C─âderea unei lumi: Rusia Romanovilor jpeg

C─âderea unei lumi: Rusia Romanovilor

Rusia ╚Ťarist─â se prezenta, la ├«nceputul secolului al XX-lea, ca o ┼úar─â a contrastelor: 80% din popula┼úie era format─â din ┼ú─ârani, care duceau o via┼ú─â ca ├«n Evul Mediu, iar la extrema cealalt─â se aflau arti┼čtii, scriitorii, compozitorii, oamenii de ┼čtiin┼ú─â, perfect familiariza┼úi cu stilul de via┼ú─â occidental. Pe l├óng─â economia capitalist─â, reprezentat─â de faptul c─â Rusia era cel mai mare produc─âtor de ┼úi┼úei ┼či principalul exportator de gr├óne, coexista un regim al cenzurii politice ┼či al arbitrariului poli┼úienesc, neav├ónd nici Constitu┼úie, nici Parlament. P─âturile educate sperau, ├«n perspectiva secolului al XX-lea, ca Rusia s─â fac─â saltul ├«n modernitate ┼či s─â ajung─â din urm─â Europa Occidental─â sau, poate, chiar s─â o dep─â┼čeasc─â.

Oamenii de stat ru┼či au realizat, ├«n cea de-a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea, c─â Rusia nu putea r─âm├óne o mare putere dac─â nu-┼či crea o industrie proprie ┼či o baz─â economic─â ├«n stare s─â-i asigure independen┼úa ├«n raport cu capitalul str─âin. Rusia a adoptat, ├«n 1897, standardul aur ceea ce a f─âcut din rubl─â una dintre cele mai stabile valute din lume ┼či a stimulat investi┼úiile str─âine. ├Äntre 1892 ┼či 1914, str─âinii au investit ├«n ├«ntreprinderile ruse┼čti peste un miliard de dolari americani (echivalentul a 20 de miliarde de dolari-aur, la nivelul anului 1995), astfel ├«nc├ót Rusia a cunoscut un salt al dezvolt─ârii industriale care avea s─â aduc─â ┼ú─ârii, ├«mpreun─â cu agricultura ┼či cu resursele ei miniere, locul al cincilea printre economiile lumii. 

Convingeri imposibil de clintit 

La sf├ór┼čitul secolului al XIX-lea, de┼či erau ├«nc─â interzise prin lege, partidele politice au ├«nceput s─â capete form─â. Partidul Socialist Revolu┼úionar a fost creat ├«n mod oficial ├«n 1902, iar ├«n 1905 se va constitui Partidul Constitu┼úional-Democrat, principala grupare liberal─â rus─â, care avea s─â se deosebeasc─â de organiza┼úiile radicale prin componen┼ú─â ┼či program, ├«n condi┼úiile ├«n care la ├«nceputul secolului al XX-lea, mul┼úi dintre locuitorii Rusiei erau ÔÇ×devota┼úi ideii unei schimb─âri fundamentaleÔÇŁ. Cele petrecute ├«n ÔÇ×Duminica ├«ns├óngerat─âÔÇŁ (9 ianuarie 1905), c─âderea Port Arthur-ului, ├«n 1905, b─ât─âlia din Str├ómtoarea Tsushima ┼či scufundarea flotei ruse (mai 1905) au amplificat criza regimului ┼úarist care fusese zguduit, ├«n februarie 1899, de revolta studen┼úilor din universit─â┼úi, urmat─â de noi tulbur─âri ├«n iulie 1899 ┼či decembrie 1900. ÔÇ×Manifestul din octombrieÔÇŁ (17 octombrie 1905) avea s─â reprezinte ├«nceputul sf├ór┼čitului pentru autocra┼úia rus─â.

├Än pofida unor realit─â╚Ťi evidente ├«n via╚Ťa politic─â ╚Öi economic─â a Rusie ╚Ťariste, precum ╚Öi a b─âtr├ónei Europe, ╚Ťarul Nicolae al II-lea ╚Öi ├«ntreaga familie a Romanovilor ÔÇ×se refugiau ├«n trecut - concluziona istoricul Orlando Figes -, cu speran╚Ťa c─â acest lucru ├«i va salva de viitorÔÇŁ. Nicolae al II-lea adoptase un model autocratic moscovit ╚Öi ├«ncerca, adeseori, s─â-╚Öi justifice politicile afirm├ónd c─â ideea ÔÇ×pogor├óse asupra luiÔÇŁ trimis─â de Dumnezeu. ╚Üarul era convins de faptul c─â ÔÇ×oamenii nu influen╚Ťeaz─â evenimentele, c─â Dumnezeu este cel care conduce totul, iar ╚Ťarul, ca uns al lui Dumnezeu, nu ar trebui s─â urmeze sfaturile nim─ânui, ci s─â se ghideze doar dup─â inspira╚Ťia sa divin─âÔÇŁ. Dintr-o astfel de g├óndire, dublat─â, totodat─â, de o pasiune ╚Öi admira╚Ťie fa╚Ť─â de tradi╚Ťiile asiatice ale Evului Mediu rusesc, s-au n─âscut deciziile referitoare la men╚Ťinerea vechilor forme de grafie slavon─â ├«n documentele ╚Öi publica╚Ťiile oficiale ale epocii ultimului Romanov. Vorbea despre ÔÇ×RusÔÇŁ, vechiul cuv├ónt moscovit folosit pentru teritoriile din inima Rusiei, ╚Öi nu despre ÔÇ×RossiiaÔÇŁ, adoptat ├«n timpul lui Petru cel Mare ╚Öi care se referea la Imperiu. Nicolae al II-lea nu agreea titlul de gosudar imperator (├«mp─ârat suveran), deoarece implica faptul c─â ├«mp─âratul era ├«nt├óiul slujba╚Ö al statului abstract (gosudarstvo), ├«ns─â adora titlul de ╚Ťar (derivat din cuv├óntul greces kaisar) care venea din epoca bizantin─â ╚Öi avea conota╚Öiile religioase ale conducerii de tip paternalist. ÔÇ×Dup─â 1906, c├ónd la Sankt-Petersburg s-a stabilit sediul Dumei, Nicolae ╚Öi-a ├«ndreptat tot mai mult privirea spre Moscova ╚Öi spre provincii ca baz─â pe care s─â-╚Öi cl─âdeasc─â ┬źautocra╚Ťia popular─â┬╗ care s─â rivalizeze cu parlamentul. Cu sprijinul ru╚Öilor simpli, din popor ÔÇô reprezenta╚Ťi din ce ├«n ce mai mult de Grigori Rasputin -, el va reafirma puterea coroanei, pentru prea mult timp silit─â s─â bat─â ├«n retragere ├«n fa╚Ťa birocra╚Ťiei ╚Öi a societ─â╚ŤiiÔÇŁ, consemna istoricul Orlando Figes. Totodat─â, membrii Dumei de Stat erau convin╚Öi de faptul c─â ÔÇ×suveranul ar trebui s─â admit─â c─â nu mai sunt acelea╚Öi condi╚Ťii ca pe timpul c├ónd Romanovii au devenit ╚Ťarii Moscovei ╚Öi st─âp├ónii p─âm├óntului RusieiÔÇŁ.

