Cenzura în comunism: Comitetul pentru Presă și Tipărituri, inima controlului ideologic

Decretul nr. 53 din 30 mai 1975, prin care se înființa Comitetul pentru Presă și Tipărituri (CPT), reprezintă o dovadă incontestabilă a modului în care regimul comunist din România a formalizat, centralizat și perfecționat mecanismele de cenzură și control ideologic asupra întregii sfere a comunicării publice.

Deși textele legislative ale epocii (precum Constituția R.S.R. și Legea presei, la care face referire Expunerea de Motive) pretindeau garantarea libertăților, acest act normativ expunea, de fapt, arhitectura meticuloasă a cenzurii, care nu era un simplu instrument de interdicție, ci un sistem omniprezent de direcționare și modelare a conștiinței publice, sub stricta conducere a Partidului Comunist Român (PCR), scrie Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe pagina de Facebook a instituției.

Potrivit Articolului 1, Comitetul pentru Presă și Tipărituri era înființat ca un „organ central de partid și de stat, aflat sub conducerea Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri”. Această subordonare duală, dar dominată de forța politică a CC al PCR, elimina orice iluzie de independență sau neutralitate. CPT nu era doar o autoritate administrativă, ci brațul executiv al politicii ideologice a partidului unic. Scopul său, explicitat în Expunerea de Motive și în Articolul 1, era de a contribui la „înfăptuirea politicii partidului și statului” în toate domeniile comunicării.

Domeniul de acțiune al Comitetului era extrem de vast, acoperind nu doar presa scrisă (ziare, reviste, tipărituri), ci și emisiunile radioului și televiziunii, lucrările editoriale, spectacolele, filmele și „alte forme de imprimare sau înregistrare grafică, fonică ori vizuală”. Practic, nicio formă de expresie publică sau de informare nu scăpa de sub jurisdicția sa. Această universalitate subliniază ambiția regimului de a exercita un monopol total asupra informației și a producției culturale.

Articolul 3 detaliază o listă cuprinzătoare de atribuții care dezvăluie natura reală a CPT, ca organism de cenzură și control total. În esență, Comitetul avea puterea de a bloca orice mesaj considerat neconform, dar și de a reglementa detaliile administrative, economice și chiar profesionale ale presei:

- Cenzura preventivă: Cea mai directă formă de cenzură era obligația de a „preveni publicarea și difuzarea materialelor care, conform legii, sînt nepublicabile”. Această formulare vagă permitea interzicerea oricărui conținut care contravenea liniei ideologice a partidului, transformând CPT în filtrul absolut al comunicării.

- Controlul asupra personalului: CPT avea sarcina de a organiza și desfășura activitatea de „atestare a calității de ziarist” și de a ține evidența „cărții de ziarist”. Prin această funcție, Comitetul controla accesul la profesie, asigurându-se că doar cadrele loiale și ideologic pure puteau activa în presă. În plus, aviza „structura organizatorică și numărul de posturi pentru fiecare publicație”, având un control total asupra resurselor umane.

- Controlul asupra publicațiilor: Nicio publicație nu putea apărea fără înregistrarea autorizației de editare și fără respectarea „condițiilor de apariție aprobate”. De asemenea, CPT ținea evidența chiar și a publicațiilor cu caracter intern și de serviciu, indicând o suspiciune și o nevoie de control care pătrundea și în interiorul instituțiilor.

- Controlul economic și financiar: Atribuțiile mergeau dincolo de cenzura de text. CPT urmărea realizarea planurilor economice, aviza prețurile, tarifele de publicitate și chiar prețurile și repartizarea cotelor de hârtie. Acest control financiar și logistic asigura dependența totală a publicațiilor de organul central, transformând presa într-un simplu vehicul al propagandei, subvenționat și menținut în viață doar în măsura în care servea interesele partidului.

- Controlul circulației naționale și internaționale: CPT reglementa „circulația tipăriturilor... în rețeaua bibliotecilor” și pe cea a fondului de carte din anticariate, asigurând eliminarea sau izolarea literaturii interzise. Mai mult, își dădea acordul pentru exportul și intrarea în țară (importul) publicațiilor, filmelor și altor materiale, realizând o izolare informațională completă a societății românești față de influențele străine.

Decretul nr. 53/1975 nu este doar o dovadă formală a existenței cenzurii în România comunistă, ci o radiografie a modului în care aceasta a evoluat de la o simplă interdicție la un sistem complex și omniprezent de control. Prin înființarea Comitetului pentru Presă și Tipărituri, regimul comunist a creat o structură care centraliza toate pârghiile de influență: cenzura preventivă, controlul profesional, reglementarea economică, logistică și supravegherea circulației informației la nivel național și internațional. CPT era, în esență, un filtru absolut, menit să asigure că toate mijloacele de exprimare publică contribuiau, fără abatere, la „înfăptuirea politicii partidului și statului”, transformând astfel întreaga sferă a comunicării într-un megafon docil al propagandei totalitare.

Desființarea predecesoarei sale, Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor, înființată în 1949 și trecerea atribuțiilor la CPT, arată o continuitate și o perfecționare constantă a aparatului de control, care a rămas o componentă esențială a dictaturii comuniste până la prăbușirea ei.

•

Instrumentele și mecanismele Securității reprezentau mijloacele perfecționate prin care cenzura cea mai strictă putea fi aplicată publicațiilor, chiar în faza lor de proiect. CNSAS prezintă, pe pagina de Facebook a instituției, un document intern al Securității, din 1987, edificator în acest sens:

MINISTERUL DE INTERNE

DEPARTAMENTUL SECURITATII STATULUI

STRICT SECRET

Ex. nr.

