Poveştile înfiorătoare ale cutremurului din 1940, seismul din Vrancea care s-a simţit până la Moscova. „Am simţit c-am căzut într-o groapă de 10-12 metri“
Cutremurul din noaptea de noiembrie 1940 a avut o magnitudine de 7, 4 grade Richter, cu epicentrul la o adâncime de 133 de kilometri şi s-a resimţit în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia.
Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea din Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.
Cutremurul s-a simţit şi în Bucureşti, unde au existat circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme.
De asemenea, cutremurul s-a simţit până dincolo de Moscova şi Leningrad, până în Caucazia, Asia Mică şi în Sud-Vestul Bulgariei. Specialiştii spun că la Petreşti şi Panciu cutremurul a fost resimţit cu o magnitudine de 10 grade Richter, mărturiile unor locuitori fiind că au văzut pe cer scântei şi fâşii luminoase.
În oraşul Panciu nu a mai rămas nicio clădire întreagă FOTO:Agerpres
"În Focşani au murit 22 de oameni şi 45 au fost răniţi. Cutremurul a dărâmat un sfert din locuinţele oraşului, a deteriorat un alt sfert şi a afectat 25% din case într-o proporţie mai redusă. A avariat şcolile primare şi secundare, iar cursurile au fost suspendate. Localurile instituţiilor publice au fost grav deteriorate, mai ales localul Primăriei Focşani. Majoritatea bisericilor au fost dărâmate, iar restul avariate serios. La 16 noiembrie, autorităţile locale au întocmit o situaţie a lăcaşurilor de cult din oraş. La acea dată mai existau 5 biserici în care se putea sluji imediat, 14 biserici care necesitau lucrări de consolidare, iar 5 biserici sunt dărâmate sau serios compromise şi vor trebui demolate. În aceeaşi stare se găseau şi cele 5 temple evreeşti", spune Florin Dîrdală, istoric la Arhivele naţionale Vrancea.
Reconstrucţie cu militari
Autorităţile locale au iniţiat chiar de a doua zi un efort de reconstrucţie a oraşului şi în acest sens au înaintat Ministerului de Interne o listă in care au solicitat urgent bani, o comisie de arhitecţi pentru noul plan al oraşului, echipe de zidari, dulgheri, tinichigii, sobari, lemne de construcţie, var, ciment. De asemenea, au intervenit pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor în vederea ajutorării bisericilor şi şcolilor distruse.
Tot a doua zi după cutremur, Primăria Focşani a anunţat înfiinţarea unui Comitet de ajutorare, unde sinistraţii s-au prezentat să-şi declare numele, domiciliul, pagubele suferite şi greutăţile familiale. Comitetul avea sarcină să analizeze fiecare solicitare şi să decidă, dacă era cazul, cuantumul ajutorului ce va fi acordat.
“Pe perioada cât a funcţionat, acest Comitet a acordat la 264 de sinistraţi un ajutor financiar în valoare de 600.000 lei. Se cerea în mod special verificarea cu atenţie a cererilor primite in acest sens şi favorizarea in primul rând a orfanilor, invalizilor şi văduvelor de război. Ulterior, la solicitările Primăriei şi ca urmare a Ordinului Marelui Stat Major din 16 noiembrie, Corpul 1 de Armată va organiza un detaşament de meseriaşi pentru refacerea clădirilor publice şi particulare care vor fi plătiţi de Prefectură. Garnizoana Focşani a trimis 100 de soldaţi care au început lucrări de dărâmare urgente in cuprinsul oraşului. Este atenţionată Prefectura să organizeze mai bine campania de curăţire a oraşului, întrucât soldaţii distrug materiale ce ar mai putea fi folosite”, mai precizează Florin Dîrdală.
Focşaniul a fost grav afectat de seismul din 1940 FOTO:www.focsaniulvechi.ro
Autorităţile din Focşani au înştiinţat populaţia că toate conductele de apă din oraş erau sparte şi pentru a preîntâmpina o epidemie oamenii erau sfătuiţi să fiarbă apa.
În Focşani, locuitorilor le-a trebuit aproape două luni să treacă peste acest cumplit eveniment pentru a-şi putea relua activitatea, dar efectele seismului au fost păstrate încă mult timp.
Mult mai grav a fost la Panciu, unde din oraş nu a rămas decât o grămadă de moloz.
Din tot oraşul n-au mai rămas decât câteva case. S-au înregistrat 42 de morţi şi 76 de răniţi. Istoricul Ramona Miron a găsit în arhive următoarele mărturii despre dezastru.
"Întuneric beznă, nici strigăte, nici jale"
“Noembrie 1940, la ora 3, 40 minute, câteva zguduiri puternice orizontale şi una verticală, ce ne-au dat părerea că am căzut cu case cu tot într-o groapă de 10-12 metri adâncime, zguduiri ce s-au terminat toate. În mai puţin de un minut (45 secunde) au prăbuşit tot oraşul la pământ. Câteva minute în urmă, care cum am putut, am eşit în stradă. Întuneric beznă, nici strigăte, nici jale. O groază mută în plină beznă, mai lugrubă decât ţipetele şi jălirea, paralizase pe toţi. Felinare stinghere şi lămpi electrice de buzunar apar printre ruine, se învârtesc nesigure în dreapta şi în stânga. Luminile se înmulţesc şi se agită. Gemete şi strigăte de ajutor pornesc din toate părţile, urmate de strigăte şi plânsete ca răspuns. Începe goana după rude, prieteni. Nu se aud decât întrebări scurte şi speriate. Zvonurile trec din gură în gură. Se întinde vestea că avocatul Pintilie, cu sotia şi troncan de fată voinică, sunt striviti laolaltă;că D-na Doctor Nacu, buna noastră medică, zace cu mâna frântă lângă minunatul ei băieţaş, strivit de-un perete, şi lângă Doctorul Marcel Nacu, soţul, atât de împietrit de durere încât nu-şi simte propriile sale răni;că moaşa Diaconu, cu copilul alături, sunt sufocaţi în pat de tavanul căzut asupra lor;că avocatul Mihalea, a fost şi el sdrobit;şi alţii . . . şi alţii . . . la fel”, scria primarul din Panciu, Ad. Căpăţână, doctor în drept şi farmacist, care a realizat un istoric al oraşului în cuprinsul căruia a fost prezentat şi momentul 10 noiembrie 1 940.
