Lupoi, în după-amiaza de 22 decembrie 1989, potrivit căreia:„S-a hotărât numirea generalului Nicolae Militaru la conducerea Armatei?” L-a sunat Ambasada URSS? Era o intervenţie personală? Sau a asistat la o discuţie la care s-a hotărât acest lucru, la etajul 11 al televiziunii române libere? Din câte ştiu, la etajul 11 al te­le­viziunii române libere era un grup de persoane, printre care Ion Iliescu şi Silviu Brucan.

Ion Calafeteanu:„Vreau să aflu cine a tras în noi”

1. Care este acel document important, la care nu aţi avut acces şi care, odată devenit public, ar dezlega unul din misterele Revoluţiei?

Sunt mai multe documente importante, din decembrie 1989, de care am auzit şi pe care nu le-am putut vedea, dar nu pot să nominalizez care ar fi cel mai important. Ce s-a întâmplat în decembrie 1989 vom afla în totalitate peste 50 de ani sau niciodată. Sunt interese de stat care justifică un astfel de comportament. Instituţiile care au în custodie aceste documente sunt arhivele militare şi serviciile de informaţii.

2. Povestiţi-ne o enigmă din decembrie 1989 care, dacă ar fi elucidată, ar lămuri o problemă importantă.Este important, din pricina numărului mare de morţi şi răniţi din decembrie 1989, să fie identificaţi cei care au tras în mulţime. Astfel, „cine a tras în noi” este unul din misterele care ar trebui elucidate. Personal, cred că în debandada care a fost atuncine-am împuşcat unii pe alţii, deoarece s-au dat arme populaţiei civile. Oricărui civil care are o armă în mână i se pare că este puternic. Ne e frică să spunem adevărul şi după 20 de ani. Eu cred că dacă s-ar vorbi cu cei care au împărţit arme atunci, ar recunoaşte ce s-a întâmplat. Nu cred că a fost Securitatea, securiştii au predat armele, nu erau proşti. Nu se pot compara securiştii din 1989 cu cei din anii ’50.

Ioan Scurtu:„Aştept deschiderea arhivelor serviciilor secrete”

1. Care este acel document important, la care nu aţi avut acces şi care, odată devenit public, ar dezlega unul din misterele Revoluţiei?

Ca istoric, ştiu că reconstituirea unor evenimente se realizează prin cercetarea tuturor documentelor, interne şi externe, prin coroborarea informaţiilor obţinute şi înserierea lor pe baza unor criterii ştiinţifice:analiza critică a acestora, stabilirea gradului lor de credibilitate, în funcţie de momentul consemnării lor, de emitent şi de poziţia lui faţă de evenimentele în curs, de interesul de a prezenta, corect sau deformat, evoluţia acestora etc. Evident, deschiderea tuturor arhivelor din România, dar şi a celor din Rusia, SUA, Franţa, Ungaria, Israel, Germania şi din alte state (mai ales a arhivelor serviciilor secrete) va permite dezlegarea unor „enigme”, precum cea a teroriştilor şi a  războiului electronic din zilele Revoluţiei. Dar nu trebuie să ne facem iluzii:nu numai legislaţia în materie restricţionează accesul la anumite documente, dar şi interesele statelor respective vor împiedica multă vreme cercetarea acestora. De exemplu, în Franţa sunt documente din l927 care nici acum, în 2009, nu sunt accesibile. E greu de presupus că SUA vor lăsa liber accesul la arhivele CIA, Rusia, la cele ale KGB, Israelul, la Mossad, sevicii care, în mod cert, au desfăşurat activităţi în România anului l989 şi nu numai. 2. Povestiţi-ne o enigmă din decembrie 1989 care, dacă ar fi elucidată, ar lămuri o problemă importantă.

În spiritul celor de mai sus, nu cred că există doar o „informaţie esenţială” care poate clarifica „enigmele” din l989. Istoricul care se respectă culege toate informaţiile, nu porneşte de la idei preconcepute, potrivit cărora o informaţie  este esenţială, iar altele sunt neimportante, nu face selecţii subiective, doar pentru a argumenta o idee prestabilită, nu dă titlul unei cărti pe care urmează să o scrie şi apoi selectează doar acele documente sau informaţii care pot să  intre în tiparul deja confecţionat.Viorel Domenico:„Avioanele care apar şi dispar de pe radare”

1. Care este acel document important, la care nu aţi avut acces şi care, odată devenit public, ar dezlega unul din misterele Revoluţiei?

Adevărul despre Revoluţie poate fi descifrat doar la Arhivele Militare. Cel mai mult aş vrea să văd actele operative din Punctul de Comandă al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, din perioada 22-26 decembrie 1989. Ele prezintă traiectele de zbor ale aeronavelor care „apar/dispar” din spaţiul aerian al României şi „apar/dispar” de pe ecranele radarelor. Publicarea acestor documente ar putea arăta dimensiunea zvonurilor care circulau în decembrie 1989 şi în ce măsură aceastea erau adevărate sau false.

2. Povestiţi-ne o enigmă din decembrie 1989 care, dacă ar fi elucidată, ar lămuri o problemă importantă.Pentru corecta cunoaştere a evenimentelor din decembrie 1989, cred că trebuie trebuie elucidate necunoscutele din cadrul aşa-zisului „Război radio-electronic”. Au apărut informaţii potrivit cărora pe ecranele radarelor au apărut ţinte false, avioane ce se deplasau în spaţiul aerian din România. Dacă au existat cu-adevarat cine le-a produs, cu ce mijloace şi în ce scop? Despre aceste lucuri, foarte tehnice, nu s-a amintit în studiile despre Revoluţie. Eu nu cred că exista în România tehnologia necesară pentru a face aceste lucruri. Pesonal, cred că acest „război radio-electronic” ar fi putut fi declanşat de una din ţările străine, care dispunea de sateliţi.