rusia jpg jpeg

├Än ciuda semn─âturii pe care o acordase, ┼úarul Nicolae al IIÔÇôlea nu s-a sim┼úit obligat moral nici un moment s─â respecte ÔÇ×ManifestulÔÇŁ, p─âstr├óndu-┼či convingerea, iluzorie de altfel, c─â va r─âm├óne un autocrat chiar ┼či dup─â crearea unui organism cu putere legislativ─â. ├Än aprilie 1906, autorit─â┼úile au f─âcut public textul primei Constitu┼úii, cunoscut sub numele de Legile Fundamentale. Raportat─â la tradi┼úiile Rusiei, Constitu┼úia din 1906 reprezenta un pas uria┼č spre democra┼úie. Lipsa de voin┼ú─â din partea Coroanei ┼či a Parlamentului pentru respectarea spiritului ┼či prevederilor Constitu┼úiei avea s─â se soldeze cu o lips─â de stabilitate ├«n via┼úa politic─â intern─â ruseasc─â. Conflictul dintre ┼úarul Nicolae al IIÔÇôlea ┼či prima Dum─â de Stat readucea ├«n memorie exemplul St─ârilor Generale din Fran┼úa anului 1789. ÔÇ×Totu┼či, ├«n aceast─â perioad─â benefic─â dintre 1906 ┼či 1913 - scria A. Soljeni┼ú├«n - s-au g─âsit oameni lucizi care ┼či-au dat seama c─â bolile care subminau statul sunt ignorate, c─â exist─â o periculoas─â pr─âpastie ├«ntre societate ┼či putere ┼či o dec─âdere a con┼čtiin┼úei na┼úionale ruse┼čtiÔÇŁ.

Asasinarea prim-ministrului Piotr A. Stol├«pin avea s─â pun─â cap─ât efortului de construc┼úie a unei Rusii puternice ┼či m─âre┼úe. Economia rus─â era ├«n plin av├ónt, astfel ├«nc├ót se previziona, ├«n 1912, c─â Rusia, dac─â ├«┼či men┼úinea ritmul de cre┼čtere economic─â pe care ├«l cuno┼čtea din 1900, ar fi ajuns s─â domine Europa din punct de vedere economic, politic ┼či financiar. Primul R─âzboi Mondial avea s─â scoat─â din ├«ncremenire Imperiul Rus, iar influen┼úa ideilor bol┼čevice avea s─â-l m─âture de pe scena politic─â a lumii, ├«nlocuindu-l cu un altul la fel de autocratic, dar mult mai cinic ┼či mai odios. ÔÇ×Convingerea noastr─â ferm─â - scria, ├«n februarie 1914, Piotr N. Durnovo, fost ministru de Interne ┼či ┼čef al Departamentului Poli┼úiei - bazat─â pe o studiere ├«ndelungat─â ┼či profund─â a tuturor tendin┼úelor subversive, este c─â ├«n ┼úara care va pierde r─âzboiul va izbucni inevitabil o revolu┼úie social─â care, prin ├«ns─â┼či natura lucrurilor, se va extinde ┼či ├«n ┼úara ce va ie┼či ├«nving─âtoareÔÇŁ.

