⬆

Banda lui „Țignitu”, arestată. Fotografie publicată de ziarul „Universul” din 28 martie 1945

Banda vestitului bandit Argintaru este arestată din nou

În noaptea de 20 martie 1945, gărzile cetățenești au arestat în comuna Militari șapte persoane dubioase, printre care se găsea și o doamnă „plângăreață”. Suspecții au ajuns la Prefectura Poliției Capitalei, unde s-a constatat că o parte dintre ei aveau acte false. „După o scurtă cercetare – scria în ziarul „Scânteia” (nr. 177) din 24 martie 1945 – s-a văzut că unul dintre arestați care să dădea drept «Liviu Livescu», «inginer», era în realitate Argintaru Aurel, una și aceeași persoană cu periculosul spărgător care împreună cu alții evadaseră în bloc de la Curtea Marțială.

Ceilalți șase se numeau (după actele lor): Ștefănescu Traian (pungaș de buzunare), Olănescu Constantin (vechi client al poliției), Ștefan Paul și Ștefan Filip (spărgători și locatari «credincioși» ai pușcăriilor) și mai erau încă două persoane, în aparență foarte onorabile: soția și cu soțul, adică d-na Ignat Cornelia și d. Ignat Petre”.

Ancheta a fost condusă către Ion Ionescu, comandantul gărzilor cetățenești din sectorul IV „Verde”. Primul vizat a fost, bineînțeles, Aurel Argintaru, despre care anchetatorii au constatat că „e foarte periculos prin faptul că posedă o inteligență destructivă”. „Filat cu abilitate – consemna același ziar „Scânteia” (nr. 177) – Argintaru a declarat ceea ce noi am mai scris, și anume că evadarea deținuților de la Curtea Marțială a fost încurajată prin rea-voință și lașitate de către: maior Panaitescu, căpitan Negulescu, fostul comandant al închisorii de la Curtea Marțială și de un subofițer, care a ajutat la spargerea gratiilor. Argintaru a arătat cum subofițerul s-a așezat în fruntea delincvenților și a declarat cum comandantul închisorii dăduse ordin soldaților din posturi să nu deschidă focul asupra răufăcătorilor care au evadat împrăștiindu-se în lumea pașnică de pe străzi”.

Anchetatorii au mai descoperit că soții Ignat, care nu vorbeau bine românește, erau, de fapt, plutonierul (feldwebel) Wilhelm Kröger și Magdalena Wyss, doi cetățeni germani suspecți de spionaj, care se ascundeau sub identități românești. După 23 august 1944, cei doi și-au procurat acte de identitate false printr-un anume Spirache, au închiriat o casă în comuna Militari, pe strada Farcaș nr. 17, după care s-au mutat într-un apartament luxos dintr-un bloc de pe bulevardul Elisabeta nr. 71.

Știrea arestării celebrului bandit Aurel Argintaru a fost publicată de majoritatea cotidianelor bucureștene, însă fără să dea prea multe detalii despre cum acesta ajunsese în mâinile polițiștilor.

Câteva zile mai târziu, ziarele din Capitală anunțau și capturarea bandei lui „Țignitu” (Gheorghe Voiculescu), celebrul complice al lui Argintaru.

Ziarul „România Liberă” (nr. 202) din 26 martie 1945 scria:

