Revoluţia de catifea, victoria libertăţii şi a democraţiei

Pentru cehi și slovaci, ziua de 17 noiembrie marchează începutul Revoluției de Catifea-începutul sfârșitului pentru regimul comunist instaurat în 1948. Totul a început la Praga, printr-o demonstrație studențească reprimată de poliție, gest al regimului al cărui efect a fost să-i înfurie pe oamenii care priveau deja cu speranță spre Occident după căderea Zidului Berlinului. În doar câteva zile, pe străzile capitalei protestau jumătate de milion de oameni. Zece zile mai târziu, pe 27 noiembrie, întreaga conducere a Partidului Comunist, în frunte cu Miloš Jakeš, a demisionat.

Iată cum au răspuns ambasadorul ceh și ambasadorul slovac la întrebarea venită din partea Historia:cum se raportează cehii și slovacii la evenimentele din noiembrie 1989 care au dus la prăbușirea regimului comunist și care este mesajul pentru tânăra generație?

Ambasadorul Republicii Cehe, Jiří Šitler: „Cred că mulţi oameni percep această zi la fel ca mine – ca o cotitură fundamentală, ca începutul unei noi ere a libertăţii şi democraţiei."

„Eu percep ziua de 17 noiembrie 1989 într-un mod foarte personal. Atunci am participat la manifestaţiile studenţeşti cu ocazia aniversării a 50 de ani de la închiderea universităţilor ceheşti, executarea liderilor ştudenţilor şi trimiterea unui mare număr de studenţi cehi în lagărele de concentrare nemţeşti în data de 17.11.1939. Manifestaţia s-a transformat într-o demonstraţie împotriva conducerii totalitare a unui singur partid. Poliţia comunistă a intervenit atunci dur, aşa încât Revoluţia de catifea nu a început tocmai într-un mod de catifea. Acela a fost însă debutul sfârşitului regimului care începuse să se prăbuşească, a fost desfiinţat rolul conducător al Partidului Comunist cehoslovac şi la sfârşitul lui decembrie în fruntea statului a fost ales Václav Havel. Cred că mulţi oameni percep această zi la fel ca mine – ca o cotitură fundamentală, ca începutul unei noi ere a libertăţii şi democraţiei. Republica Cehă şi Republica Slovacă aniversează ziua de 17 noiembrie ca o sărbătoare de stat, ca Ziua luptei pentru libertate şi democraţie.

Deşi Cehoslovacia s-a împărţit în anul 1992, această moştenire leagă în continuare popoarele noastre, iar relaţiile noastre sunt excepţionale. În privinţa cetăţenilor obişnuiţi, fireşte, există şi unii care sunt dezamăgiţi de evoluţiile din ultimii 25 de ani, chiar şi deoarece ei se găsesc într-o situaţie socială apăsătoare, văd cazuri de corupţie, sau după intrarea ţării în NATO şi UE au pierdut viziunea atractivă a drumului pe care se îndreaptă ţara în continuare şi nu ştiu ce pot să aştepte de la viitor. Un capitol nou este generaţia tânără care nu a trăit anul 1989. Cu toate acestea, în mod paradoxal, tocmai această generaţie este cea mai mare speranţă a societăţii noastre, ea a crescut în democraţie, este obişnuită cu drepturile ei şi nu lasă să îi fie luate atât de uşor. La urma urmei acţiunile cu ocazia aniversării zilei de 17.11. sunt organizate de tineri, de diferite organizaţii studenţeşti etc.”

Ambasadorul Republicii Slovace, Ján Gábor: "Este nevoie ca și generației care urmează să i se transmită repetat că doar o societate democratică este un mediu ideal pentru dezvoltarea individului, dar și a unui popor."

„În Europa centrală, spațiu pe care unii îl situează între Germania și Rusia, se întâmpla în istoria modernă, la fiecare ciclu de generații mișcări sociale semnificative. Așa a fost și la sfârșitul anilor '80 ai secolului trecut. În contrast cu încercările anterioare ale popoarelor Europei centrale de a-și stabili propriul lor destin – influențat negativ de marile puteri amintite – situația de acum 25 de ani fost (calitativ) semnificativ diferită. Apropierea dintre est și vest, determinată și de epuizarea economică a Rusiei (URSS) a oferit posibilitatea ca popoarele noastre să își ia destinele în propriile mâini. Revoluția democratică desfășurată în aceste condiții internaționale favorabile a fost în Cehoslovacia deosebită deoarece a avut un parcurs relativ pașnic și fără nici un foc de armă. Poate tocmai faptul că popoarele noastre nu au fost nevoite să plătească cu sânge prețul democrației – dacă lăsăm deoparte generația părinților noștri, care a fost pierdută în regimul totalitarist –este cauza pentru care generația contemporană nu pune mare preț pe valoriledemocratice. Însă faptul că tineretul nostru consideră democrația ca pe ceva firesc, este mai decât îmbucurător. Trebuie însă subliniat că aceasta nu fost gratuit – prețul a fost minim o generație, este inestimabil. De aceea este nevoie ca și generației care urmează să i se transmită repetat că doar o societate democratică este un mediu ideal pentru dezvoltarea individului, dar și a unui popor.”