Amestecul ÔÇ×for┼úelor misterioase ┼či iresponsabileÔÇŁ 

Criza care afecta existen┼úa de zi cu zi a popula┼úiei ┼či a armatelor de pe front se f─âcea sim┼úit─â ┼či ├«n via┼úa politic─â. Conflictele dintre Duma de Stat ┼či ┼úarul Nicolae al II-lea au continuat pe tot parcursul r─âzboiului, prevestind criza care va izbucni ├«n februarie 1917. Sl─âbiciunile militare ale Rusiei ╚Ťariste aveau s─â ias─â ├«n eviden╚Ť─â, din plin, pe fronturile Primului R─âzboi Mondial, cu prec─âdere ├«n ÔÇ×Marea RetragereÔÇŁ din vara anului 1915. ÔÇ×Dup─â numai trei luni de r─âzboi ÔÇô scria generalul Alexei A. Brusilov -, disp─âruser─â cea mai mare parte a ofi╚Ťerilor no╚Ötri profesioni╚Öti ╚Öi a solda╚Ťilor instrui╚Ťi, r─âm├ón├ónd doar un minimum de trupe care au trebuit s─â fie rapid completate cu oameni slab instrui╚Ťi, trimi╚Öi la mine direct din centrele de recrutare...Din acel moment, caracterul profesional al trupelor noastre a disp─ârut, iar armata a devenit tot mai mult un fel de mili╚Ťie prost instruit─â...b─ârba╚Ťii trimi╚Öi s─â-i ├«nlocuiasc─â pe cei cazu╚Ťi nu ╚Ötiau ├«n general dec├ót s─â m─âr╚Ö─âluiasc─â...mul╚Ťi nu ╚Ötiau nici m─âcar cum s─â-╚Öi ├«ncarce pu╚Ötile, iar despre felul ├«n care tr─âgeau, cu c├ót spunem mai pu╚Ťin, cu at├ót mai bine...Astfel de oameni nu pot fi considera╚Ťi cu niciun chip solda╚Ťi adev─âra╚ŤiÔÇŁ. Trebuie men╚Ťionat faptul c─â re╚Ťeaua de transport a echipamentelor militare destinate frontului era complet dezorganizat─â ╚Öi nu reu╚Öea s─â fac─â fa╚Ť─â nevoilor de muni╚Ťii, alimente, haine ╚Öi materiale sanitare. Ministerul de R─âzboi al Rusiei estimase c─â r─âzboiul va fi de scurt─â durat─â astfel ├«nc├ót stocurile de materiale s-au epuizat dup─â c├óteva s─âpt─âm├óni de r─âzboi. ÔÇ×Ce c─âut─âm noi ├«n acest r─âzboi? Numai prin plutonul meu au trecut deja c├óteva sute de oameni ╚Öi cel pu╚Ťin jum─âtate dintre ei au c─âzut pe c├ómpurile de b─ât─âlie, fie uci╚Öi, fie r─âni╚Ťi. Cu ce se vor fi ales la sf├ór╚Öitul r─âzboiului?...ÔÇŁ, scria soldatul rus Oskin ├«n Jurnalul s─âu din aprilie 1915.  

Originile germane ale ╚Ťarinei, precum ╚Öi ale altor persoane din anturajul imperial, executarea ├«n martie 1915 a colonelului Miasoedov, unul dintre proteja╚Ťii ministrului de r─âzboi Suhomlinov, pentru spionaj ├«n favoarea Germaniei, au amplificat teoriile conspira╚Ťiei ├«mpotriva Rusiei. ÔÇ×Sunt mul╚Ťi tr─âd─âtori ╚Öi spioni la nivelul superior de comand─â al armatei noastre, precum ministrul de R─âzboi Suhomlinov, din vina c─âruia nu avem noi niciun obuz, ╚Öi Miasoedov, care a dat fort─ârea╚Ťa pe m├óna inamiculuiÔÇŁ, declara un subofi╚Ťer rus camarazilor s─âi de pe linia frontului. Un camarad de lupt─â avea s─â concluzioneze: ÔÇ×Ce fel de ╚Ťar e al─â care se ├«nconjoar─â de ho╚Ťi ╚Öi ╚Öarlatani? E limpede ca lumina zilei c─â o s─â pierdem r─âzboiulÔÇŁ. ├Än septembrie 1915, trupele ruse de pe linia frontului mai reprezentau doar o treime din cele plecate la lupt─â ├«n august 1914.

Criza politic─â din Rusia ╚Ťarist─â a atins apogeul ├«n august 1915, c├ónd parlamentarii liberali ┼či conservatori, reprezent├ónd aproape trei sferturi dintr-un corp legiuitor, au f─âcut front comun cu cei mai ├«nal┼úi func┼úionari numi┼úi de ┼úar, pentru a cere o guvernare parlamentar─â. ├Än fa┼úa acestor presiuni, ┼úarul Nicolae al II-lea a acceptat s─â atribuie deputa┼úilor Dumei de Stat ┼či membrilor cercurilor de afaceri un rol mai ├«nsemnat ├«n mobilizarea frontului intern, ceea ce a favorizat desf─â┼čurarea unei ÔÇ×revolu┼úii t─âcuteÔÇŁ, caracterizat─â prin participarea unor reprezentan┼úi ai muncitorilor la administrarea industriei ┼či prezen┼úa ├«n institu┼úiile guvernamentale, al─âturi de purt─âtorii de ranguri, a cet─â┼úenilor de r├ónd. Totodat─â, pe 22 august 1915, ╚Ťarul Nicolae al II-lea ├«l va demite pe Marele Duce Nicolae, ╚Öeful Marelui Cartier General al Armatei Ruse (STAVKA), ╚Öi va prelua personal comanda trupelor de pe front, sprijinit de generalul M. V. Alekseev ca ╚Öef de stat-major. STAVKA se va muta la Moghilev, la 320 km spre est, ├«ntr-un ora╚Ö de provincie mizer ╚Öi mohor├ót ╚Öi al c─ârui nume deriva de la cuv├óntul morm├ónt ├«n limba rus─â. O sumbr─â prevestire pentru ceea ce avea s─â urmeze ├«n destinul ultimului Romanov. Pe 2 septembrie 1915, ╚Ťarul Nicolae al II-lea a desfiin╚Ťat Duma de Stat. ÔÇ×Tu e╚Öti Autocratul ╚Öi ei s─â nu ├«ndr─âzneasc─â s─â uite astaÔÇŁ, ├«i va declara ╚Ťarina Alexandra care ├«l va implora, totodat─â, s─â-╚Öi pieptene p─ârul cu piept─ânul lui Rasputin, ├«nainte de ├«nt├ólnirea cu mini╚Ötrii reformatori de la Moghilev, din 16 septembrie 1915.