„După succesul înregistrat prin arestarea de către gărzile cetățenești a periculosului bandit Avram [Aurel – n.a.] Argintaru, în zorii zilei de ieri, Poliția a reușit o nouă victorie prin capturarea unei bande compusă din 14 membri, în frunte cu faimosul Țignitu, principalul complice în asasinarea fostului casier al comunității evreiești. Țignitu, pe numele lui adevărat Ion [Gheorghe – n.a.] Voiculescu, este un tip scund, îndesat, foarte inteligent și excepțional de îndrăzneț. Umbla totdeauna înarmat și pentru a-și salva libertatea nu drămuia gloanțele. Are de aceea multe victime pe conștiință. După jafurile săvârșite în Capitală cu banda de foști ofițeri în frunte cu Argintaru, Țignitu temându-se să nu fie arestat a fugit în provincie, unde a comis o serie întreagă de fărădelegi. La Buzău, prins în timp ce spărgea un magazin, a fost arestat. Pesemne însă că polițiștii nu știau cu cine au de a face, pentru că Țignitu a evadat după 24 de ore de detenție. Aflând de evadarea în masă de la Arsenal, n-a putut rezista tentației de a-și revedea complicii și de a se pune din nou pe «treabă». Spre ghinionul lui nu i-a putut revedea curând și a fost nevoit să-și înjghebeze o nouă bandă. Noii tovarăși n-au fost prea de soi, așa că n-a putut da nici o lovitură mai de seamă. Ca să-și procure bani a recurs la un sistem vechi, ale cărui rezultate se vor vedea mai jos. Împreună cu Stamate și Mateescu Petre, Țignitu s-a urcat într-un vagon de pe linia 14. Înghesuiala era mare, pasagerii nu arătau prea «garnisiți». Observând pe un călător care și-a scos ceasul de aur din buzunarul de sus al hainei ca să vadă cât este ora, Țignitu a renunțat la pungă și a încercat să sustragă prețiosul ceasornic. Spre ghinionul lui, ceasul era prins de butonieră. Ne mai având timp să-l bage la loc în buzunar a lăsat ceasul să atârne de șnurul de care era legat. Un gardian dibace, aflat în vagon, văzând ceasul spânzurat și-a dat seama că acesta trebuie să fie opera unui hoț de buzunare. Țignitu, îmbrăcat în uniformă militară cu palton civil pe el, a fost primul bănuit. Cu toate protestele lui, el a fost adus cu alaiul la comisariat. Ceilalți doi au reușit să dispară”.

La comisariat, „Țignitu” a declarat că se numește Constantin Constantinescu zis și „Cap de ministru” și că era doar un simplu hoț de buzunare. Însă în momentul în care ancheta a fost preluată de comisarul-șef Ion Bădulescu, șeful Brigăzii II Judiciare, acesta l-a recunoscut pe Voiculescu.

„Încolțit de polițist – scria ziarul „România Liberă” din 26 martie 1945 – Țignitu a pornit pe panta mărturisirilor. A recunoscut în primul rând că a luat parte la atacul banditesc săvârșit la locuința lui Fischman, dar neagă că el l-ar fi ucis. «Argintaru este cel care a tras», susține Țignitu. Iar Argintaru – după cum se știe – îl arată pe Țignitu drept asasin. Punctul acesta urmează să fie lămurit după confruntarea celor doi bandiți”.

După arestarea lui „Țignitu”, Poliția a pornit și în căutarea celor doi complici ai lui: Stamate și Mateescu. Primul dintre ei a fost descoperit într-o cârciumă de pe Calea Griviței. Acesta avea să indice locul unde se ascundea și restul bandei.

„Pe baza informației date de către Stamate – relata același ziar – o echipă de agenți a operat o descindere în zorii zilei de ieri la blocul «Spandonide» din str. Dr. Felix nr. 10. Aici, într-o garsonieră elegantă, deținută de Titi Avramescu zis «Acordeonistul», polițiștii au dat peste un adevărat banchet. Se adunaseră în petrecere nu mai puțin de 6 spărgători și două prostituate, complice ale lor. Un adevărat buchet de răufăcători. Cu cătușele la mâini au fost porniți spre Poliție următorii: Mateescu Petre, Titi Avramescu, Petrescu Vasile, Georgescu Mihail – care a evadat împreună cu Țignitu de la Buzău –, Cosma Grigore – evadat de la C.M.C. –, Popovici Victor și între ei cele două femei Bulgaru Paraschiva și Constantina Nica. În locuința «Acordeonistului» au fost găsite trei revolvere «Beretta» și o armă, de care bandiții, aflați asupra chefului și luați prin surprindere, nu au avut timp să facă uz”.

Ancheta a fost preluată de același comisar-șef Ion Bădulescu, șeful Brigăzii II Judiciare, care după patru zile de interogatoriu a reușit să termine cercetările preliminare asupra infracțiunilor comise de banda lui „Țignitu”. Infractorii au fost apoi trimiși, „sub o pază severă”, la Parchetul Tribunalului Ilfov cu actele de arestare pentru a fi înaintați Curții Marțiale.

Acest text este un fragment din articolul „Hoții și vardiștii în Bucureștiul anului 1945”, publicat în numărului 51 al revistei Historia Special, (revista:special/51), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.