Chipul Regelui Mihai pe Leul nou din 1947

Fişînd Legile Stabilizării din 1947, descopăr că dintre toate personajele politice ale zilei. Majestatea Sa, Regele Mihai e singurul întruchipat pe un leu nou, stabilizat.

Comunicatul BNR, apărut în Monitorul Oficial, nr. 186 din 15 august 1947, descrie leii stabilizaţi:

Printre monezile noi se numără şi cele de 5 lei şi de 50 de bani.

Aversul monedei de 5 lei e astfel descris:

„Chipul Majestăţii Sale Regelui Mihai în profil spre dreapta, textul «România» şi milesimul «1947»“.

Moneda de 50 de bani are următorul avers:

„Coroana regală încadrată de o ramură de lauri şi stejar“.

Moneda de 5 lei din 1947 (© Wikimedia Commons)

Sîntem în 15 august 1947.

Pînă în 30 decembrie 1947, ziua Abdicării, mai sînt doar 4 luni şi două săptămîni.

Aveau de gînd comuniştii să-l dea jos pe Rege?

Nu cred că-şi calculaseră asta pentru sfîrşitul anului.

Cred şi susţin cu încăpăţînare că Regele Mihai convenea de minune Partidului Comunist.

În tot cursul anului 1947 nu există nici o dovadă a opunerii lui Mihai la vreo măsură a comuniştilor.

Suveranul era folosit cu brio de comunişti pentru a-şi promova măsurile într-o Românie de ţărani, încredinţaţi că Monarhul e Guvernatorul României din partea lui Dumnezeu.

Prezenţa însemnelor regale pe două dintre monezile cele mai circulate (cea de 50 de bani, ca mărunţiş, ajungea în toate palmele) conferea credibilitate Stabilizării.

Și atunci de ce l-au forțat să abdice?

Pentru a-i face un bine.

Cum i-ar fi stat Regelui Mihai să patroneze ca monarh Teroarea stalinistă din anii următori?

_{Foto sus: Sub presiunea sovieticilor, fără o informare prealabilă a populației, a fost adoptată Legea nr. 287 pentru reforma monetară, care a intrat în vigoare la 15 august 1947. Anii celui de-al Doilea Război Mondial și perioada care a urmat produseseră o depresiune fără precedent a monedei naționale. Până la începutul lunii august 1947, nivelul prețurilor cu amănuntul crescuse de 8365 ori față de 1938, în circulație vehiculându-se o masă uriașă de semne monetare. Potrivit acesteia, bancnotele BNR și monedele emise de Ministerul Finanțelor au fost retrase din circulație. Acestea au fost înlocuite cu noi însemne monetare: bancnote de 100, 500 și 1000 de lei emise de BNR și monede în valoare de 50 de bani, 1, 2 și 5 lei de metal, cărora li se adăugau și bilete de 20 de lei de hârtie. Raportul de preschimbare a banilor vechi cu cei noi a fost de 20.000 de lei vechi pentru 1 leu stabilizat. Operațiunea s-a desfășurat pe o perioadă determinată, în intervalul 15–21 august 1947. Se impuneau anumite praguri pentru a limita circulația bănească și, mai mult decât atât, să deposedeze de bani pe cei care dețineau o cantitate prea mare în accepțiunea puterii comuniste. Astfel, salariații și pensionarii aveau dreptul de a schimba cel mult 3.000.000 lei vechi, la fel invalizii, văduvele și orfanii de război, iar agricultorii cap de familie - 5.000.000 lei vechi. Persoanele care nu puteau prezenta acte care să dovedească că exercitau o profesiune au avut dreptul de a preschimba cel mult 1.500.000 lei vechi. Consecința a fost o reducere drastică a masei monetare. O cantitate mare de bani care fusese economisită de firme, bănci sau persoane fizice devenise, peste noapte, lipsită de valoare sau predată autorităților statului. Devalorizarea leului în 1945-1947 a anulat practic datoria publică, iar Legea pentru reforma monetară recunoaște ca datorie publică doar rentele perpetue (© Ministerul Finanțelor)}