rusia rasputin jpg jpeg

├Än contextul evolu╚Ťiilor politico-militare de pe fronturile armatelor ruse din prim─âvara ╚Öi vara anului 1916, al nenum─âratelor e╚Öecuri ale administra╚Ťiei sprijinite de Romanovi, Duma de Stat se va reuni pe 1 noiembrie 1916. La ├«nceputul lui noiembrie 1916, Pavel N. Miliukov, ┼čeful ÔÇ×cade┼úilorÔÇŁ (Partidul Constitu╚Ťional Democratic) ┼či redactor-┼čef al ziarului acestora, a acuzat, ├«ntr-o ┼čedin┼ú─â a Dumei de Stat, pe prim-ministrul St├╝rmer de ├«nalt─â tr─âdare, de faptul c─â ducea o politic─â germanofil─â cu sprijinul ├«mp─âr─âtesei Alexandra. Acuza┼úiile lui erau nefondate, dar pasiunile st├órnite de discursul lui au avut un rol hot─âr├ótor ├«n declan┼čarea revolu┼úiei din februarie 1917, ├«n care presupusa tr─âdare a Guvernului a constituit, ini┼úial, principala motiva┼úie a protestatarilor. Dup─â r─âzboi, aflat ├«n emigra┼úie, Miliukov a recunoscut c─â totul era o calomnie ┼či ┼či-a justificat ac┼úiunea prin nevoia unor m─âsuri extreme, care ar fi permis Blocului Progresist s─â preia conducerea ┼ú─ârii. ├Än condi┼úiile ├«n care institu┼úia autorit─â┼úii devenise ÔÇ×obiect de amuzamentÔÇŁ, Consiliul Imperiului ÔÇô care juca rolul de Senat ÔÇô avea s─â voteze, pe 26 noiembrie 1916, o rezolu┼úie de condamnare a amestecului ÔÇ×for┼úelor misterioase ┼či iresponsabileÔÇŁ ├«n politica ┼ú─ârii. Lucrarea lui S. P. Melgunov, Vers la revolution de palais (Spre revolu┼úia de palat), publicat─â la Paris ├«n anul 1939, dezv─âluie faptul c─â un cerc masonic inspira politica ÔÇ×centrului-st├óngaÔÇŁ din cadrul Dumei imperiale, reprezentat de A. F. Kerenski, Nekrasov ┼či Kolubiakin, iar at├ót candidatura lui Tere┼čcenko, c├ót ┼či aceea a cneazului Lvov erau motivate prin apartenen┼úa ambilor la masonerie. Nina Berberova ├«n volumul de amintiri intitulat Sublinierea ├«mi apar┼úine (Editura Univers, Bucure┼čti, 2000, 463 p.) va evoca nenum─âratele discu┼úii purtate cu A. F. Kerenski, Alexandr Konovalov, Alexandr Hatisov, Nikolai Volski, Vasili Maklakov ┼či Lidia Dan cu referire la: activitatea Guvernului instaurat ├«n februarie 1917, rolul lojelor francmasonice ├«n evolu┼úia evenimentelor din Rusia anului 1917, ÔÇ×misterulÔÇŁ care planeaz─â asupra deciziei de-a nu ├«ncheia o pace separat─â cu Germania ├«n vara anului 1917, vizita ministrului francez Albert Thomas la Sankt-Petersburg (iulie 1917) etc. Emigran╚Ťii ru╚Öi de dup─â 1917 vor discuta extrem de mult despre faptul c─â guvernul lui Kerenski fusese paralizat printr-un angajament fa┼ú─â de Fran┼úa ╚Öi, totodat─â, existase o leg─âtur─â special─â ┼či secret─â ├«ntre zece sau doisprezece membri ai partidului cade┼úilor, c├ó┼úiva sociali┼čti de dreapta ┼či o m├ón─â de generali, dintre cei mai lucizi din ├«naltul comandament, ├«nc─â din 1915, precum ┼či despre un plan politic a c─ârui existen┼ú─â era cunoscut─â de anumi┼úi membri englezi ┼či francezi din lojile prietene. Chestionat de c─âtre Nina Berberova, ├«n perioada ├«n care se afla ├«n SUA, asupra rolului jucat de francmasonerie ├«n decizia Guvernului Provizoriu de a nu semna, ├«n vara anului 1917, o pace separat─â cu Germania, A. F. Kerenski oferea drept r─âspuns t─âcerea ┼či c├ónta, mai apoi, mar┼čul din Aida.

Una dintre acele ÔÇ×for┼úe misterioaseÔÇŁ care s-a implicat enorm ├«n dezl─ân┼úuirea revolu┼úiei ruse din 1917 a fost ┼či Germania kaiserului Wilhelm al II-lea. O circular─â din 23 februarie 1915 a Sec┼úiei de Pres─â a Ministerului Afacerilor Externe de la Berlin c─âtre to┼úi ambasadorii, trimi┼čii ┼či reprezentan┼úii consulari din ┼ú─ârile neutre specifica existen┼úa unor birouri speciale ├«n ┼ú─ârile ├«n care fuseser─â acredita┼úi, pentru organizarea propagandei, respectiv provocarea de tulbur─âri sociale ┼či de greve, declan┼čarea de mi┼čc─âri revolu┼úionare, de mi┼čc─âri separatiste, de r─âzboi civil etc., ├«n ┼ú─ârile aliate aflate ├«n stare de r─âzboi cu Germania sau cu coali┼úia german─â. Referitor la ac┼úiunile acestor birouri de propagand─â germane ┼či a influen┼úei lor, generalul rus A. I. Denikin consemneaz─â c─â opera de propagand─â german─â urm─ârea ÔÇ×ideea dezmembr─ârii Rusiei, formulat─â l─âmurit ┼či realizat─â cu un spirit metodic evident de c─âtre Guvernul germanÔÇŁ. Propaganda de r─âzboi ┼či cea de tip bol┼čevic, introdus─â de germani ├«n tran┼čeele ruse┼čti, precum ┼či agita┼úia social-democrat─â au avut efectul scontat asupra Armatei ruse demoralizat─â de r─âzboi, astfel ├«nc├ót simptomele dezintegr─ârii Armatei se vor sim╚Ťi ├«nc─â din cel de-al doilea an de r─âzboi.