DIRECTIA I

Nr.151/AV/ din

T E L E X

CATRE,

SECURITATEA JUDETULUI

– Tovarăşului șef al securității –

În vederea analizării eficienței activității informativ-preventive desfășurate în rîndul creatorilor de literatură (profesioniști sau amatori), rugăm să dispuneți ca pînă la 28.02.1987 să se raporteze următoarele date:

I. Numeric, persoanele semnalate cu preocupări de a realiza lucrări literare cu conținut dușmănos ori interpretabil în acest sens, mistic, cuprinzînd idei și simboluri francmasonice, în scopul publicării în țară sau străinătate, lecturării în cadrul cenaclurilor ori difuzării în rîndul relațiilor apropiate.

Vor fi detaliate cazurile mai importante.

II. Măsurile luate pentru cunoașterea ori prevenirea unor activități de acest gen:

– numărul surselor recrutate în edituri, reviste, cenacluri, mediul scriitorilor profesioniști sau amatori:

– total rețea informativă existentă, cu menționarea numărului surselor care au posibilități de a cunoaște și preveni publicarea în edituri, reviste sau difuzarea în cenacluri a unor lucrări cu conținut necorespunzător;

– numărul persoanelor semnalate că redactează lucrări literare cu un conținut ostil sau interpretabil care au fost luate

în lucru prin d.u.i, ori cuprinse în supravegherea informativă

prioritară (aspectele operative rezultate pînă în prezent);

– persoanele sesizate de redacția de la reviste şi edituri că au trimis spre publicare lucrări cu conținut necorespunzător și câte au fost semnalate organelor de securitate pe raza cărora domiciliaza (concret despre cine este vorba și unde a fost semnalat);

– măsuri preventive și de neutralizare întreprinse asupra persoanelor identificate cu asemenea preocupări (nominal punerile în discuția colectivelor de oameni ai muncii, destrămările de anturaje, avertizările, atenționările și influențările pozitive);

III. Concret, cazurile de necunoaștere și neprevenire a intențiilor unor persoane care au redactat lucrări cu conținut necorespunzător din punct de vedere ideologic și le-au trimis ilegal în străinătate, predat spre publicare unor reviste sau edituri, lecturat în cenacluri sau difuzat în cercul de relaţii, ori au încercat acest lucru.

Cazurile de prevenire a apariției unor materiale de acest gen după tipărire (în faza de semnal) ori după lecturarea la C.C.E.S.

Reviste, edituri, cenacluri literare, medii ale scriitorilor profesioniști sau amatori insuficient încadrate informativ, îndeosebi prin prisma surselor capabile să sesizeze prompt și să intervină pentru prevenirea publicării sau difuzării unor materiale cu conținut necorespunzător.

IV. Concluzii și măsuri preconizate pentru îmbunătățirea controlului informativ-preventiv în rîndul acestei categorii de persoane. Datele solicitate vor privi perioada de la 1 ianuarie 1986 și pînă în prezent.

ȘEFUL DIRECȚIEI

Colonel

Rațiu Gheorghe

concept: AV dactilo

2 ex/17.02.1987.

•

Motive pentru care cărțile erau oprite de la publicare sau erau supuse unei cenzuri consistente a conținutului pentru a putea fi aprobate pentru publicare:

1. ”Lucrarea prezintă denaturat, mediul profesorilor și educatorilor din învățămînt românesc, prezentînd o imagine exagerată a imoralității cadrelor didactice, elevii fiind descriși ca o masă informă, needucată, necivilizată, existînd numeroase aluzii

tendențioase de natură politică.”

2. ”…prezintă probleme deosebite de ordin politic, prin zugrăvirea deformată a construirii socialismului la sate şi îndeosebi a revoluției agrare, uzează de antifrază, disimulează şi ironizează prin repetarea obsedantă a lozincilor de partid din

anii 50, caricaturizînd politic tendențios lumea satului socialist. Majoritatea personajelor sînt structurate ca fiind meschine, deformate moral, preocupate de intrigi, delaţiuni, lenevie, caracteristici improprii țăranului român. Proza generalizează şi parodiază expresii de genul "patria mea dragă", astfel că în esența lui, romanul era negativ sub aspect politic.”

3. ”Lucrarea este predominată de o viziune mistică (ortodoxism). După autori, istoria spiritualității româneşti s-a făcut de la Alba Iulia în jos /în sud/, negeneralizată în Transilvania, pămînt românesc.”

4. ”Sub formă de snoavă, prezentată de un bătrîn șugubăt, se caricaturează ideea de colectivizare.”

5. ”Autorul obsedat de propria-i condiție, încearcă să demaşte pe unul din foştii fruntași ai Tineretului Social Democrat, mergînd pe transfigurarea literară deplorabilă, cu implicații în gîndirea politică.”

6. ”Un capitol întreg a fost "dedicat" reţetelor culinare fanteziste, pe baza unorproduse agro-alimentare inexistente, dacă nu greu accesibile de procurat.”

7. ”La prima vedere poezia nu are "cusur", dar limbajul ei este ca și al autorului, ca și gîndirea sa - bisericească -, astfel că se reține ușor patosul religios, excluderea romanității.”

8. ”…conține afirmații denigratoare la adresa realităților economice din țara noastră, și în plus, volumul conține vulgarități și expresii obscene.”

9. ”inserează în cuprins trimiteri la lucrările unor persoane stabilite ilegal în străinătate, unii dintre ei cunoscuți colaboratori ai postului de radio "Europa Liberă".”

10. ”Lucrarea face comparații inadmisibile între idealurile comuniste dinainte de 1965 și după acest an, cînd nu ar mai fi fost respectate.”

_{Foto
sus: Nicolae Ceaușescu, la Sesiunea anuală a ONU, în octombrie
1970 (© „}_{Fototeca
online a comunismului românesc}_{”,
cota: 4/1970)}