├Än drumul spre victorie ┼či spre dezmembrarea Imperiului ┼óarist, Germania lui Wilhelm al IIÔÇôlea ┼či-a luat ca aliat aripa bol┼čevic─â a Partidului Social-Democrat Rus, condus─â de Vladimir Ilici Lenin. Istoricul Dmitri Volkogonov, f─âc├ónd o apreciere asupra personalit─â╚Ťii lui V. I. Lenin, considera c─â acesta era ÔÇ×un interna┼úionalist ┼či un cosmopolit pentru care revolu┼úia, puterea ┼či partidul aveau s─â fie infinit mai pre┼úioase dec├ót Rusia ├«ns─â┼čiÔÇŁ. Cele dou─â fac┼úiuni ale Partidului Social-Democrat Rus, majoritar─â (ÔÇ×bol┼čeviciiÔÇŁ) ┼či minoritar─â (ÔÇ×men┼čeviciiÔÇŁ), aveau s─â coexiste oficial p├ón─â ├«n 1912, de┼či ruptura se produsese ├«n anii 1906-1907. Men┼čevicii r─âm├óneau credincio┼či ┼úelului marxist al r─âsturn─ârii ordinii sociale, dar se ocupau deocamdat─â cu instruirea ┼či organizarea clasei muncitoare. Bol┼čevicii, adep┼úi ai teoriilor lui Lenin, preg─âteau cadrele pentru revolu┼úie, pe care o considerau iminent─â. La izbucnirea r─âzboiului, Lenin a elaborat un manifest ├«n care enun┼úa sarcinile social-democra┼úilor revolu┼úionari ├«n r─âzboiul european. ├Än noiembrie 1914, a mers ┼či mai departe, scriind: ÔÇ×Transformarea actualului r─âzboi imperialist ├«ntr-un r─âzboi civil este singura lozinc─â valabil─â pentru proletariÔÇŁ. Ideea r─âzboiului civil avea s─â devin─â obsesia ┼či dorin┼úa lui Lenin ├«n drumul spre putere iar cona┼úionalilor s─âi, din emigra┼úie, le va declara: ÔÇ×Pe Rusia, domnilor, putem scuipa!ÔÇŁ.

Aripa bol┼čevic─â a Partidului Social-Democrat Rus avea s─â se bucure, ├«nc─â din 1912, de sprijin financiar german. O serie de noi documente aduse ├«n circuitul ┼čtiin┼úific duc la concluzia c─â sprijinul financiar german a ├«nceput abia dup─â 18 februarie 1914, atunci c├ónd Ministerul de Finan┼úe al Reich-ului a cerut deschiderea de filiale bancare germane ├«n Finlanda, Danemarca, Norvegia, Olanda ┼či SUA. Mari sume de bani au fost v─ârsate prin banca suedez─â Nia de c─âtre Sindicatul Industriei C─ârbunelui din Renania-Westfalia, cu scopul de a sprijini emigra┼úia rus─â doritoare s─â fac─â propagand─â revolu┼úionar─â ├«n r├óndul prizonierilor de r─âzboi ru┼či din Germania, precum ┼či pe front. Au fost implicate ├«n procesul de subven┼úionare financiar─â Deutsche Reichsbank, Deutsche Bank, Diskontogesellschaf ┼či Deutsche Naphta Industrie, prin filialele lor din Suedia, Norvegia, Elve┼úia, China ┼či SUA, apoi banca austriac─â ├ľsterreichische Creditanstalt, b─âncile suedeze Schwedische Nia Banken ┼či F├╝rstenberg, banca danez─â Waldemar Hansen ┼či chiar Banca Siberiei din Rusia. Unele subven┼úii le-au parvenit bol┼čevicilor din partea Uniunii Sindicatelor Industriale din Renania-Westfalia, fie direct, fie prin intermediari care ac┼úionau ├«n numele acestor sindicate, prin filialele lor din Danemarca. Alexandr Lazarevici Helphand (cunoscut ┼či sub numele de Parvus), una dintre figurile din umbr─â care a jucat rolul de p├órghie nev─âzut─â ├«n dezl─ân┼úuirea revolu┼úiei ruse ┼či a loviturii bol┼čevice, a fost intermediarul prin care, la 29 decembrie 1915, germanii au trimis un milion de ruble pentru sus┼úinerea mi┼čc─ârii revolu┼úionare din Rusia. Referitor la investiga┼úiile Guvernului Provizoriu asupra aranjamentelor financiare germano-bol┼čevice, fostul premier A. F. Kerenski era de p─ârere c─â ├«ntrega istorie a Rusiei ar fi luat un alt curs dac─â s-ar fi reu┼čit s─â se demonstreze ├«n fa┼úa unui tribunal ÔÇ×crima monstruoas─â pe care nimeni nu voia s-o cread─â, tocmai pentru c─â p─ârea at├ót de inexplicabil─â din punct de vedere psihologicÔÇŁ, a aranjamentelor financiare bol┼čevico-germane.

Insignifiantul rus 

Evenimentele de la Petrograd aveau s─â se deruleze, la ├«nceputul anului 1917, cu o vitez─â ame┼úitoare, gener├ónd ÔÇ×o explozie social─â a c─ârei rapiditate ┼či anvergur─â nu ├«nceteaz─â nici azi s─â uimeasc─âÔÇŁ. Ezitarea ┼úarului Nicolae al IIÔÇôlea ├«n a ordona atacul asupra Petrogradului de c─âtre trupele aflate sub comanda generalului N. I. Ivanov, presiunile Dumei de Stat, f─âcute asupra ┼úarului, pentru abdicare, precum ┼či sosirea trenului imperial la Pskov, ┼či nu la Petrograd, la Cartierul General al Frontului de Nord, comandat de generalul N. V. Ruzski, cunoscut pentru vederile sale antimonarhice, au contribuit la deznod─âm├óntul final. La 28 februarie 1917, s-a format, sub presiunile mul┼úimii revolu┼úionare, Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ordinii ├«n Capital─â ┼či stabilirea de Leg─âturi cu Persoane Individuale ┼či Institu┼úii. ├Än aceea┼či zi, la ini┼úiativa men┼čevicilor, a fost format Sovietul din Petrograd, alc─âtuit din reprezentan┼úi ai fabricilor ┼či unit─â┼úilor militare. Din cei 3.000 de deputa┼úi pe care ├«i avea Sovietul, peste 2.000 erau solda┼úi, ceea ce confirm─â ipoteza c─â revolu┼úia din februarie 1917 a fost o ÔÇ×revolt─â a solda┼úilorÔÇŁ. La 3 martie 1917, ┼úarul Nicolae al IIÔÇôlea a abdicat, iar Guvernul Provizoriu, printr-un manifest solemn, a acordat tuturor locuitorilor ┼ú─ârii, f─âr─â deosebire de clas─â, de confesiune, de na┼úionalitate, drepturile cet─â┼úene┼čti esen┼úiale regimului democratic, adic─â libertatea de con┼čtiin┼ú─â, libertatea cuv├óntului, rostit ┼či scris, libertatea ├«ntrunirilor ┼či a grevelor, suprimarea interdic┼úiilor na┼úionale ┼či confesionale, amnistia imediat─â pentru delictele politice ┼či religioase.

Una dintre cele mai proeminente personalit─â┼úi ale Guvernului Provizoriu era Aleksandr Feodorovici Kerenski, ministrul de Justi┼úie. A. F. Kerenski se ghida dup─â modelul Revolu┼úiei franceze, afl├óndu-se, totodat─â, undeva ├«ntre st├ónga ┼či dreapta politic─â, acoperind, prin contactele sale, un larg spectru politic, de la conservatori la liberali ┼či sociali┼čti. Cu pu┼úin timp ├«nainte de revolu┼úia din februarie 1917, a devenit secretar al unei importante loje de francmasoni ru┼či, multe dintre alian┼úele lui politice av├ónd la baz─â aceast─â apartenen┼ú─â. A. F. Kerenski a crezut ┼či ┼či-a imaginat existen┼úa unei ÔÇ×a treia c─âiÔÇŁ ├«n dezvoltarea politic─â a Rusiei. ÔÇ×Justi┼úia social─â, libertatea ┼či oamenii ÔÇô scria Kerenski ├«n toiul r─âzboiului civil ÔÇô pe r├ónd au fost c─âlca┼úi ├«n picioare de caporalii albi ┼či ro┼čii. Dar o a treia for┼ú─â decisiv─â le va ├«nvinge pe am├óndou─âÔÇŁ. A. F. Kerenski a murit ├«n 1970, la New York, ├«n v├órst─â de 89 de ani. Dup─â cele opt luni de guvernare, s-a sim┼úit marginalizat. Numele conspirativ pe care i l-a dat NKVD a fost ÔÇ×ClovnulÔÇŁ. ├Än viziunea lui Kerenski, bol┼čevismul era ÔÇ×socialismul s─âr─âciei ┼či al foameiÔÇŁ, iar socialismul nu putea fi conceput f─âr─â componenta democratic─â. ├Äntr-un stat care nu respect─â personalitatea omului ┼či drepturile lui, nu se poate vorbi de eliberare social─â, care r─âm├óne astfel un simplu deziderat. ├Än interviul acordat, ├«n anii 1966 ┼či 1967, corespondentului Agen┼úiei ÔÇ×NovostiÔÇŁ la New York, Ghenrih Borovik, fostul premier rus, A. F. Kerenski, afirma c─â nici nu exist─â Revolu┼úia din Februarie 1917, ci numai Revolu┼úia din Octombrie 1917 ┼či parafraz├ónd o carte a lui Winston S. Churchill ar putea denumi Revolu┼úia din Februarie 1917 ca fiind ÔÇ×Revolu┼úia necunoscut─âÔÇŁ. ÔÇ×De c├óte ori se vorbe┼čte despre trecut - m─ârturisea A. F. Kerenski -, ├«n Rusia se spune ├«nainte de revolu┼úie sau dup─â revolu┼úie ┼či ├«ntotdeauna se are ├«n vedere octombrie, nu februarie. Ru┼čilor le-a fost cur─â┼úat─â memoriaÔÇŁ.

abdicare jpg jpeg

 ├Än evolu┼úia tumultoas─â a evenimentelor din vechiul Imperiu al Romanovilor, ├«n vara anului 1917, c├óteva fapte aveau s─â ├«mping─â lucrurile spre deznod─âm├óntul din acel ÔÇ×Octombrie Ro┼čuÔÇŁ ┼či mai apoi spre dezagregarea Rusiei imperiale, R─âzboiul Civil ┼či na┼čterea URSS. Faimosul ÔÇ×Prikaz nr. 1ÔÇŁ din 1 martie 1917, sosirea lui V. I. Lenin la Petrograd, la 3 aprilie 1917, ├«ncercarea de lovitur─â a bol┼čevicilor din iulie 1917, precum ┼či ÔÇ×revolta generalilorÔÇŁ (august 1917) reprezint─â c├óteva repere esen┼úiale ├«n drumul spre lovitura din octombrie. Aplicarea arbitrar─â ┼či subiectiv─â a prevederilor din ÔÇ×PrikazÔÇŁ a dus, foarte cur├ónd, la scene de grav─â insubordonare, de agresare a ofi┼úerilor, la desfiin┼úarea galoanelor ┼či la excluderea multor cadre militare din Armat─â.

Sosirea lui Vladimir I. Lenin pe peronul g─ârii din Petrograd, ├«n seara zilei de 3 aprilie 1917, este rezultatul amestecului acelor ÔÇ×for┼úe misterioase ┼či iresponsabileÔÇŁ, cum definea cabinetul lui Nicolae al IIÔÇôlea, acea misterioas─â ÔÇ×for┼ú─â din spatele tronuluiÔÇŁ. ├Änainte de plecarea din Elve┼úia, Vladimir Ilici Lenin l-a c─âutat pe Allen Dulles, agent secret al SUA pe teritoriul helvet, pentru a-l informa, foarte probabil, despre sprijinul financiar german ┼či propunerea de a fi transportat peste linia frontului, ├«n Rusia, pentru a dezl─ân┼úui Revolu┼úia. Allen Dulles nu ┼či-a f─âcut timp pentru a se ├«nt├ólni cu Lenin, care ÔÇ×pe atunci p─ârea s─â fie un exilat rus insignifiantÔÇŁ. Ministrul de externe al Fran┼úei avea s─â scrie ├«ntr-o telegram─â adresat─â lui Kerenski: ÔÇ×Din informa┼úiile serviciilor secrete franceze, Lenin este agent pl─âtit al serviciilor secrete germaneÔÇŁ. Doi ofi┼úeri superiori germani vor ├«nso┼úi, din ordinul generalului Erich Ludendorff, trenul care va tranzita teritoriul Germaniei. Unul dintre ei era Max Warburg, ┼čeful poli┼úiei secrete germane, nimeni altul dec├ót fratele lui Paul Warburg, primul pre┼čedinte al Federal Reserve Bank. Discursul pe care Lenin l-a ┼úinut ├«n seara zilei de 3 aprilie 1917 ├«n vila balerinei K┼česinskaia a bulversat pe cei prezen┼úi prin faptul c─â revolu┼úia socialist─â devenise o problem─â de s─âpt─âm├óni, nu de ani, ├«n opinia liderului bol┼čevic. A doua zi dup─â sosire, la 4 aprilie, Lenin ├«┼či va prezenta celebrele ÔÇ×Teze din aprilieÔÇŁ, proclam├ónd cu aceast─â ocazie ostilitatea sa necondi┼úionat─â fa┼ú─â de ÔÇ×defetismul revolu┼úionarÔÇŁ, fa┼ú─â de Guvernul Provizoriu ┼či de republica parlamentar─â.

├Än pofida evenimentelor revolu┼úionare, a dezagreg─ârii Armatei ┼či a luptei bol┼čevicilor pentru acapararea puterii politice ┼či de stat, Guvernul Provizoriu nu a renun┼úat la obiectivele de politic─â extern─â ale Rusiei ┼úariste, respectiv c├ó┼čtigarea r─âzboiului ┼či ocuparea Constantinopolului, obiectiv geopolitic ┼či geostrategic de maxim─â importan┼ú─â. E┼čecul ofensivei ruse din iunie 1917 a amplificat nemul┼úumirile ├«mpotriva Guvernului Provizoriu ┼či a ├«ng─âduit bol┼čevicilor s─â reia atacul pentru cucerirea puterii. Lenin a f─âcut mai multe ├«ncerc─âri de a prelua puterea, care au culminant cu ÔÇ×zilele lui iulieÔÇŁ (3 ┼či 4 iulie 1917), c├ónd bol┼čevicii au ├«ncercat s─â transforme uria┼čele manifesta┼úii ale popula┼úiei ┼či trupelor revoltate din garnizoana Petrograd ├«ntr-o insurec┼úie menit─â s─â-i aduc─â la putere. Ca urmare a ├«nfr├óngerii ├«n tentativa de lovitur─â de stat, V. I. Lenin ┼či grupul de conduc─âtori bol┼čevici vor intra ├«n ilegalitate. Guvernul Provizoriu a emis un ordin de arestare pe numele lui Lenin, iar publica┼úiile bol┼čevice au fost interzise. Manifestan┼úii pro-Kerenski aveau s─â poarte, ├«n vara anului 1917, pe str─âzile din Petrograd, pancarte cu inscrip┼úia: ÔÇ×S─â-l d─âm ├«napoi pe Lenin lui Wilhelm!ÔÇŁ. Evenimentele din iulie 1917 au constituit repeti┼úia general─â pentru marele spectacol al loviturii de stat care avea s─â urmeze ├«n octombrie.

├Än alegerile municipale din luna septembrie 1917, bol┼čevicii au c├ó┼čtigat, ├«n Moscova, 49,5% dintre locuri, ├«n vreme ce men┼čevicii ┼či socialist-revolu┼úionarii, care ├«n iunie de┼úinuser─â ├«mpreun─â 71,1%, coborau la 18,9%. Totodat─â, din cele 40.000 de arme ├«mp─âr┼úite muncitorilor cu ocazia ÔÇ×puciului militarÔÇŁ, o bun─â parte au ajuns ├«n m├óinile G─ârzilor Ro┼čii. Stabilirea alegerilor parlamentare pentru 12 noiembrie ┼či convocarea, de c─âtre Guvernul Provizoriu, a Adun─ârii Constituante, la 28 noiembrie, a determinat precipitarea evenimentelor de pe scena politic─â ruseasc─â. Leon Tro┼úki, devenit pre┼čedintele Sovietului din Petrograd ┼či, implicit, al Comitetului Militar Revolu┼úionar, considera c─â este nevoie, ├«n asaltul asupra puterii, de o trup─â mic─â, cu s├ónge rece ┼či violent─â, antrenat─â pentru tactica insurec┼úional─â, ┼či care s─â identifice ├«n ÔÇ×organizarea defensiv─â a aparatului tehnic, birocratic ┼či militar al statului locurile vulnerabile, p─âr┼úile slabe, punctele sensibileÔÇŁ, ┼či nu masele, cum opina Lenin, care nu pot fi de nici un folos.

├Än cursul nop┼úii de 21 spre 22 octombrie 1917, Comitetul Militar Revolu┼úionar a reu┼čit s─â preia controlul asupra garnizoanei militare din Petrograd. ├Än noaptea de 25 spre 26 octombrie 1917, g─ârzile bol┼čevice, sprijinite de tunurile din Fort─ârea┼úa Petropavlovsk, precum ┼či de celebra ÔÇ×salv─âÔÇŁ a cruci┼č─âtorului ÔÇ×AuroraÔÇŁ, au cucerit Palatul de Iarn─â ┼či au arestat pe membrii Guvernului Provizoriu, care se refugiaser─â acolo. Congresul al IIÔÇôlea al Sovietelor s-a deschis, la 26 octombrie, ├«n prezen┼úa a 650 de delega┼úi, printre care 338 de bol┼čevici ┼či 98 de sociali┼čtii-revolu┼úionari de st├ónga. Sociali┼čtii-revolu┼úionarii de dreapta ┼či men┼čevicii au dat citire unei declara┼úii comune, prin care condamnau lovitura de stat bol┼čevic─â ┼či cereau formarea unui guvern democratic. Opozi┼úioni┼čtii bol┼čevicilor aveau s─â p─âr─âsesc─â sala Congresului Sovietelor, abandon├ónd, astfel, lupta politic─â pentru a se amesteca cu elementele contrarevolu┼úionare. ├Än felul acesta s-au discreditat definitiv ├«n ochii maselor, iar bol┼čevicii au avut m├ón─â liber─â ├«n condi┼úiile ├«n care popula┼úia a reac┼úionat la evenimente cu o indiferen┼ú─â absolut─â deoarece lucrurile nu puteau s─â evolueze ├«n mai r─âu dec├ót mergeau deja. Cei r─âma┼či ├«n sala Congresului, respectiv bol┼čevicii ┼či sociali┼čtii-revolu┼úionarii de st├ónga, au ratificat lovitura de stat, prin adoptarea unui text redactat de Lenin, prin care toat─â puterea era atribuit─â Sovietelor, ┼či s-a format un nou guvern denumit Consiliul Comisarilor Poporului (Sovnarkom), condus de Lenin. A fost citit Decretul asupra p─âcii ┼či p─âm├óntului. Lupta pentru cucerirea puterii de c─âtre bol┼čevici ├«n Moscova ┼či ├«n alte zone ale imperiului a ├«mbr─âcat, ├«n perioada urm─âtoare, forme diverse, de la alian┼úe cu socialist-revolu┼úionarii ┼či men┼čevicii, pentru a putea proclama ÔÇ×puterea SovietelorÔÇŁ, p├ón─â la ├«nl─âturarea sociali┼čtilor.

Noul guvern a luat, la sf├ór┼čitul lui octombrie 1917, un num─âr de m─âsuri autoritare: suprimarea ziarelor ÔÇ×burghezeÔÇŁ, suspendarea oric─ârei publica┼úii care ÔÇ×ar sem─âna tulbur─âri ├«n spirite, public├ónd ┼čtiri voit eronateÔÇŁ, controlul radioului ┼či al telegrafiei, arestarea personalit─â┼úii partidelor din opozi┼úie, at├ót ÔÇ×burghezeÔÇŁ, c├ót ┼či socialiste. Adunarea Constituant─â (370 de sociali┼čti-revolu┼úionari, 175 de bol┼čevici, 80 de ÔÇ×modera┼úi de diverse orient─âriÔÇŁ, 40 de sociali┼čti-revolu┼úionari de st├ónga, 17 cade┼úi) care a rezultat ├«n urma alegerilor s-a reunit la 5 ianuarie 1918. Bol┼čevicii erau preg─âti┼úi pentru lovitura de stat, iar trupele lor barau drumul spre Palatul Taurid. Deputa┼úii au ├«ncercat s─â continue lucr─ârile Adun─ârii, ├«n ciuda presiunii exercitate de baionetele Armatei Ro┼čii, au ┼úinut cuv├ónt─âri, de┼či erau proferate amenin┼ú─âri la adresa lor, pentru ca mai apoi bol┼čevicii s─â propun─â, la ora cinci dup─â-amiaz─â, ca deputa┼úii s─â p─âr─âseasc─â sala. ├Äntr-o cuv├óntare de 20 de minute, ┼úinut─â ├«n fa┼úa Comitetului Executiv pe ├«ntreaga Rusie al Sovietelor, ├«n noaptea de 6 ianuarie 1918, Lenin a subliniat, ├«n aplauzele furtunoase ale asisten┼úei, c─â R─âzboiul Civil, pe care ├«l a┼čteptau cu to┼úii, era consecin┼úa fireasc─â a revolu┼úiei socialiste. La 100 de ani de la evenimentele din acel ÔÇ×octombrie ro┼čuÔÇŁ, numero┼či istorici ru┼či continu─â s─â fie convin┼či c─â revolu┼úia rus─â a fost un accident, care a deturnat Rusia de la cursul ei ÔÇ×naturalÔÇŁ, de ┼úar─â bogat─â, muncitoare, care putea fi orientat─â spre democra┼úie. ÔÇ×Niciodat─â - m─ârturisea A. F. Kerenski ├«n 1966 - Rusia nu va ajunge la tipul de capitalism care func┼úioneaz─â aici, ├«n America. Speran┼úele c─â ├«n Rusia este posibil un capitalism european sau american sunt de┼čarte. Sunt convins ├«ns─â c─â regimul social se va schimba ┼či Rusia va deveni o ┼úar─â democratic─â. De aceea nu-mi place Brzezinski (viitorul consilier pentru Securitate Na┼úional─â al pre┼čedintelui Carter ├«n perioada 1977-1981- n. n.), pentru c─â el nu crede c─â ├«n Rusia este posibil─â democra┼úiaÔÇŁ.